41¹Poţi tu să prinzi leviatanul

sau să-i legi limba cu o funie?

²Îi vei putea petrece papura prin nări

sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

³Îţi va face el multe rugăminţi?

Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

⁴Va face el un legământ cu tine,

ca să-ţi fie rob pe vecie?

⁵Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre?

Îl vei lega tu ca să-ţi înveselești fetele?

⁶Fac pescarii negoţ cu el?

Îl împart ei între negustori?

⁷Îi vei acoperi pielea cu ţepușe

și capul cu chingi?

⁸Ridică-ţi numai mâna împotriva lui,

și nu-ţi va mai veni gust să-l lovești.

⁹Iată că ești înșelat în așteptarea ta de a-l prinde:

numai să-l vezi, și cazi la pământ!

¹⁰Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte.

Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?

¹¹Cui sunt dator

Sub cer totul

¹²Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui și de tăria lui,

și de frumuseţea întocmirii lui.

¹³Cine-i va putea ridica veșmântul?

Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

¹⁴Cine va putea deschide porţile gurii lui?

Șirurile dinţilor lui

cât sunt de înspăimântătoare!

¹⁵Scuturile41:15 Solzii. lui măreţe și puternice

sunt unite împreună ca printr-o pecete;

¹⁶se ţin unul de altul

și nici aerul n-ar putea trece printre ele.

¹⁷Sunt ca niște fraţi care se îmbrăţișează,

se apucă și rămân nedespărţiţi.

¹⁸Strănuturile lui fac să strălucească lumina;

ochii lui sunt ca geana zorilor.

¹⁹Din gura lui ţâșnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

²⁰Din nările lui iese fum,

ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

²¹Suflarea lui aprinde cărbunii

și gura lui aruncă flăcări.

²²Tăria lui stă în grumaz

și înaintea lui sare groaza.

²³Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună,

ca turnate pe el, neclintite.

²⁴Inima lui este tare ca piatra,

tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

²⁵Când se scoală el, tremură vitejii

și spaima îi pune pe fugă.

²⁶Degeaba este lovit cu sabia;

căci suliţa, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic.

²⁷Pentru el, fierul este ca paiul,

arama, ca lemnul putred.

²⁸Săgeata nu-l pune pe fugă,

pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el.

²⁹Nu vede în ghioagă decât un fir de pai

și râde la șuieratul săgeţilor.

³⁰Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi:

ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

³¹Face să clocotească fundul mării ca un cazan

și-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

³²În urmă, el lasă o cărare luminoasă,

și adâncul pare ca pletele unui bătrân.

³³Pe pământ nimic nu-i este stăpân;

este făcut ca să nu se teamă de nimic.

³⁴Privește cu dispreţ tot ce este înălţat,

este împăratul

Smerirea și căinţa lui Iov

42¹Iov a răspuns Domnului și a zis:

²„Știu că Tu poţi

și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –

³„Cine

„Da, am vorbit, fără să le înţeleg,

de minuni care sunt mai presus de mine

⁴„Ascultă-Mă și voi vorbi;

te

⁵„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine,

dar acum ochiul meu Te-a văzut.

⁶De aceea mi-e scârbă de mine

și mă pocăiesc în ţărână și cenușă.”

⁷După ce a vorbit aceste cuvinte lui Iov, Domnul a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit așa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.

⁸Luaţi acum șapte