Nenorocirile Ierusalimului
11Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!
A rămas
ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă
printre ţări,
a ajuns roabă astăzi!
2Plânge amarnic noaptea
și-i curg lacrimi
pe obraji.
Niciunul
30:14
din toţi
cei ce o iubeau n-o mângâie;
toţi prietenii ei au părăsit-o
și i s-au făcut vrăjmași.
3Iuda a plecat
în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele.
Locuiește
în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă!
Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători,
toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.
5Asupritorii
lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulţumiţi.
Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii
păcatelor lui;
copiii
lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune
și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte
de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.
8Greu a păcătuit
Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzându-i goliciunea
23:29Osea 2:10
,
și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.
9Necurăţia stătea lipită pe poala hainei lui
și nu se gândea
la sfârșitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni
nu-l mângâie.
„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmașul!”
10Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai
scump;
ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intrat
neamurile,
cărora Tu le porunciseși să nu intre
în adunarea Ta!
11Tot poporul lui caută
52:64:4
pâine suspinând;
și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și ţină viaţa.
„Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!”
12„O, voi, care treceţi pe lângă mine,
priviţi și vedeţi dacă
este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
13Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins un
17:20
laţ sub picioare și m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!
14Mâna Lui a legat jugul
nelegiuirilor mele,
care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcat
19:15
Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16De aceea plâng, îmi varsă lacrimi
14:17
ochii,
căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă
mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;
fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmașul a biruit.”
17Sionul
întinde mâinile rugător, și nimeni
nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
18„Domnul este drept
, căci m-am răzvrătit
împotriva poruncilor Lui.
Ascultaţi, toate popoarele, și vedeţi-mi durerea!
Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.
19Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat
,
preoţii și bătrânii mei au murit în cetate,
căutând
hrană ca să-și ţină viaţa.
20Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu
48:36Osea 11:8
fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-a
lăsat fără copii; în casă, moartea.
21M-au auzit suspinând, dar nimeni
nu m-a mângâiat.
Toţi vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vesti
ziua când și ei vor fi ca mine.
22Adu toată răutatea lor înaintea
Ta
și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!
Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este
bolnavă.”