Plângere asupra sorţii poporului
41Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colţurile
uliţelor!
2Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleși și preţuiţi ca aurul curat altădată,
cum sunt priviţi acum, vai! Ca niște vase
de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3Chiar și șacalii își apleacă ţâţa și dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii
din pustie.
4Limba
sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cer
pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe uliţe.
Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură
acum de o grămadă de gunoi!
6Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicită
într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roșu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
8Dar acum înfăţișarea le este mai negricioasă
decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe,
pielea le este
lipită de oase, uscată ca lemnul.
9Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame,
care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
10Femeile
, cu toată mila
lor, își fierb copiii,
care le slujesc ca
hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat
mânia aprinsă;
a aprins
în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12Împăraţii pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.
13Iată rodul păcatelor
6:13
14:14
23:11,21Ezec. 22:26,28Ţef. 3:4
prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi,
care
au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
14Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi
de sânge,
așa că nimeni nu putea
să se atingă de hainele lor.
15„Depărtaţi-vă, necuraţilor
”, li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!”
Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
16În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmașul n-a căutat
la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17Și acolo ni se sfârșeau ochii
30:6,7Ier. 37:7Ezec. 29:16
și așteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.
18Ne pândeau pașii
, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre;
ni se apropia sfârșitul
, ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!
19Prigonitorii noștri erau mai iuţi
decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munţi și ne-au pândit în pustie.
20Suflarea
vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins
19:4,8
în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”
21Bucură-te
și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în ţara Uţ!
Dar și la tine va trece potirul
și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
22Fiica Sionului, nelegiuirea
îţi este ispășită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ţie, fiica Edomului, îţi va
pedepsi nelegiuirea
și îţi va da pe faţă păcatele.
Relele de acum și aducerile aminte
51Adu-Ţi
aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te și vezi-ne ocara
!
2Moștenirea
noastră a trecut la niște străini,
casele noastre, la cei din alte ţări!
3Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca niște văduve.
4Apa noastră o bem pe bani,
și lemnele noastre trebuie să le plătim.
5Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire
și, când obosim, nu ne dau odihnă.
6Am întins
mâna spre
Egipt,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7Părinţii noștri, care au păcătuit
, nu mai
sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
8Robii ne
stăpânesc,
și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.
9Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre,
căci ne ameninţă sabia în pustie.
10Ne arde pielea
ca un cuptor
de frigurile foamei.
11Au necinstit
pe femei în Sion,
pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
12Mai-marii noștri au fost spânzuraţi de mâinile lor.
Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste
.
13Tinerii au fost puși să râșnească
și copiii cădeau sub poverile de lemn.
14Bătrânii nu se mai duc la poartă
și tinerii au încetat să mai cânte.
15S-a dus bucuria din inimile noastre
și jalea a luat locul jocurilor noastre.
16A căzut cununa
de pe capul nostru!
Vai de noi, căci am păcătuit!
17Dacă ne doare
inima,
dacă ni s-au întunecat
ochii,
18este din pricină că muntele Sionului este pustiit,
din pricină că se plimbă șacalii prin el.
19Dar Tu, Doamne, împărăţești
10:16
29:10
90:2
102:12,26,27
145:13Hab. 1:12
pe vecie;
scaunul Tău de domnie
dăinuiește din neam în neam!
20Pentru ce
să ne uiţi pe vecie
și să ne părăsești pentru multă vreme?
21Întoarce-ne
la Tine, Doamne, și ne vom întoarce!
Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22Să ne fi lepădat Tu de tot oare
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
