Suferinţe și mângâieri
31Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.
2El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.
3Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua.
4Mi-a prăpădit
carnea și pielea și mi-a zdrobit
oasele.
5A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.
6Mă așază
143:3
în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
7M-a înconjurat
19:8Osea 2:6
cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.
8Să tot strig
și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.
9Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.
10Mă pândește
13:7,8
ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.
11Mi-a abătut căile și apoi s-a
aruncat pe mine și m-a pustiit.
12Și-a încordat arcul și m-a pus
16:12Ps. 38:2
ţintă săgeţii Lui.
13În rărunchi mi-a înfipt săgeţile
din tolba Lui.
14Am ajuns de râsul
poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece
de batjocură de ei.
15M-a săturat
de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre
, m-a acoperit cu cenușă.
17Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.
18Și am
zis: „S-a dus puterea mea de viaţă și nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
19Gândește-Te la necazul și suferinţa mea, la pelin
și la otravă!
20Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22Bunătăţile
Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23ci se înnoiesc în fiecare
dimineaţă. Și credincioșia Ta este atât de mare!
24„Domnul este partea mea
73:26
119:57Ier. 10:16
de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
25Domnul este bun cu cine nădăjduiește
în El, cu sufletul care-L caută.
26Bine este să aștepţi
în tăcere ajutorul Domnului.
27Este bine
119:71
pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
28Să stea
singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29să-și umple gura
cu ţărână și să nu-și piardă nădejdea;
30să dea
obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.
31Căci
Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare,
33căci El nu necăjește
cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
34Când se calcă în picioare toţi prinșii de război ai unei ţări,
35când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
36când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede
Domnul?
37Cine a spus
și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38Nu ies din gura Celui Preaînalt răul
și binele?
39De ce
să se plângă omul cât trăiește? Fiecare
să se plângă mai bine de păcatele lui!
40Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41Să ne înălţăm
și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42„Am păcătuit
, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!”
43În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis
fără milă.
44Te-ai învăluit într-un nor, ca
să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45Ne-ai făcut de batjocură
și de ocară printre popoare.
46Toţi vrăjmașii
noștri deschid gura împotriva noastră.
47De groază
și de groapă am avut parte, de prăpăd
și pustiire.
48Șuvoaie
9:1
14:17
de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49Mi se topește ochiul
în lacrimi necurmat și fără răgaz,
50până ce Domnul va privi din cer
și va vedea.
51Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.
52Cei ce mă urăsc fără temei
69:4
109:3
119:161
m-au gonit ca pe o pasăre.
53Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă
38:6,9,10
și au aruncat
cu pietre în mine.
54Mi-au năvălit
124:4,5
apele peste cap și
ziceam: „Sunt pierdut!”
55Dar am chemat
Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56Tu mi-ai auzit
6:8
18:6
66:19
116:1
glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele și strigătele mele!”
57În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
și ai zis: „Nu te teme!”
58Doamne, Tu ai apărat
pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi
35:23
dreptate!
60Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile
lor împotriva mea.
61Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63Uită-Te când stau
ei jos sau când se scoală! Eu
sunt cântecul lor de batjocură.
64Răsplătește-le
, Doamne, după faptele mâinilor lor!
65Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub
ceruri
, Doamne!
Plângere asupra sorţii poporului
41Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colţurile
uliţelor!
2Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleși și preţuiţi ca aurul curat altădată,
cum sunt priviţi acum, vai! Ca niște vase
de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3Chiar și șacalii își apleacă ţâţa și dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii
din pustie.
4Limba
sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cer
pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe uliţe.
Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură
acum de o grămadă de gunoi!
6Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicită
într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roșu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
8Dar acum înfăţișarea le este mai negricioasă
decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe,
pielea le este
lipită de oase, uscată ca lemnul.
9Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame,
care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
10Femeile
, cu toată mila
lor, își fierb copiii,
care le slujesc ca
hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat
mânia aprinsă;
a aprins
în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12Împăraţii pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.
13Iată rodul păcatelor
6:13
14:14
23:11,21Ezec. 22:26,28Ţef. 3:4
prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi,
care
au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
14Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi
de sânge,
așa că nimeni nu putea
să se atingă de hainele lor.
15„Depărtaţi-vă, necuraţilor
”, li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!”
Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
16În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmașul n-a căutat
la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17Și acolo ni se sfârșeau ochii
30:6,7Ier. 37:7Ezec. 29:16
și așteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.
18Ne pândeau pașii
, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre;
ni se apropia sfârșitul
, ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!
19Prigonitorii noștri erau mai iuţi
decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munţi și ne-au pândit în pustie.
20Suflarea
vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins
19:4,8
în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”
21Bucură-te
și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în ţara Uţ!
Dar și la tine va trece potirul
și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
22Fiica Sionului, nelegiuirea
îţi este ispășită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ţie, fiica Edomului, îţi va
pedepsi nelegiuirea
și îţi va da pe faţă păcatele.
Relele de acum și aducerile aminte
51Adu-Ţi
aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te și vezi-ne ocara
!
2Moștenirea
noastră a trecut la niște străini,
casele noastre, la cei din alte ţări!
3Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca niște văduve.
4Apa noastră o bem pe bani,
și lemnele noastre trebuie să le plătim.
5Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire
și, când obosim, nu ne dau odihnă.
6Am întins
mâna spre
Egipt,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7Părinţii noștri, care au păcătuit
, nu mai
sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
8Robii ne
stăpânesc,
și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.
9Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre,
căci ne ameninţă sabia în pustie.
10Ne arde pielea
ca un cuptor
de frigurile foamei.
11Au necinstit
pe femei în Sion,
pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
12Mai-marii noștri au fost spânzuraţi de mâinile lor.
Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste
.
13Tinerii au fost puși să râșnească
și copiii cădeau sub poverile de lemn.
14Bătrânii nu se mai duc la poartă
și tinerii au încetat să mai cânte.
15S-a dus bucuria din inimile noastre
și jalea a luat locul jocurilor noastre.
16A căzut cununa
de pe capul nostru!
Vai de noi, căci am păcătuit!
17Dacă ne doare
inima,
dacă ni s-au întunecat
ochii,
18este din pricină că muntele Sionului este pustiit,
din pricină că se plimbă șacalii prin el.
19Dar Tu, Doamne, împărăţești
10:16
29:10
90:2
102:12,26,27
145:13Hab. 1:12
pe vecie;
scaunul Tău de domnie
dăinuiește din neam în neam!
20Pentru ce
să ne uiţi pe vecie
și să ne părăsești pentru multă vreme?
21Întoarce-ne
la Tine, Doamne, și ne vom întoarce!
Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22Să ne fi lepădat Tu de tot oare
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
