Nelegiuitul piere

5¹Strigă acum! Cine îţi va răspunde?

Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?

²Nebunul piere ucis de mânia lui,

prostul moare ucis de aprinderea lui.

³Am

apoi, deodată, i-am blestemat locuinţa.

⁴Fiii

sunt călcaţi în picioare la poartă,

și nimeni

⁵Secerișul lui este mâncat de cei flămânzi,

care vin să-l ia chiar și din spini,

și averile lui sunt înghiţite de oameni

⁶Nenorocirea nu răsare din ţărână,

și suferinţa nu încolţește din pământ.

⁷Omul se naște

după cum scânteia se naște ca să zboare.

Ajutorul este la Dumnezeu

⁸Eu aș alerga la Dumnezeu,

lui Dumnezeu I-aș spune necazul meu.

⁹El face lucruri

minuni fără număr.

¹⁰El varsă ploaia

și trimite apă pe câmpii.

¹¹El înalţă

și izbăvește pe cei necăjiţi.

¹²El nimicește

și mâinile lor nu pot să le împlinească.

¹³El prinde

și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate:

¹⁴dau peste întuneric în mijlocul

bâjbâie ziua-n amiaza mare ca noaptea.

¹⁵Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva ameninţărilor lor

și-l scapă

¹⁶așa

iar fărădelegea își închide gura.

La adăpostul lui Dumnezeu

¹⁷Ferice

Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.

¹⁸El face

El rănește, și mâna Lui tămăduiește.

¹⁹De șase

și de șapte

²⁰El te va scăpa de moarte în vreme de foamete

și de loviturile sabiei în vreme de război.

²¹Vei fi la adăpost de biciul

vei fi fără teamă când va veni pustiirea.

²²Vei râde de pustiire, ca și de foamete,

și nu vei avea să te temi de fiarele

²³Căci vei face legământ până și cu pietrele

și fiarele pământului vor fi în pace cu tine.

²⁴Vei avea fericire în cortul tău,

îţi vei găsi turmele întregi,

²⁵îţi vei vedea sămânţa

și odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe câmp.

²⁶Vei intra în mormânt la bătrâneţe

²⁷Iată ce am cercetat

Ascultă, că sunt spre folosul tău!”

Răspunsul lui Iov

6¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„O, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea

și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

³ar fi mai grele decât nisipul

⁴Căci

sufletul meu le suge otrava

și groaza

⁵Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă?

Mugește boul când are de mâncare?

⁶Poţi mânca ce-i fără gust și fără sare?

Are vreun gust albușul unui ou?

⁷Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,

acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!

⁸O, de mi s-ar asculta dorinţa

și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

⁹De

întindă-Și mâna și să mă prăpădească!

¹⁰Îmi va rămâne măcar această mângâiere,

această bucurie în durerile cu care mă copleșește:

că

¹¹La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?

La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?

¹²Tăria mea oare este o tărie de piatră?

Trupul meu e de aramă?

¹³Nu sunt eu lipsit de ajutor,

și n-a fugit mântuirea de mine?

Iov se tânguiește

¹⁴Cel ce suferă

chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.

¹⁵Fraţii

ca albia pâraielor

¹⁶Un sloi le tulbură cursul,

zăpada se îngrămădește pe ele;

¹⁷vine arșiţa vremii și seacă,

vine căldura soarelui și li se usucă albia.

¹⁸Cete de călători se abat din drumul lor,

se cufundă în pustie și pier.

¹⁹Cetele celor din Tema

călătorii din Seba

²⁰Dar rămân înșelaţi

rămân uimiţi când ajung la ele.

²¹Așa sunteţi

Voi îmi vedeţi necazul și vă îngroziţi

²²V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva,

cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

²³scăpaţi-mă din mâna vrăjmașului,

răscumpăraţi-mă din mâna celor răi’?

²⁴Învăţaţi-mă, și voi tăcea;

faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

²⁵O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!

Dar ce dovedesc mustrările voastre?

²⁶Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis

și să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?

²⁷Voi năpăstuiţi pe orfan,

prigoniţi

²⁸Uitaţi-vă la mine, vă rog!

Doar nu voi minţi în faţă!

²⁹Întoarceţi-vă

întoarceţi-vă și mărturisiţi că sunt nevinovat!

³⁰Este vreo nelegiuire pe limba mea

și nu deosebește gura mea ce este rău?

Iov deznădăjduit

7¹Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș

și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.

²Cum suspină robul după umbră,

cum își așteaptă muncitorul plata,

³așa am eu parte de luni de durere

și partea mea sunt nopţi de suferinţă.

⁴Mă culc și zic:

‘Când mă voi scula

Când se va sfârși noaptea?’

Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

⁵Trupul mi se acoperă

pielea-mi crapă și se desface.

⁶Zilele mele

se duc și nu mai am nicio nădejde!

⁷Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea

Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

⁸Ochiul

ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.

⁹Cum se risipește norul și trece,

așa nu se va mai ridica cel ce se

¹⁰Nu se va mai întoarce în casa lui

și nu-și va mai cunoaște locul

¹¹De aceea nu-mi

ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,

mă voi tângui

¹²Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,

de-ai pus strajă în jurul meu?

¹³Când

culcușul îmi va alina durerile’,

¹⁴atunci mă înspăimânţi prin vise,

mă îngrozești prin vedenii.

¹⁵Ah, aș vrea mai bine gâtuirea,

mai bine moartea decât aceste oase!

¹⁶Le dispreţuiesc

Lasă-mă

¹⁷Ce este

ca să iei seama la el,

¹⁸să-l cercetezi în toate dimineţile

și să-l încerci în toate clipele?

¹⁹Când vei înceta odată să mă privești?

Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

²⁰Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul

Pentru ce m-ai pus

de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

²¹Pentru ce nu-mi ierţi păcatul

și pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea?

Căci voi adormi în ţărână

și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!”