Cuvântarea lui Elifaz către Iov
41Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2„Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3De multe ori tu ai învăţat pe alţii
și ai întărit mâinile
slăbite.
4Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau
și ai întărit genunchii
care se îndoiau.
5Și acum, când este vorba de tine, ești slab!
Acum, când ești atins tu, te tulburi!
Nu este frica
ta de Dumnezeu sprijinul tău?
6Nădejdea
ta nu-i neprihănirea ta?
7Adu-ţi aminte, te rog! Care nevinovat
a pierit?
Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
8După câte am văzut eu, numai cei ce ară
fărădelegea
și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
9Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,
nimiciţi de vântul mâniei Lui.
10Mugetul leilor încetează,
dinţii
puilor de lei sunt zdrobiţi!
11Leul
bătrân piere din lipsă de pradă
și puii leoaicei se risipesc.
Toţi oamenii sunt vinovaţi
12Un cuvânt s-a furișat până la mine,
și urechea mea i-a prins sunetele ușoare.
13În clipa când
vedeniile de noapte frământă gândul,
când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
14m-a apucat groaza
și spaima,
și toate oasele mi-au tremurat.
15Un duh a trecut pe lângă mine…
Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
16Un chip cu o înfăţișare necunoscută era înaintea ochilor mei.
Și am auzit un glas care șoptea încetișor:
17‘Fi-va omul
fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’
18Dacă n-are încredere Dumnezeu
25:52 Pet. 2:4
nici în slujitorii Săi,
dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi,
19cu cât
mai mult la cei ce locuiesc în case
5:1
de lut,
care își trag obârșia din ţărână
și pot fi zdrobiţi ca un vierme!
20De dimineaţă până seara sunt
zdrobiţi,
pier pentru totdeauna și nimeni nu ţine seama de ei.
21Li se
49:14
taie firul vieţii,
mor și tot n-au căpătat înţelepciunea!