51Strigă acum! Cine îţi va răspunde?
Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
2Nebunul piere ucis de mânia lui,
prostul moare ucis de aprinderea lui.
3Am
văzut pe un nebun prinzând rădăcină;
apoi, deodată, i-am blestemat locuinţa.
4Fiii
127:5
lui n-au noroc,
sunt călcaţi în picioare la poartă,
și nimeni
nu-i scapă!
5Secerișul lui este mâncat de cei flămânzi,
care vin să-l ia chiar și din spini,
și averile lui sunt înghiţite de oameni
însetaţi.
6Nenorocirea nu răsare din ţărână,
și suferinţa nu încolţește din pământ.
7Omul se naște
ca să sufere,
după cum scânteia se naște ca să zboare.
8Eu aș alerga la Dumnezeu,
lui Dumnezeu I-aș spune necazul meu.
9El face lucruri
mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
10El varsă ploaia
pe pământ
și trimite apă pe câmpii.
11El înalţă
pe cei smeriţi
și izbăvește pe cei necăjiţi.
12El nimicește
planurile oamenilor vicleni,
și mâinile lor nu pot să le împlinească.
13El prinde
pe cei înţelepţi în viclenia lor,
și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate:
14dau peste întuneric în mijlocul
zilei,
bâjbâie ziua-n amiaza mare ca noaptea.
15Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva ameninţărilor lor
și-l scapă
din mâna celor puternici,
16așa
încât nădejdea sprijină pe cel nenorocit,
iar fărădelegea își închide gura.
17Ferice
de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!
Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.
18El face
rana și tot El o leagă;
El rănește, și mâna Lui tămăduiește.
19De șase
91:3Prov. 24:161 Cor. 10:13
ori te va izbăvi din necaz
și de șapte
ori nu te va atinge răul.
20El te va scăpa de moarte în vreme de foamete
37:19
și de loviturile sabiei în vreme de război.
21Vei fi la adăpost de biciul
limbii,
vei fi fără teamă când va veni pustiirea.
22Vei râde de pustiire, ca și de foamete,
și nu vei avea să te temi de fiarele
35:9
65:25Ezec. 34:25
pământului.
23Căci vei face legământ până și cu pietrele
câmpului,
și fiarele pământului vor fi în pace cu tine.
24Vei avea fericire în cortul tău,
îţi vei găsi turmele întregi,
25îţi vei vedea sămânţa
72:16
crescându-ţi
și odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe câmp.
26Vei intra în mormânt la bătrâneţe
10:27
, ca snopul strâns la vremea lui.
27Iată ce am cercetat
, și așa este!
Ascultă, că sunt spre folosul tău!”
61Iov a luat cuvântul și a zis:
2„O, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea
și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3ar fi mai grele decât nisipul
mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
4Căci
săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava
și groaza
Domnului bagă fiori în mine!
5Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă?
Mugește boul când are de mâncare?
6Poţi mânca ce-i fără gust și fără sare?
Are vreun gust albușul unui ou?
7Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
8O, de mi s-ar asculta dorinţa
și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9De
ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
10Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleșește:
că
niciodată n-am călcat poruncile
Celui Sfânt.
11La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?
La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13Nu sunt eu lipsit de ajutor,
și n-a fugit mântuirea de mine?
14Cel ce suferă
are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
15Fraţii
41:9
mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor
care trec.
16Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădește pe ele;
17vine arșiţa vremii și seacă,
vine căldura soarelui și li se usucă albia.
18Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie și pier.
19Cetele celor din Tema
se uită ţintă la ele,
călătorii din Seba
sunt plini de nădejde când le văd.
20Dar rămân înșelaţi
în nădejdea lor,
rămân uimiţi când ajung la ele.
21Așa sunteţi
și voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeţi necazul și vă îngroziţi
!
22V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva,
cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23scăpaţi-mă din mâna vrăjmașului,
răscumpăraţi-mă din mâna celor răi’?
24Învăţaţi-mă, și voi tăcea;
faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
25O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis
și să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27Voi năpăstuiţi pe orfan,
prigoniţi
pe prietenul vostru.
28Uitaţi-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minţi în faţă!
29Întoarceţi-vă
, nu fiţi nedrepţi;
întoarceţi-vă și mărturisiţi că sunt nevinovat!
30Este vreo nelegiuire pe limba mea
și nu deosebește gura mea ce este rău?
71Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș
și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
2Cum suspină robul după umbră,
cum își așteaptă muncitorul plata,
3așa am eu parte de luni de durere
,
și partea mea sunt nopţi de suferinţă.
4Mă culc și zic:
‘Când mă voi scula
?
Când se va sfârși noaptea?’
Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
5Trupul mi se acoperă
cu viermi și cu o coajă pământoasă,
pielea-mi crapă și se desface.
6Zilele mele
zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului,
se duc și nu mai am nicio nădejde!
7Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea
89:47
este doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8Ochiul
care mă privește nu mă va mai privi;
ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.
9Cum se risipește norul și trece,
așa nu se va mai ridica cel ce se
coboară în Locuinţa morţilor!
10Nu se va mai întoarce în casa lui
și nu-și va mai cunoaște locul
în care locuia.
11De aceea nu-mi
40:9
voi ţine gura,
ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,
mă voi tângui
în amărăciunea sufletului meu.
12Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,
de-ai pus strajă în jurul meu?
13Când
zic: ‘Patul mă va ușura,
culcușul îmi va alina durerile’,
14atunci mă înspăimânţi prin vise,
mă îngrozești prin vedenii.
15Ah, aș vrea mai bine gâtuirea,
mai bine moartea decât aceste oase!
16Le dispreţuiesc
!… Nu voi trăi în veci…
Lasă-mă
, căci doar o suflare mi-i viaţa
!
17Ce este
144:3Evr. 2:6
omul ca să-Ţi pese atât de mult de el,
ca să iei seama la el,
18să-l cercetezi în toate dimineţile
și să-l încerci în toate clipele?
19Când vei înceta odată să mă privești?
Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul
oamenilor?
Pentru ce m-ai pus
ţintă săgeţilor Tale,
de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21Pentru ce nu-mi ierţi păcatul
și pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea?
Căci voi adormi în ţărână
și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!”