11Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona
, fiul lui Amitai, astfel: 2„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare
, și strigă împotriva ei! Căci răutatea
ei s-a suit până la Mine!” 3Și Iona s-a sculat
să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo
și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe
2:7
de Faţa Domnului. 4Dar Domnul
a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme. 5Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat
în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul
corabiei, s-a culcat și a adormit dus. 6Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă
pe Dumnezeul tău! Poate că
Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!” 7Și au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţi
14:41,42Prov. 16:33Fapte 1:26
, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorţi, și sorţul a căzut pe Iona. 8Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne
din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îţi este ţara și din ce popor ești?” 9El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care
a făcut marea și uscatul!” 10Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Faţa Domnului, pentru că le spusese el. 11Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. 12El le-a răspuns: „Luaţi-mă
și aruncaţi-mă în mare, și marea se va liniști faţă de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!” 13Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau
, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. 14Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia și nu ne împovăra
cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci
ce vrei!” 15Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării
s-a potolit. 16Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică
de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruinţe. 17Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și
16:4Luca 11:30
Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopţi.
21Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui 2și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat
130:1
142:1Plâng. 3:55,56
pe Domnul și
m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat și mi-ai auzit glasul. 3Și totuși mă aruncaseși
în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile
și toate talazurile Tale au trecut peste mine. 4Ziceam
: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul
Tău cel sfânt.’ 5Apele m-au acoperit
până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. 6M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu
din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! 7Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea
a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. 8Cei ce se lipesc de idoli deșerţi
16:19
îndepărtează îndurarea de la ei. 9Eu însă Îţi voi aduce jertfe
116:17,18Osea 14:2Evr. 13:15
cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea
vine de la Domnul.” 10Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pământ.
31Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: 2„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo strigarea pe care ţi-o voi da!” 3Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului. Și Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile. 4Iona a început să pătrundă în oraș cale de o zi, strigând și zicând
: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” 5Oamenii din Ninive au crezut
în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. 6Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut în
cenușă. 7Și a trimis să se dea de știre
în Ninive, din porunca împăratului și mai-marilor lui, următoarele: „Oamenii și vitele, boii și oile să nu guste nimic, să nu pască și nici să nu bea apă deloc! 8Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă
de la calea lor cea rea și de la faptele de asuprire
de care le sunt pline mâinile! 9Cine
știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi și dacă nu-Și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” 10Dumnezeu a văzut
ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut.
