39¹Știi tu când își fac caprele sălbatice puii?

Vezi tu pe cerboaice

²Numeri tu lunile în care sunt însărcinate

și cunoști tu vremea când nasc?

³Ele se pleacă, fată puii

și scapă iute de durerile lor.

⁴Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod;

pleacă și nu se mai întorc la ele.

⁵Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,

izbăvindu-l de orice legătură?

⁶I-am dat

și pământul sărac ca locaș.

⁷El râde de zarva cetăţilor

și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.

⁸Străbate munţii ca să-și găsească hrana

și umblă după tot ce este verde.

⁹Vrea bivolul sălbatic

Și stă el noaptea la ieslea ta?

¹⁰Îl poţi lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?

Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?

¹¹Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?

Și-i lași tu grija lucrărilor tale?

¹²Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale,

ca să le strângă în aria ta?

¹³Aripa struţului bate cu veselie,

de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

¹⁴Dar struţoaica își încredinţează pământului ouăle

și le lasă să se încălzească în nisip.

¹⁵Ea uită că piciorul le poate strivi,

că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

¹⁶Este aspră

Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

¹⁷Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune

și nu i-a făcut parte de pricepere.

¹⁸Când se scoală și pornește,

râde de cal și de călăreţul lui.

¹⁹Tu dai putere calului

și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?

²⁰Tu-l faci să sară ca lăcusta?

Nechezatul lui puternic răspândește groaza.

²¹Scurmă pământul și, mândru de puterea lui,

se aruncă

²²își bate joc de frică, nu se teme

și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

²³Zăngănește tolba cu săgeţi pe el,

suliţa și lancea strălucesc,

²⁴fierbe de aprindere, mănâncă pământul,

n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.

²⁵La sunetul trâmbiţei parcă zice: ‘Înainte!’

De departe miroase bătălia,

glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.

²⁶Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul

și își întinde aripile spre miazăzi?

²⁷Oare din porunca ta se înalţă vulturul

și își așază cuibul

²⁸El locuiește în stânci,

acolo își are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor și pe vârful munţilor.

²⁹De acolo descoperă el prada

și își cufundă privirile în depărtare după ea.

³⁰Puii lui îi beau sângele;

și acolo unde sunt hoituri

40¹Domnul a vorbit lui Iov și a zis:

²„Ești încredinţat acum tu, care vorbești

Tu, care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”

³Iov a răspuns Domnului și a zis:

⁴„Iată, eu sunt prea

Îmi pun mâna la gură.

⁵Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde;

de două ori, și nu voi mai adăuga nimic.”

⁶Domnul

⁷„Încinge-ţi mijlocul

ca Eu

⁸Vrei

Și să Mă osândești, ca să-ţi scoţi dreptatea?

⁹Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu

și un glas de tunet

¹⁰Împodobește-te cu

îmbracă-te cu strălucire și cu slavă!

¹¹Varsă-ţi valurile mâniei tale

și doboară cu o privire pe cei trufași!

¹²Smerește cu o privire pe cei

zdrobește pe loc pe cei răi,

¹³ascunde-i pe toţi împreună în ţărână,

învelește-le faţa în întuneric!

¹⁴Și atunci voi aduce și Eu laudă

puterii dreptei tale.

¹⁵Uită-te la hipopotamul căruia i-am dat viaţă, ca și ţie!

El mănâncă iarbă ca boul.

¹⁶Uită-te ce tărie are în coapse

și ce putere are în mușchii pântecelui său!

¹⁷Își îndoaie coada tare ca un cedru

și vinele coapselor lui sunt întreţesute.

¹⁸Oasele lui sunt ca niște ţevi de aramă,

mădularele lui sunt ca niște drugi de fier.

¹⁹El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu.

Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă40:19 Adică dinţi mari, ca să se apere..

²⁰El își găsește hrana

unde se joacă toate fiarele câmpului.

²¹Se culcă sub lotus,

în mijlocul trestiilor și mlaștinilor.

²²Desișul lotusului îl acoperă cu umbra lui,

sălciile pârâului îl înconjoară.

²³Dacă se întâmplă ca râul să iasă din matcă, el nu fuge:

chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar rămâne liniștit.

²⁴Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă?

Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?

41¹Poţi tu să prinzi leviatanul

sau să-i legi limba cu o funie?

²Îi vei putea petrece papura prin nări

sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

³Îţi va face el multe rugăminţi?

Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

⁴Va face el un legământ cu tine,

ca să-ţi fie rob pe vecie?

⁵Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre?

Îl vei lega tu ca să-ţi înveselești fetele?

⁶Fac pescarii negoţ cu el?

Îl împart ei între negustori?

⁷Îi vei acoperi pielea cu ţepușe

și capul cu chingi?

⁸Ridică-ţi numai mâna împotriva lui,

și nu-ţi va mai veni gust să-l lovești.

⁹Iată că ești înșelat în așteptarea ta de a-l prinde:

numai să-l vezi, și cazi la pământ!

¹⁰Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte.

Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?

¹¹Cui sunt dator

Sub cer totul

¹²Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui și de tăria lui,

și de frumuseţea întocmirii lui.

¹³Cine-i va putea ridica veșmântul?

Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

¹⁴Cine va putea deschide porţile gurii lui?

Șirurile dinţilor lui

cât sunt de înspăimântătoare!

¹⁵Scuturile41:15 Solzii. lui măreţe și puternice

sunt unite împreună ca printr-o pecete;

¹⁶se ţin unul de altul

și nici aerul n-ar putea trece printre ele.

¹⁷Sunt ca niște fraţi care se îmbrăţișează,

se apucă și rămân nedespărţiţi.

¹⁸Strănuturile lui fac să strălucească lumina;

ochii lui sunt ca geana zorilor.

¹⁹Din gura lui ţâșnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

²⁰Din nările lui iese fum,

ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

²¹Suflarea lui aprinde cărbunii

și gura lui aruncă flăcări.

²²Tăria lui stă în grumaz

și înaintea lui sare groaza.

²³Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună,

ca turnate pe el, neclintite.

²⁴Inima lui este tare ca piatra,

tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

²⁵Când se scoală el, tremură vitejii

și spaima îi pune pe fugă.

²⁶Degeaba este lovit cu sabia;

căci suliţa, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic.

²⁷Pentru el, fierul este ca paiul,

arama, ca lemnul putred.

²⁸Săgeata nu-l pune pe fugă,

pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el.

²⁹Nu vede în ghioagă decât un fir de pai

și râde la șuieratul săgeţilor.

³⁰Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi:

ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

³¹Face să clocotească fundul mării ca un cazan

și-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

³²În urmă, el lasă o cărare luminoasă,

și adâncul pare ca pletele unui bătrân.

³³Pe pământ nimic nu-i este stăpân;

este făcut ca să nu se teamă de nimic.

³⁴Privește cu dispreţ tot ce este înălţat,

este împăratul