Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
30

301Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine,

pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,

când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?

3Sfrijiţi de sărăcie și foame,

fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.

4Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei

și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.

5Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor,

strigă lumea după ei ca după niște hoţi.

6Locuiesc în văi îngrozitoare,

în peșterile pământului și în stânci.

7Urlă printre tufișuri

și se adună sub mărăcini.

8Fiinţe mârșave și dispreţuite,

sunt izgoniţi din ţară.

9Și acum

30:9
Cap. 17:6.
, astfel de oameni mă pun în cântecele lor,

am ajuns de batjocura lor.

10Mă urăsc, mă ocolesc,

mă scuipă

30:10
Num. 12:14Deut. 25:9Is. 50:6Mat. 26:67
27:30
în faţă.

11Nu se mai sfiesc și mă înjosesc,

nu mai au niciun frâu înaintea mea.

12Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea

și îmi împing picioarele

și își croiesc

30:12
Cap. 19:12.
cărări împotriva mea, ca să mă piardă.

13Îmi nimicesc cărarea

și lucrează ca să mă prăpădească,

ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,

se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.

15Mă apucă groaza.

Slava îmi este spulberată ca de vânt,

ca un nor a trecut fericirea mea.

16Și acum, mi se topește

30:16
Ps. 42:4
sufletul în mine

și m-au apucat zilele suferinţei.

17Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,

durerea care mă roade nu încetează.

18De tăria suferinţei, haina își pierde faţa,

mi se lipește de trup ca o cămașă.

19Dumnezeu m-a aruncat în noroi

și am ajuns ca ţărâna și cenușa.

20Strig către Tine și nu-mi răspunzi;

stau în picioare și nu mă vezi.

21Ești fără milă împotriva mea,

lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.

22Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt

și mă nimicești cu suflarea furtunii.

23Căci știu că mă duci la moarte,

în locul unde

30:23
Ps. 42:4Evr. 9:27
se întâlnesc toţi cei vii.

24Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile?

Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25Nu plângeam

30:25
Ps. 35:13,14Rom. 12:15
eu pe cel amărât?

N-avea inima mea milă de cel lipsit?

26Mă așteptam la fericire,

și, când colo, nenorocirea

30:26
Ier. 8:15
a venit peste mine;

trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.

27Îmi fierb măruntaiele fără încetare,

m-au apucat zilele de durere.

28Umblu înnegrit

30:28
Ps. 38:6
42:9
43:2
, dar nu de soare.

Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.

29Am ajuns frate

30:29
Ps. 102:6Mica 1:8
cu șacalii,

tovarăș cu struţii.

30Pielea

30:30
Ps. 119:83Plâng. 4:8
5:10
mi se înnegrește și cade,

iar oasele

30:30
Ps. 102:3
îmi ard și se usucă.

31Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale

și cavalul meu scoate sunete plângătoare.

31

311Făcusem un legământ cu ochii

31:1
Mat. 5:28
mei,

și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.

2Dar ce soartă mi-a păstrat

31:2
Cap. 20:29;
Dumnezeu de sus?

Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?

3Pieirea nu-i oare pentru cel rău

și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

4N-a cunoscut

31:4
2 Cron. 16:9Prov. 5:21
15:3Ier. 32:19
Dumnezeu căile mele?

Nu mi-a numărat El toţi pașii mei?

5Dacă am umblat cu minciuna,

dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune,

6să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,

și-mi va vedea neprihănirea!

7De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă,

de mi-a urmat inima

31:7
Num. 15:39Ecl. 11:9Ezec. 6:9Mat. 5:29
ochii,

de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,

8atunci eu

31:8
Lev. 26:16Deut. 28:30,38
să semăn, și altul să secere

și odraslele mele să fie dezrădăcinate!

9Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,

dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

10atunci nevastă-mea să macine pentru altul

31:10
2 Sam. 12:11Ier. 8:10

și s-o necinstească alţii!

11Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,

o fărădelege

31:11
Gen. 38:24Lev. 20:10Deut. 22:22
vrednică să fie pedepsită de judecători,

12un foc care mistuie până la nimicire

și care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

13De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele

când se certa cu mine,

14ce aș putea să fac când Se ridică

31:14
Ps. 44:21
Dumnezeu?

Ce aș putea răspunde când pedepsește El?

15Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut

31:15
Cap. 34:19.
și pe el?

Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?

16Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau,

dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,

17dacă mi-am mâncat singur pâinea,

fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea,

18eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată,

eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă;

19dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine,

pe cel lipsit neavând învelitoare,

20fără ca inima lui să mă fi binecuvântat

31:20
Deut. 24:13
,

fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;

21dacă am ridicat mâna împotriva orfanului

31:21
Cap. 22:9.
,

pentru că mă simţeam sprijinit de judecători,

22atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură,

să-mi cadă braţul și să se sfărâme!

