Nenorocirile Ierusalimului
11Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!
A rămas
ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă
printre ţări,
a ajuns roabă astăzi!
2Plânge amarnic noaptea
și-i curg lacrimi
pe obraji.
Niciunul
30:14
din toţi
cei ce o iubeau n-o mângâie;
toţi prietenii ei au părăsit-o
și i s-au făcut vrăjmași.
3Iuda a plecat
în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele.
Locuiește
în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă!
Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători,
toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.
5Asupritorii
lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulţumiţi.
Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii
păcatelor lui;
copiii
lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune
și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte
de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.
8Greu a păcătuit
Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzându-i goliciunea
23:29Osea 2:10
,
și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.
9Necurăţia stătea lipită pe poala hainei lui
și nu se gândea
la sfârșitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni
nu-l mângâie.
„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmașul!”
10Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai
scump;
ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intrat
neamurile,
cărora Tu le porunciseși să nu intre
în adunarea Ta!
11Tot poporul lui caută
52:64:4
pâine suspinând;
și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și ţină viaţa.
„Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!”
12„O, voi, care treceţi pe lângă mine,
priviţi și vedeţi dacă
este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
13Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins un
17:20
laţ sub picioare și m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!
14Mâna Lui a legat jugul
nelegiuirilor mele,
care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcat
19:15
Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16De aceea plâng, îmi varsă lacrimi
14:17
ochii,
căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă
mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;
fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmașul a biruit.”
17Sionul
întinde mâinile rugător, și nimeni
nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
18„Domnul este drept
, căci m-am răzvrătit
împotriva poruncilor Lui.
Ascultaţi, toate popoarele, și vedeţi-mi durerea!
Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.
19Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat
,
preoţii și bătrânii mei au murit în cetate,
căutând
hrană ca să-și ţină viaţa.
20Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu
48:36Osea 11:8
fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-a
lăsat fără copii; în casă, moartea.
21M-au auzit suspinând, dar nimeni
nu m-a mângâiat.
Toţi vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vesti
ziua când și ei vor fi ca mine.
22Adu toată răutatea lor înaintea
Ta
și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!
Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este
bolnavă.”
Jalea Ierusalimului
21Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!
A
azvârlit din cer pe pământ podoaba
lui Israel
și nu Și-a mai adus aminte de scaunul
132:7
picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
2Domnul a nimicit fără milă
toate locuinţele lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda
și le-a prăvălit la pământ;
a făcut de ocară
împărăţia și căpeteniile ei.
3În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel;
Și-a tras înapoi
de la el dreapta înaintea vrăjmașului
și a aprins
în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
4Și-a încordat
arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor
și a prăpădit tot
ce era plăcut privirilor;
Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
5Ca un vrăjmaș a ajuns
Domnul: a nimicit pe Israel,
i-a dărâmat
toate palatele, i-a prăbușit întăriturile
și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.
6I-a pustiit
89:40Is. 5:5
cortul sfânt ca
pe o grădină,
a nimicit locul adunării sale;
Domnul
a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul
și, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat și pe preot.
7Domnul Și-a dispreţuit altarul, Și-a lepădat Locașul Său cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului;
au răsunat
strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
8Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului;
a întins
sfoara de măsurat și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit.
A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.
9Porţile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și rupt
zăvoarele.
Împăratul
25:74:20
și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege
nu mai au
și chiar prorocii
nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
10Bătrânii fiicei Sionului șed
pe pământ și tac;
și-au presărat
ţărână pe cap, s-au încins
27:31
cu saci;
fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.
11Mi s-au stors ochii
de lacrimi, îmi fierb măruntaiele
,
mi se varsă ficatul
pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor
și pruncilor de ţâţă leșinaţi pe uliţele cetăţii.
12Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine și vin?”
și cădeau leșinaţi ca niște răniţi pe uliţele cetăţii,
își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cine
să te pun alături și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
14Prorocii tăi
5:31
14:14
23:16
27:14
29:8,9Ezec. 13:2
ţi-au prorocit vedenii deșarte și amăgitoare,
nu ţi-au dat pe faţă
nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,
ci ţi-au făcut prorocii mincinoase și înșelătoare.
15Toţi trecătorii
bat din palme
asupra ta,
șuieră și dau
din cap împotriva fiicei Ierusalimului și zic:
„Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă
50:2
și bucuria întregului pământ?”
16Toţi vrăjmașii tăi deschid
gura împotriva ta,
fluieră, scrâșnesc din dinţi și zic: „Am
înghiţit-o!
Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedem
!”
17Domnul a înfăptuit ce
hotărâse,
a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicit
fără milă;
a făcut din tine
bucuria vrăjmașului,
a înălţat tăria asupritorilor tăi!
18Inima lor strigă către Domnul:
„Zid
al fiicei Sionului, varsă
zi și noapte șiroaie de lacrimi!
Nu-ţi da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă!
19Scoală-te și
gemi noaptea, când încep străjile!
Varsă-ţi
inima ca niște apă înaintea Domnului!
Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi,
care
mor de foame la toate
colţurile uliţelor!”
20„Uită-Te, Doamne, și privește! Cui i-ai făcut Tu așa?
Să mănânce
femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdaţi de mâinile lor?
Să fie măcelăriţi
preoţii și prorocii în Locașul cel Sfânt al Domnului?
21Copiii și bătrânii
stau culcaţi pe pământ în uliţe;
fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie;
i-ai
ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
22Ai chemat groaza
46:5
din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viaţă.
Pe
cei îngrijiţi și crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!”
