Nelegiuirea lui Acan
71Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan
, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Și Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel. 2Iosua a trimis din Ierihon niște bărbaţi la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Și le-a zis: „Suiţi-vă și iscodiţi ţara.” Și oamenii aceia s-au suit și au iscodit cetatea Ai. 3S-au întors la Iosua și i-au spus: „Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul, căci oamenii aceia sunt puţini la număr.” 4Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la
fugă dinaintea oamenilor din Ai. 5Oamenii din Ai le-au omorât aproape treizeci și șase de oameni; i-au urmărit de la poartă până la Șebarim și i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit și cu inima moale
ca apa.
Mâhnirea și rugăciunea lui Iosua
6Iosua și-a sfâșiat
hainele și s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el și bătrânii lui Israel, și și-au
13:19Neem. 9:1Iov 2:12
presărat capul cu ţărână. 7Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule
, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriţilor și să ne prăpădești? De am fi știut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! 8Dar, Doamne, ce voi zice după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmașilor lui? 9Canaaniţii și toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura și ne vor șterge
numele de pe pământ. Și ce vei face Tu
Numelui Tău celui mare?”
Descoperirea și pedepsirea lui Acan
10Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? 11Israel
a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile
date spre nimicire, le-au furat și au minţit
și le-au ascuns printre lucrurile lor. 12De aceea
copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmașilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmașilor lor, căci sunt daţi
spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. 13Scoală-te, sfinţește
poporul. Spune-le: ‘Sfinţiţi-vă
pentru mâine. Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmașilor tăi până nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. 14Să vă apropiaţi mâine dimineaţă după seminţiile voastre; și seminţia pe care o va arăta Domnul
prin sorţi se va apropia pe familii, și familia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe case, și casa pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe bărbaţi. 15Cine
va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire va fi ars în foc, el și tot ce este al lui, pentru că a călcat
legământul Domnului și a făcut o
mișelie în Israel.»’” 16Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă și a apropiat pe Israel, după seminţiile lui, și a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. 17A apropiat familiile lui Iuda și a fost arătată prin sorţi familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case și a fost arătată prin sorţi casa lui Zabdi. 18A apropiat casa lui Zabdi pe bărbaţi și a fost arătat prin sorţi Acan
, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. 19Iosua a zis lui Acan: „Fiule
, dă slavă Domnului Dumnezeului lui Israel, mărturisește
și spune-mi
ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.” 20Acan a răspuns lui Iosua și a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel, și iată ce am făcut. 21Am văzut în pradă o manta frumoasă de Șinear, două sute de sicli de argint și o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit și le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu și argintul este pus sub ele.” 22Iosua a trimis niște oameni, care au alergat în cort, și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan și argintul era sub ele. 23Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua și tuturor copiilor lui Israel și le-au pus înaintea Domnului. 24Iosua și tot Israelul, împreună cu el, au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii și fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui și tot ce era al lui și i-au suit în valea Acor
. 25Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai
nenorocit? Și pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Și tot Israelul
i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre 26și au ridicat
peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Și Domnul
S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor
(Tulburare).
