81Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:
2„Până când vrei să vorbești astfel
și până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3Oare va răsturna
Dumnezeu dreptul?
Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?
4Dacă fiii tăi au păcătuit
împotriva Lui,
i-a dat pe mâna păcatului.
5Dar tu, dacă
alergi la Dumnezeu,
dacă rogi pe Cel Atotputernic,
6dacă ești curat și fără prihană,
atunci, negreșit, El va veghea asupra ta
și va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.
7Vechea ta propășire va fi mică
faţă de cea de mai târziu.
8Întreabă
32:7
pe cei din neamurile trecute
și ia aminte la păţania părinţilor lor.
9Căci noi
102:11
144:4
suntem de ieri și nu știm nimic,
zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
10Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi
și vor scoate din inima lor aceste cuvinte:
11‘Crește papura fără baltă?
Crește trestia fără umezeală?’
12Fiind încă
verde și fără să se taie,
ea se usucă mai repede decât toate ierburile.
13Așa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu,
și nădejdea
celui nelegiuit va pieri.
14Încrederea lui este zdrobită,
și sprijinul lui este o pânză de păianjen.
15Se bizuiește
pe casa lui, dar nu este tare;
se prinde de ea, dar nu ţine.
16Cum dă soarele, înverzește,
își întinde ramurile peste grădina sa,
17își împletește rădăcinile printre pietre,
pătrunde până în ziduri.
18Dar, dacă-l smulgi
din locul în care stă,
locul acesta se leapădă de el și zice:
‘Nu știu să te fi cunoscut vreodată!’
19Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui;
apoi din
același pământ răsar alţii după el.
20Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană
și nu ocrotește pe cei răi.
21Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie,
și buzele cu cântări de veselie.
22Vrăjmașii tăi vor fi acoperiţi
109:29
de rușine,
iar cortul celor răi va pieri.”
91Iov a luat cuvântul și a zis:
2„Știu bine că este așa.
Și cum ar putea omul să-și scoată
dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4Ale Lui
sunt înţelepciunea și atotputernicia:
cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5El mută deodată munţii
și-i răstoarnă în mânia Sa.
6Zguduie
pământul din temelia
lui,
de i se clatină stâlpii.
7Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;
și ţine stelele sub pecetea Lui.
8Numai El
întinde cerurile
și umblă pe înălţimile mării.
9El a făcut
Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Raliţele
și stelele din ţinuturile de miazăzi.
10El face
lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11Iată
, El trece pe lângă mine, și nu-L văd,
Se duce, și nu-L zăresc.
12Dacă
apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
13Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;
sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei
.
14Și eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
15Chiar dacă aș
avea dreptate, nu I-aș răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
16Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –
17El, care mă izbește ca într-o furtună,
care îmi înmulţește fără pricină
rănile,
18care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
19Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
20Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi
și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
22Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimicește pe cel nevinovat
ca și pe cel vinovat.
23Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă
19:4Ier. 14:4
ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
25Zilele
mele aleargă mai iuţi decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
26trec ca și corăbiile cele iuţi,
ca vulturul
care se repede asupra prăzii.
27Dacă
zic: ‘Vreau să-mi uit suferinţele,
să-mi las întristarea și să fiu voios’,
28sunt îngrozit
de toate durerile mele.
Știu că nu mă vei scoate nevinovat
.
29Și dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30Chiar dacă
m-aș spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aș curăţi mâinile cu leșie,
31Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până și hainele de mine!
32Căci El nu
este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
și să mergem împreună la judecată.
33Nici nu
este vreun mijlocitor între noi,
care să-și pună mâna peste noi amândoi.
34Să-Și tragă
însă varga de deasupra mea
și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
101M-am dezgustat
de viaţă!
Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi
în amărăciunea sufletului meu.
2Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
3Îţi place să chinuiești,
să dispreţuiești făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
4Oare ai ochi de carne,
sau vezi
cum vede un om?
5Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,
6ca să cercetezi fărădelegea mea
și să cauţi păcatul meu,
7când
știi bine că nu sunt vinovat
și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8Mâinile
Tale m-au făcut și m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Și Tu să mă nimicești!
9Adu-Ţi aminte
3:19Is. 64:8
că Tu m-ai lucrat ca lutul!
Și vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
10Nu m-ai muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
11M-ai îmbrăcat
cu piele și carne,
m-ai ţesut cu oase și vine;
12mi-ai dat bunăvoinţa Ta și viaţa,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
13Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,
iată, știu acum ce aveai de gând:
14ca, dacă păcătuiesc, să mă
pândești
și să nu-mi ierţi fărădelegea.
15Dacă sunt vinovat, vai
de mine!
Dacă sunt nevinovat
, nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de rușine și cufundat în ticăloșia
mea.
16Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești
ca un leu,
mă lovești cu lucruri de mirat,
17Îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îţi crește mânia împotriva mea
și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
18Pentru ce
m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
19Aș fi ca și cum n-aș fi fost,
și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!
20Nu sunt
zilele mele destul de puţine?
Să mă lase
dar, să plece
de la mine și să răsuflu puţin
21înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22în ţara
întunericului și a umbrei
morţii,
în ţara negurii adânci,
unde domnesc umbra morţii și neorânduiala
și unde lumina este ca întunericul!’”