Cele două iscoade la Ierihon
21Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din
Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le: „Duceţi-vă de cercetaţi ţara și mai ales Ierihonul.” Cei doi oameni au plecat și au ajuns
în casa unei curve, care se chema Rahav
, și s-au culcat acolo. 2S-a dat
de știre împăratului din Ierihon și i-au spus: „Iată că niște oameni dintre copiii lui Israel au venit aici astă-noapte ca să iscodească ţara.” 3Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbaţii care au venit la tine și care au intrat în casa ta, căci au venit să iscodească ţara.” 4Femeia
a luat pe cei doi bărbaţi și i-a ascuns și a zis: „Este adevărat că bărbaţii aceștia au venit la mine, dar nu știam de unde sunt; 5și, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbaţii aceștia au ieșit afară; nu știu unde s-au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi și-i veţi ajunge.” 6Ea îi suise
pe acoperiș și-i ascunsese sub niște mănunchiuri de in pe care le întinsese pe acoperiș. 7Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului și, după ce au ieșit ei, s-a închis poarta. 8Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiș 9și le-a zis: „Știu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza
11:25
de voi și toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră. 10Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat
înaintea voastră apele Mării Roșii și am auzit ce aţi făcut
celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon și Og, pe care i-aţi nimicit cu desăvârșire. 11De când am
auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima
și toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră, căci Domnul
Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ. 12Și acum, vă rog, juraţi-mi
pe Domnul că veţi avea faţă de casa
tatălui meu aceeași bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn
de încredinţare 13că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele și pe toţi ai lor și că ne veţi scăpa de la moarte.” 14Bărbaţii aceia i-au răspuns: „Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; și când Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă
și credincioșie.” 15Ea i-a coborât
cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lângă zidul cetăţii. 16Și le-a zis: „Duceţi-vă spre munte, ca să nu vă întâlnească cei ce vă urmăresc, ascundeţi-vă acolo trei zile, până se vor întoarce, după aceea să vă vedeţi de drum.” 17Bărbaţii aceia i-au zis: „Iată cum vom fi dezlegaţi
de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem. 18La intrarea
noastră în ţară, leagă funia aceasta de fir cârmâziu la fereastra prin care ne-ai coborât și strânge
la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi și pe toată familia tatălui tău. 19Dacă vreunul din ei va ieși pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliţă, sângele lui
va cădea asupra capului lui și noi vom fi nevinovaţi, dar, dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sângele lui va cădea asupra capului nostru. 20Și, dacă ne vei da pe faţă, vom fi dezlegaţi de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem.” 21Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre.” Și-a luat rămas-bun de la ei și ei au plecat. Ea a legat funia cărămizie la fereastră. 22Ei au plecat și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până s-au întors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit. 23Cei doi oameni s-au întors, s-au coborât din munte și au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. 24Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul
a dat toată ţara în mâinile noastre și toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră.”