Luarea cetăţii Ai
81Domnul a zis lui Iosua: „Nu
7:18
31:8
te teme și nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai. Iată
că îţi dau în mâinile tale pe împăratul din Ai și pe poporul lui, cetatea lui și ţara lui. 2Să faci cetăţii Ai cum ai făcut
Ierihonului și împăratului lui: să păstraţi pentru voi numai
prada de război și vitele. Pune niște oameni la pândă înapoia cetăţii.” 3Iosua s-a sculat cu toţi oamenii de război ca să se suie împotriva cetăţii Ai. A ales treizeci de mii de bărbaţi viteji, pe care i-a pornit noaptea 4și le-a dat următoarea poruncă: „Ascultaţi! Să
vă puneţi la pândă înapoia cetăţii; să nu vă depărtaţi mult de cetate și toţi să fiţi gata. 5Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și când vor ieși înaintea noastră ca întâiași dată, noi o s-o luăm la fugă
dinaintea lor. 6Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: ‘Fug dinaintea noastră ca întâiași dată!’ Și vom fugi dinaintea lor. 7Voi să ieșiţi atunci de la pândă și să puneţi mâna pe cetate, și Domnul Dumnezeul vostru o va da în mâinile voastre. 8După ce veţi lua cetatea, să-i puneţi foc, să faceţi cum a zis Domnul: aceasta este porunca
pe care v-o dau.” 9Iosua i-a pornit și s-au dus de s-au așezat la pândă între Betel și Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului. 10Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, a cercetat poporul și a pornit împotriva cetăţii Ai în fruntea poporului, el și bătrânii lui Israel. 11Toţi
oamenii de război care erau cu el s-au suit și s-au apropiat de cetate; când au ajuns în faţa cetăţii, au tăbărât la miazănoapte de Ai, de care erau despărţiţi prin vale. 12Iosua a luat aproape cinci mii de oameni și i-a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. 13După ce s-a așezat toată tabăra la miazănoapte de cetate și cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii. 14Când a văzut împăratul cetăţii Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis-de-dimineaţă și au ieșit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărât, înspre câmpie, și nu știa
că înapoia cetăţii o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. 15Iosua și tot Israelul s-au prefăcut
că sunt bătuţi și au fugit pe drumul dinspre pustie. 16Atunci, tot poporul care era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua și au fost trași departe din cetate. 17N-a rămas niciun om în Ai și în Betel care să nu fi ieșit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă și au urmărit pe Israel. 18Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai suliţa pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!” Și Iosua a întins spre cetate suliţa pe care o avea în mână. 19De îndată ce și-a întins mâna, bărbaţii care stăteau la pândă au ieșit repede din locul unde erau, au pătruns în cetate, au luat-o și s-au grăbit de i-au pus foc. 20Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetăţii suindu-se spre cer și n-au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau, 21căci Iosua și tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă și fumul cetăţii suindu-se în sus, s-au întors și au bătut pe oamenii din Ai. 22Ceilalţi, de asemenea, le-au ieșit înainte din cetate și oamenii din Ai au fost înconjuraţi de Israel din toate părţile. Israel i-a bătut fără să lase unul cu viaţă
, nici vreun fugar; 23pe împăratul din Ai l-au prins viu și l-au adus la Iosua. 24După ce a isprăvit Israel de ucis pe toţi locuitorii din Ai, în câmp și în pustie, unde îi urmăriseră ei, și după ce toţi au fost trecuţi în totul prin ascuţișul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuţișul sabiei. 25În total au fost douăsprezece mii de inși uciși în ziua aceea, bărbaţi și femei, toţi oameni din Ai. 26Iosua nu și-a tras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa până ce toţi locuitorii au fost nimiciţi cu desăvârșire. 27Israel
a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceasta, după porunca
pe care o dăduse lui Iosua Domnul. 28Iosua a ars cetatea Ai și a făcut
din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi. 29A spânzurat
de un lemn pe împăratul din Ai și l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul
soarelui, Iosua a poruncit să i se coboare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porţii cetăţii și au ridicat
pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi.
Altarul de pe muntele Ebal
30Atunci, Iosua a zidit un altar Domnului Dumnezeului lui Israel pe muntele Ebal
, 31cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, și cum este scris în cartea
legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi-de-tot și jertfe
de mulţumire. 32Și acolo Iosua a scris
pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel. 33Tot Israelul, bătrânii, mai-marii oștii și judecătorii lui stăteau de amândouă părţile chivotului, înaintea preoţilor, din neamul leviţilor, care
duceau chivotul legământului Domnului; erau de faţă atât străinii
, cât și copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim și jumătate în dreptul muntelui Ebal, după
27:12
porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul Israel. 34Iosua a citit
apoi toate cuvintele legii, binecuvântările
29:20,21
30:19
și blestemele, după cum este scris în cartea legii. 35N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care să nu-l fi citit Iosua în faţa întregii adunări a lui Israel, în faţa femeilor
, copiilor și străinilor
care mergeau în mijlocul lor.