23Căci mă temeam

31:23
Is. 13:6Ioel 1:15
de pedeapsa lui Dumnezeu

și nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

24Dacă mi-am pus

31:24
Marcu 10:241 Tim. 6:17
încrederea în aur,

dacă am zis aurului: ‘Tu ești nădejdea mea’,

25dacă m-am îngâmfat

31:25
Ps. 62:10Prov. 11:28
de mărimea averilor mele,

de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem,

26dacă am privit

31:26
Deut. 4:19
11:16
17:3Ezec. 8:16
soarele când strălucea,

luna când înainta măreaţă

27și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină,

dacă le-am aruncat sărutări31:27 Sărutări, în semn de închinare., ducându-mi mâna la gură –

28și aceasta este tot o fărădelege

31:28
Vers. 11.
care trebuie pedepsită de judecători,

căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,

29dacă m-am bucurat de nenorocirea

31:29
Prov. 17:5
vrăjmașului meu,

dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,

30eu, care n-am dat voie

31:30
Mat. 5:44Rom. 12:14
limbii mele să păcătuiască,

să-i ceară moartea cu blestem,

31dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:

‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’,

32dacă petrecea străinul

31:32
Gen. 19:2,3Jud. 19:20,21Rom. 12:13Evr. 13:21 Pet. 4:9
noaptea afară,

dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul,

33dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca

31:33
Gen. 3:8,12Prov. 28:13Osea 6:7
oamenii31:33 Sau: ca Adam.,

și mi-am închis nelegiuirile în sân,

34pentru că mă temeam de mulţime

31:34
Exod 23:2
,

pentru că mă temeam de dispreţul

familiilor, ţinându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…

35O, de aș găsi pe cineva să

31:35
Cap. 33:6.
m-asculte!

Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel

31:35
Cap. 13:22.
Atotputernic!

Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?

36Ca să-i port scrisoarea pe umăr,

s-o leg de fruntea mea ca o cunună;

37să-i dau socoteală de toţi pașii mei,

să mă apropii de el ca un domn.

38Dacă pământul meu strigă împotriva mea

și dacă brazdele lui varsă lacrimi;

39dacă i-am mâncat

31:39
Iac. 5:4
rodul fără să-l fi plătit

și dacă am

31:39
1 Împ. 21:19
întristat sufletul vechilor lui stăpâni,

40atunci să crească spini

31:40
Gen. 3:18
din el în loc de grâu

și neghină în loc de orz!”

Sfârșitul cuvintelor lui Iov.

32

Cuvântarea lui Elihu

321Acești trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea

32:1
Cap. 33:9.
fără vină. 2Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz
32:2
Gen. 22:21
, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu. 3Și s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns, și totuși osândeau pe Iov. 4Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu așteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov. 5Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.

6Și Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul și a zis: „Eu sunt tânăr, și

32:6
Cap. 15:10.
voi sunteţi bătrâni,

de aceea m-am temut

și m-am ferit să vă arăt gândul meu.

7Eu îmi ziceam: ‘Să vorbească bătrâneţea,

marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.’

8Dar, de fapt, în om, duhul,

suflarea

32:8
1 Împ. 3:12
4:29Prov. 2:6Ecl. 2:26Dan. 1:17
2:21Mat. 11:25Iac. 1:5
Celui Atotputernic, dă priceperea.

9Nu vârsta

32:9
1 Cor. 1:26
aduce înţelepciunea,

nu bătrâneţea te face în stare să judeci.

10Iată de ce zic: ‘Ascultaţi-mă!’

Îmi voi spune și eu părerea.

11Am așteptat sfârșitul cuvântărilor voastre,

v-am urmărit dovezile,

cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.

12V-am dat toată luarea aminte;

și iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat,

niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.

13

32:13
Ier. 9:231 Cor. 1:29
nu ziceţi însă: ‘În el noi am găsit înţelepciunea –

numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!’

14Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul,

de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.

15Ei se tem, nu mai răspund!

Li s-a tăiat cuvântul!

16Am așteptat până și-au sfârșit cuvântările,

până s-au oprit și n-au știut ce să mai răspundă.

17Vreau să răspund și eu la rândul meu,

vreau să spun și eu ce gândesc.

18Căci sunt plin de cuvinte,

îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;

19lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,

ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.

20Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie,

îmi voi deschide buzele și voi răspunde.

21Nu voi căuta la înfăţișare

32:21
Lev. 19:15Deut. 1:17
16:19Prov. 24:23Mat. 22:16
,

nu voi linguși pe nimeni,

22căci nu știu să lingușesc,

altfel într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu.