Cuvântarea lui Bildad

8¹Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:

²„Până când vrei să vorbești astfel

și până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?

³Oare va răsturna

Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

⁴Dacă fiii tăi au păcătuit

i-a dat pe mâna păcatului.

⁵Dar tu, dacă

dacă rogi pe Cel Atotputernic,

⁶dacă ești curat și fără prihană,

atunci, negreșit, El va veghea asupra ta

și va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

⁷Vechea ta propășire va fi mică

faţă de cea de mai târziu.

Învăţăminte din păţania celor dinainte

⁸Întreabă

și ia aminte la păţania părinţilor lor.

⁹Căci noi

zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.

¹⁰Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi

și vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

¹¹‘Crește papura fără baltă?

Crește trestia fără umezeală?’

¹²Fiind încă

ea se usucă mai repede decât toate ierburile.

¹³Așa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu,

și nădejdea

¹⁴Încrederea lui este zdrobită,

și sprijinul lui este o pânză de păianjen.

¹⁵Se bizuiește

se prinde de ea, dar nu ţine.

¹⁶Cum dă soarele, înverzește,

își întinde ramurile peste grădina sa,

¹⁷își împletește rădăcinile printre pietre,

pătrunde până în ziduri.

¹⁸Dar, dacă-l smulgi

locul acesta se leapădă de el și zice:

‘Nu știu să te fi cunoscut vreodată!’

¹⁹Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui;

apoi din

²⁰Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană

și nu ocrotește pe cei răi.

²¹Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie,

și buzele cu cântări de veselie.

²²Vrăjmașii tăi vor fi acoperiţi

iar cortul celor răi va pieri.”

Răspunsul lui Iov

9¹Iov a luat cuvântul și a zis:

²„Știu bine că este așa.

Și cum ar putea omul să-și scoată

³Dacă ar voi să se certe cu El,

din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

⁴Ale Lui

cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁵El mută deodată munţii

și-i răstoarnă în mânia Sa.

⁶Zguduie

de i se clatină stâlpii.

⁷Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;

și ţine stelele sub pecetea Lui.

⁸Numai El

și umblă pe înălţimile mării.

⁹El a făcut

și stelele din ţinuturile de miazăzi.

¹⁰El face

minuni fără număr.

¹¹Iată

Se duce, și nu-L zăresc.

¹²Dacă

Cine-I va zice: ‘Ce faci?’

¹³Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;

sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei

¹⁴Și eu cum să-I răspund?

Ce cuvinte să aleg?

¹⁵Chiar dacă aș

Nu pot decât să mă rog judecătorului.

¹⁶Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,

tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –

¹⁷El, care mă izbește ca într-o furtună,

care îmi înmulţește fără pricină

¹⁸care nu mă lasă să răsuflu,

mă satură de amărăciune.

¹⁹Să alerg la putere? El este atotputernic.

La dreptate? Cine mă va apăra?

²⁰Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi

și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

²¹Nevinovat! Sunt, dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

²²Ce-mi pasă la urma urmei?

Căci îndrăznesc s-o spun:

El nimicește pe cel nevinovat

²³Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!

Dar El râde de încercările celui nevinovat.

²⁴Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;

El acoperă

²⁵Zilele

fug fără să fi văzut fericirea;

²⁶trec ca și corăbiile cele iuţi,

ca vulturul

²⁷Dacă

să-mi las întristarea și să fiu voios’,

²⁸sunt îngrozit

Știu că nu mă vei scoate nevinovat

²⁹Și dacă voi fi judecat vinovat,

pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

³⁰Chiar dacă

chiar dacă mi-aș curăţi mâinile cu leșie,

³¹Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,

de s-ar scârbi până și hainele de mine!

³²Căci El nu

și să mergem împreună la judecată.

³³Nici nu

care să-și pună mâna peste noi amândoi.

³⁴Să-Și tragă

și să nu mă mai tulbure spaima Lui.

³⁵Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.

Altfel, nu sunt stăpân pe mine.

10¹M-am dezgustat

Voi da drum slobod plângerii mele,

voi vorbi

²Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!

Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

³Îţi place să chinuiești,

să dispreţuiești făptura mâinilor Tale,

în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

⁴Oare ai ochi de carne,

sau vezi

⁵Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,

⁶ca să cercetezi fărădelegea mea

și să cauţi păcatul meu,

⁷când

și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

⁸Mâinile

ele m-au întocmit în întregime…

Și Tu să mă nimicești!

⁹Adu-Ţi aminte

Și vrei din nou să mă prefaci în ţărână?

¹⁰Nu m-ai muls ca laptele?

Nu m-ai închegat ca brânza?

¹¹M-ai îmbrăcat

m-ai ţesut cu oase și vine;

¹²mi-ai dat bunăvoinţa Ta și viaţa,

m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.

¹³Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,

iată, știu acum ce aveai de gând:

¹⁴ca, dacă păcătuiesc, să mă

și să nu-mi ierţi fărădelegea.

¹⁵Dacă sunt vinovat, vai

Dacă sunt nevinovat

sătul de rușine și cufundat în ticăloșia

¹⁶Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești

mă lovești cu lucruri de mirat,

¹⁷Îmi pui înainte noi martori împotrivă,

Îţi crește mânia împotriva mea

și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.

¹⁸Pentru ce

O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!

¹⁹Aș fi ca și cum n-aș fi fost,

și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!

²⁰Nu sunt

Să mă lase

²¹înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

²²în ţara

în ţara negurii adânci,

unde domnesc umbra morţii și neorânduiala

și unde lumina este ca întunericul!’”