Iov deznădăjduit

7¹Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș

și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.

²Cum suspină robul după umbră,

cum își așteaptă muncitorul plata,

³așa am eu parte de luni de durere

și partea mea sunt nopţi de suferinţă.

⁴Mă culc și zic:

‘Când mă voi scula

Când se va sfârși noaptea?’

Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

⁵Trupul mi se acoperă

pielea-mi crapă și se desface.

⁶Zilele mele

se duc și nu mai am nicio nădejde!

⁷Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea

Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

⁸Ochiul

ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.

⁹Cum se risipește norul și trece,

așa nu se va mai ridica cel ce se

¹⁰Nu se va mai întoarce în casa lui

și nu-și va mai cunoaște locul

¹¹De aceea nu-mi

ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,

mă voi tângui

¹²Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,

de-ai pus strajă în jurul meu?

¹³Când

culcușul îmi va alina durerile’,

¹⁴atunci mă înspăimânţi prin vise,

mă îngrozești prin vedenii.

¹⁵Ah, aș vrea mai bine gâtuirea,

mai bine moartea decât aceste oase!

¹⁶Le dispreţuiesc

Lasă-mă

¹⁷Ce este

ca să iei seama la el,

¹⁸să-l cercetezi în toate dimineţile

și să-l încerci în toate clipele?

¹⁹Când vei înceta odată să mă privești?

Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

²⁰Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul

Pentru ce m-ai pus

de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

²¹Pentru ce nu-mi ierţi păcatul

și pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea?

Căci voi adormi în ţărână

și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!”

Cuvântarea lui Bildad

8¹Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:

²„Până când vrei să vorbești astfel

și până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?

³Oare va răsturna

Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

⁴Dacă fiii tăi au păcătuit

i-a dat pe mâna păcatului.

⁵Dar tu, dacă

dacă rogi pe Cel Atotputernic,

⁶dacă ești curat și fără prihană,

atunci, negreșit, El va veghea asupra ta

și va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

⁷Vechea ta propășire va fi mică

faţă de cea de mai târziu.

Învăţăminte din păţania celor dinainte

⁸Întreabă

și ia aminte la păţania părinţilor lor.

⁹Căci noi

zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.

¹⁰Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi

și vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

¹¹‘Crește papura fără baltă?

Crește trestia fără umezeală?’

¹²Fiind încă

ea se usucă mai repede decât toate ierburile.

¹³Așa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu,

și nădejdea

¹⁴Încrederea lui este zdrobită,

și sprijinul lui este o pânză de păianjen.

¹⁵Se bizuiește

se prinde de ea, dar nu ţine.

¹⁶Cum dă soarele, înverzește,

își întinde ramurile peste grădina sa,

¹⁷își împletește rădăcinile printre pietre,

pătrunde până în ziduri.

¹⁸Dar, dacă-l smulgi

locul acesta se leapădă de el și zice:

‘Nu știu să te fi cunoscut vreodată!’

¹⁹Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui;

apoi din

²⁰Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană

și nu ocrotește pe cei răi.

²¹Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie,

și buzele cu cântări de veselie.

²²Vrăjmașii tăi vor fi acoperiţi

iar cortul celor răi va pieri.”

Răspunsul lui Iov

9¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Știu bine că este așa.

Și cum ar putea omul să-și scoată

³Dacă ar voi să se certe cu El,

din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

⁴Ale Lui

cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁵El mută deodată munţii

și-i răstoarnă în mânia Sa.

⁶Zguduie

de i se clatină stâlpii.

⁷Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;

și ţine stelele sub pecetea Lui.

⁸Numai El

și umblă pe înălţimile mării.

⁹El a făcut

și stelele din ţinuturile de miazăzi.

¹⁰El face

minuni fără număr.

¹¹Iată

Se duce, și nu-L zăresc.

¹²Dacă

Cine-I va zice: ‘Ce faci?’

¹³Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;

sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei

¹⁴Și eu cum să-I răspund?

Ce cuvinte să aleg?

¹⁵Chiar dacă aș

Nu pot decât să mă rog judecătorului.

¹⁶Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,

tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –

¹⁷El, care mă izbește ca într-o furtună,

care îmi înmulţește fără pricină

¹⁸care nu mă lasă să răsuflu,

mă satură de amărăciune.

¹⁹Să alerg la putere? El este atotputernic.

La dreptate? Cine mă va apăra?

²⁰Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi

și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

²¹Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

²²Ce-mi pasă la urma urmei?

Căci îndrăznesc s-o spun:

El nimicește pe cel nevinovat

²³Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!

Dar El râde de încercările celui nevinovat.

²⁴Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;

El acoperă

²⁵Zilele

fug fără să fi văzut fericirea;

²⁶trec ca și corăbiile cele iuţi,

ca vulturul

²⁷Dacă

să-mi las întristarea și să fiu voios’,

²⁸sunt îngrozit

Știu că nu mă vei scoate nevinovat

²⁹Și dacă voi fi judecat vinovat,

pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

³⁰Chiar dacă

chiar dacă mi-aș curăţi mâinile cu leșie,

³¹Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,

de s-ar scârbi până și hainele de mine!

³²Căci El nu

și să mergem împreună la judecată.

³³Nici nu

care să-și pună mâna peste noi amândoi.

³⁴Să-Și tragă

și să nu mă mai tulbure spaima Lui.

³⁵Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.

Altfel, nu sunt stăpân pe mine.