71Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș
Ps. 39:4
și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
2Cum suspină robul după umbră,
cum își așteaptă muncitorul plata,
3așa am eu parte de luni de durere
,
și partea mea sunt nopţi de suferinţă.
4Mă culc și zic:
‘Când mă voi scula
?
Când se va sfârși noaptea?’
Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
5Trupul mi se acoperă
cu viermi și cu o coajă pământoasă,
pielea-mi crapă și se desface.
6Zilele mele
16:22
17:11Ps. 90:6
102:11
103:15
144:4Is. 38:12
40:6Iac. 4:14
zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului,
se duc și nu mai am nicio nădejde!
7Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea
89:47
este doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8Ochiul
care mă privește nu mă va mai privi;
ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.
9Cum se risipește norul și trece,
așa nu se va mai ridica cel ce se
coboară în Locuinţa morţilor!
10Nu se va mai întoarce în casa lui
și nu-și va mai cunoaște locul
20:9Ps. 103:16
în care locuia.
11De aceea nu-mi
40:9
voi ţine gura,
ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,
mă voi tângui
în amărăciunea sufletului meu.
12Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,
de-ai pus strajă în jurul meu?
13Când
zic: ‘Patul mă va ușura,
culcușul îmi va alina durerile’,
14atunci mă înspăimânţi prin vise,
mă îngrozești prin vedenii.
15Ah, aș vrea mai bine gâtuirea,
mai bine moartea decât aceste oase!
16Le dispreţuiesc
!… Nu voi trăi în veci…
Lasă-mă
14:6Ps. 39:13
, căci doar o suflare mi-i viaţa
!
17Ce este
144:3Evr. 2:6
omul ca să-Ţi pese atât de mult de el,
ca să iei seama la el,
18să-l cercetezi în toate dimineţile
și să-l încerci în toate clipele?
19Când vei înceta odată să mă privești?
Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul
oamenilor?
Pentru ce m-ai pus
Ps. 21:12Plâng. 3:12
ţintă săgeţilor Tale,
de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21Pentru ce nu-mi ierţi păcatul
și pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea?
Căci voi adormi în ţărână
și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!”