Împăraţii ţării se unesc
91La auzul acestor lucruri, toţi împăraţii care erau dincoace de Iordan, în munte și în vale și pe toată coasta
Mării celei Mari, până lângă Liban, hetiţii
23:23
, amoriţii, canaaniţii, fereziţii, heviţii și iebusiţii 2s-au unit
împreună într-o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosua și împotriva lui Israel.
Viclenia gabaoniţilor
3Locuitorii
din Gabaon
, de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului și cetăţii Ai, 4au întrebuinţat un vicleșug și au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat niște saci vechi pe măgarii lor și niște burdufuri vechi pentru vin, rupte și cârpite, 5iar în picioare purtau încălţăminte veche și cârpită și erau îmbrăcaţi cu niște haine vechi pe ei, iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată și mucegăită. 6S-au dus la Iosua, în
tabără la Ghilgal, și le-au zis lui și tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr-o ţară depărtată, acum deci faceţi legământ cu noi.” 7Bărbaţii lui Israel au răspuns heviţilor
acestora: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să
20:16Jud. 2:2
facem noi legământ cu voi?” 8Ei au zis lui Iosua: „Noi
suntem robii tăi.” Și Iosua le-a zis: „Cine sunteţi voi și de unde veniţi?” 9Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr-o ţară foarte
depărtată, pentru faima Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit
vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt 10și de ce a
făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, și lui Og, împăratul Basanului, care era la Aștarot. 11Și bătrânii noștri și toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: ‘Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor și spuneţi-le: «Noi suntem robii voștri; acum deci faceţi legământ cu noi.»’ 12Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, și acum s-a uscat și s-a mucegăit. 13Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi de tot și iată-le, s-au rupt; hainele și încălţămintea noastră s-au învechit de lungimea prea mare a drumului.” 14Bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor și n-au
23:10,11
30:82 Sam. 2:1
5:19
întrebat pe Domnul. 15Iosua a făcut pace
cu ei și a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viaţă, și căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta. 16La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei și că locuiau în mijlocul lor. 17Căci copiii lui Israel au plecat și a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau
Gabaon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18Dar nu i-au bătut, pentru că
fruntașii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel că-i vor lăsa cu viaţă. Și toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor. 19Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, și acum nu putem să ne atingem de ei. 20Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n-aducem peste
noi mânia Domnului din pricina jurământului pe care li l-am făcut.” 21„Să trăiască”, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne
și la scos apă pentru toată adunarea, cum
le spuseseră căpeteniile. 22Iosua i-a chemat și le-a vorbit astfel: „Pentru ce ne-aţi înșelat zicând: ‘Suntem
foarte departe de voi’, când voi
locuiţi în mijlocul nostru? 23Acum sunteţi blestemaţi
și nu veţi înceta să fiţi în robie, să tăiaţi
lemne și să scoateţi apă pentru Casa Dumnezeului meu.” 24Ei au răspuns lui Iosua și au zis: „Robii tăi au auzit de poruncile
date de Domnul Dumnezeul tău robului Său Moise, ca să vă dea în mână toată ţara și să nimicească dinaintea voastră pe toţi locuitorii ei; și venirea voastră a băgat mare frică
în noi cu privire la viaţa noastră: iată de ce am lucrat așa. 25Și acum, iată-ne în mâinile
tale; fă cu noi ce vei crede că este bine și drept să faci.” 26Iosua le-a făcut așa cum hotărâse; i-a izbăvit din mâna copiilor lui Israel, care nu i-au omorât, 27dar din ziua aceea i-a pus să taie lemne
și să scoată apă pentru adunare și pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceea ce fac până în ziua
de azi.
