Răspunsul lui Iov
61Iov a luat cuvântul și a zis:
2„O, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea
și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3ar fi mai grele decât nisipul
mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
4Căci
săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava
și groaza
Domnului bagă fiori în mine!
5Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă?
Mugește boul când are de mâncare?
6Poţi mânca ce-i fără gust și fără sare?
Are vreun gust albușul unui ou?
7Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
8O, de mi s-ar asculta dorinţa
și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9De
ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
10Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleșește:
că
niciodată n-am călcat poruncile
Celui Sfânt.
11La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?
La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13Nu sunt eu lipsit de ajutor,
și n-a fugit mântuirea de mine?
Iov se tânguiește
14Cel ce suferă
are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
15Fraţii
41:9
mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor
care trec.
16Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădește pe ele;
17vine arșiţa vremii și seacă,
vine căldura soarelui și li se usucă albia.
18Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie și pier.
19Cetele celor din Tema
se uită ţintă la ele,
călătorii din Seba
sunt plini de nădejde când le văd.
20Dar rămân înșelaţi
în nădejdea lor,
rămân uimiţi când ajung la ele.
21Așa sunteţi
și voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeţi necazul și vă îngroziţi
!
22V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva,
cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23scăpaţi-mă din mâna vrăjmașului,
răscumpăraţi-mă din mâna celor răi’?
24Învăţaţi-mă, și voi tăcea;
faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
25O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis
și să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27Voi năpăstuiţi pe orfan,
prigoniţi
pe prietenul vostru.
28Uitaţi-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minţi în faţă!
29Întoarceţi-vă
, nu fiţi nedrepţi;
întoarceţi-vă și mărturisiţi că sunt nevinovat!
30Este vreo nelegiuire pe limba mea
și nu deosebește gura mea ce este rău?