Relele de acum și aducerile aminte
51Adu-Ţi
aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te și vezi-ne ocara
!
2Moștenirea
noastră a trecut la niște străini,
casele noastre, la cei din alte ţări!
3Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca niște văduve.
4Apa noastră o bem pe bani,
și lemnele noastre trebuie să le plătim.
5Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire
și, când obosim, nu ne dau odihnă.
6Am întins
mâna spre
Egipt,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7Părinţii noștri, care au păcătuit
, nu mai
sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
8Robii ne
stăpânesc,
și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.
9Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre,
căci ne ameninţă sabia în pustie.
10Ne arde pielea
ca un cuptor
de frigurile foamei.
11Au necinstit
pe femei în Sion,
pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
12Mai-marii noștri au fost spânzuraţi de mâinile lor.
Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste
.
13Tinerii au fost puși să râșnească
și copiii cădeau sub poverile de lemn.
14Bătrânii nu se mai duc la poartă
și tinerii au încetat să mai cânte.
15S-a dus bucuria din inimile noastre
și jalea a luat locul jocurilor noastre.
16A căzut cununa
de pe capul nostru!
Vai de noi, căci am păcătuit!
17Dacă ne doare
inima,
dacă ni s-au întunecat
ochii,
18este din pricină că muntele Sionului este pustiit,
din pricină că se plimbă șacalii prin el.
19Dar Tu, Doamne, împărăţești
10:16
29:10
90:2
102:12,26,27
145:13Hab. 1:12
pe vecie;
scaunul Tău de domnie
dăinuiește din neam în neam!
20Pentru ce
să ne uiţi pe vecie
și să ne părăsești pentru multă vreme?
21Întoarce-ne
la Tine, Doamne, și ne vom întoarce!
Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22Să ne fi lepădat Tu de tot oare
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?