21Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui 2și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat
130:1
142:1Plâng. 3:55,56
pe Domnul și
m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat și mi-ai auzit glasul. 3Și totuși mă aruncaseși
în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile
și toate talazurile Tale au trecut peste mine. 4Ziceam
: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul
Tău cel sfânt.’ 5Apele m-au acoperit
până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. 6M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu
din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! 7Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea
a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. 8Cei ce se lipesc de idoli deșerţi
16:19
îndepărtează îndurarea de la ei. 9Eu însă Îţi voi aduce jertfe
116:17,18Osea 14:2Evr. 13:15
cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea
vine de la Domnul.” 10Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pământ.