Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
30

301Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine,

pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,

când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?

3Sfrijiţi de sărăcie și foame,

fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.

4Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei

și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.

5Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor,

strigă lumea după ei ca după niște hoţi.

6Locuiesc în văi îngrozitoare,

în peșterile pământului și în stânci.

7Urlă printre tufișuri

și se adună sub mărăcini.

8Fiinţe mârșave și dispreţuite,

sunt izgoniţi din ţară.

9Și acum

30:9
Cap. 17:6.
, astfel de oameni mă pun în cântecele lor,

am ajuns de batjocura lor.

10Mă urăsc, mă ocolesc,

mă scuipă

30:10
Num. 12:14Deut. 25:9Is. 50:6Mat. 26:67
27:30
în faţă.

11Nu se mai sfiesc și mă înjosesc,

nu mai au niciun frâu înaintea mea.

12Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea

și îmi împing picioarele

și își croiesc

30:12
Cap. 19:12.
cărări împotriva mea, ca să mă piardă.

13Îmi nimicesc cărarea

și lucrează ca să mă prăpădească,

ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,

se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.

15Mă apucă groaza.

Slava îmi este spulberată ca de vânt,

ca un nor a trecut fericirea mea.

16Și acum, mi se topește

30:16
Ps. 42:4
sufletul în mine

și m-au apucat zilele suferinţei.

17Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,

durerea care mă roade nu încetează.

18De tăria suferinţei, haina își pierde faţa,

mi se lipește de trup ca o cămașă.

19Dumnezeu m-a aruncat în noroi

și am ajuns ca ţărâna și cenușa.

20Strig către Tine și nu-mi răspunzi;

stau în picioare și nu mă vezi.

21Ești fără milă împotriva mea,

lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.

22Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt

și mă nimicești cu suflarea furtunii.

23Căci știu că mă duci la moarte,

în locul unde

30:23
Ps. 42:4Evr. 9:27
se întâlnesc toţi cei vii.

24Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile?

Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25Nu plângeam

30:25
Ps. 35:13,14Rom. 12:15
eu pe cel amărât?

N-avea inima mea milă de cel lipsit?

26Mă așteptam la fericire,

și, când colo, nenorocirea

30:26
Ier. 8:15
a venit peste mine;

trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.

27Îmi fierb măruntaiele fără încetare,

m-au apucat zilele de durere.

28Umblu înnegrit

30:28
Ps. 38:6
42:9
43:2
, dar nu de soare.

Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.

29Am ajuns frate

30:29
Ps. 102:6Mica 1:8
cu șacalii,

tovarăș cu struţii.

30Pielea

30:30
Ps. 119:83Plâng. 4:8
5:10
mi se înnegrește și cade,

iar oasele

30:30
Ps. 102:3
îmi ard și se usucă.

31Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale

și cavalul meu scoate sunete plângătoare.