231Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
‘Iată sărbătorile
Domnului, pe care le veţi vesti ca adunări
sfinte, iată sărbătorile Mele: 3Șase
23:12
31:15
34:21Deut. 5:13Luca 13:14
zile să lucraţi, dar ziua a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului în toate locuinţele voastre.
4Iată sărbătorile
Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte. 5În luna
13:3,10
23:15
34:18Num. 9:2,3
28:16,17Deut. 16:1-8Ios. 5:10
întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paștele Domnului. 6Și în
a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi Sărbătoarea Azimilor în cinstea Domnului; șapte zile să mâncaţi azimi. 7În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. 8Șapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a șaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă.’” 9Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 10„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
‘Când
34:22,26Num. 15:2,18
28:26Deut. 16:9Ios. 3:15
veţi intra în ţara pe care v-o dau și când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă
a secerișului vostru. 11El să legene
snopul într-o parte și într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte și într-alta, a doua zi după Sabat. 12În ziua când veţi legăna snopul, să aduceţi, ca ardere-de-tot Domnului, un miel de un an fără cusur; 13să adăugaţi la el două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, ca dar
de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului, și să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. 14Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite sau pisate până în ziua aceasta, când veţi aduce un dar de mâncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veţi locui.
15De a doua zi
după Sabat, din ziua când veţi aduce snopul ca să fie legănat într-o parte și într-alta, să număraţi șapte săptămâni întregi. 16Să număraţi cincizeci de zile, până
în ziua care vine după al șaptelea Sabat, și atunci să aduceţi Domnului un nou
dar de mâncare. 17Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte și într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii și coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade
22:29
34:22,26Num. 15:17-21
28:26Deut. 26:1
pentru Domnul. 18Afară de aceste pâini, să aduceţi ca ardere-de-tot Domnului șapte miei de un an, fără cusur, un viţel și doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mâncare și jertfa de băutură obișnuite, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului. 19Să aduceţi și un ţap
, ca jertfă de ispășire, și doi miei de un an, ca jertfă de
mulţumire. 20Preotul să legene aceste dobitoace într-o parte și într-alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pâinea adusă ca pârgă și cu cei doi miei: ele să fie închinate
Domnului și să fie ale preotului. 21În aceeași zi, să vestiţi sărbătoarea și să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veţi locui. 22Când
vei secera semănăturile din ţara voastră, să lași nesecerat un colţ din câmpul tău și să nu strângi ce rămâne
de pe urma secerătorilor. Să lași săracului și străinului aceste spice. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’”
23Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 24„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
‘În luna a șaptea
, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă
, vestită cu sunet de trâmbiţe, și o adunare sfântă. 25Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă și să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.’”
26Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 27„În ziua
a zecea a acestei a șaptea luni, va fi Ziua Ispășirii: atunci să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele și să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. 28Să nu faceţi nicio lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispășirii, când trebuie făcută ispășire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru. 29Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit
din poporul lui. 30Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi
nimici din mijlocul poporului lui. 31Să nu faceţi nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veţi locui. 32Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, și să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.”
33Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 34„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
‘În
a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni, va fi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile. 35În ziua întâi să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei. 36Timp de șapte zile, să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta
zi, să aveţi o adunare sfântă și să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare
2:15
de sărbătoare: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei. 37Acestea
sunt sărbătorile Domnului, în care veţi vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi-de-tot, daruri de mâncare, jertfe de vite și jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărâtă. 38Afară de aceasta
, să păziţi Sabatele Domnului și să vă aduceţi darurile voastre Domnului, să aduceţi toate jertfele făcute pentru împlinirea unei juruinţe și toate darurile voastre făcute de bunăvoie. 39În a cincisprezecea zi a lunii acesteia a șaptea, când veţi strânge roadele
ţării, să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de șapte zile: cea dintâi zi să fie o zi de odihnă și a opta să fie tot o zi de odihnă. 40În ziua întâi
să luaţi poame din pomii cei frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu și să vă bucuraţi
înaintea Domnului Dumnezeului vostru șapte zile. 41În fiecare an să prăznuiţi
sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri. În luna a șaptea s-o prăznuiţi. 42Șapte zile să locuiţi în
corturi; toţi băștinașii din Israel să locuiască în corturi, 43pentru ca
urmașii voștri să știe că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’” 44Așa a spus
Moise copiilor lui Israel care sunt sărbătorile Domnului.
241Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Poruncește
copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să ţină candelele aprinse neîncetat. 3Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinăuntru, care este înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, pentru ca să ardă neîncetat, de seara până dimineaţa, în faţa Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri. 4Să așeze candelele în sfeșnicul de aur curat
39:37
, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului.
5Să iei floare de făină și să faci din ea douăsprezece turte
; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă. 6Să le pui în două șiruri, câte șase în fiecare șir, pe masa
13:11Evr. 9:2
de aur curat, înaintea Domnului. 7Peste fiecare șir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului. 8În
fiecare zi de Sabat, să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veșnic pe care-l vor ţine copiii lui Israel. 9Pâinile acestea
să fie ale lui Aaron și ale fiilor lui și
să le mănânce într-un loc sfânt; căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică.”
10Fiul unei femei israelite și al unui bărbat egiptean, venind în mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabără cu un bărbat israelit. 11Fiul femeii israelite a hulit
și a blestemat
2:5,9,10Is. 8:21
Numele lui Dumnezeu. L-au
adus la Moise. Mama sa se numea Șelomit, fata lui Dibri, din seminţia lui Dan. 12L-au aruncat
în temniţă, până
36:5,6
va spune Moise ce va porunci Domnul. 13Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 14„Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toţi cei ce l-au auzit să-și pună mâinile
17:7
pe capul lui și toată adunarea să-l ucidă cu pietre. 15Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: ‘Oricine va blestema pe Dumnezeul lui își va lua
pedeapsa pentru păcatul lui. 16Cine va blestema
Numele Domnului va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băștinaș, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu. 17Cine
va da unui om o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. 18Cine
va da unui dobitoc o lovitură de moarte să-l înlocuiască: viaţă pentru viaţă. 19Dacă cineva rănește pe aproapele lui, să i se facă așa cum a făcut
7:2
și el: 20frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeași rană pe care a făcut-o el aproapelui său. 21Cine va
ucide un dobitoc să-l înlocuiască, dar cine
va ucide un om să fie pedepsit cu moartea. 22Să aveţi aceeași
lege pentru străin ca și pentru băștinaș; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’” 23Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos
afară din tabără pe cel ce hulise și l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
251Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai și a zis: 2„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat
în cinstea Domnului. 3Șase ani să-ţi semeni ogorul, șase ani să-ţi tai via și să strângi roadele. 4Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul și să nu-ţi tai via. 5Să nu seceri ce
va ieși din grăunţele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. 6Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ţie, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, 7vitelor tale și fiarelor din ţara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.
8Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. 9În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în Ziua
Ispășirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră 10și să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea. Să vestiţi
63:4Ier. 34:8,15,17Luca 4:18
slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare
dintre voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. 11Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănaţi
, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele de la ele și să nu culegeţi via netăiată. 12Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva sfânt. Să mâncaţi ce vă vor da ogoarele
voastre. 13În anul
acesta de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui. 14Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu
înșele pe fratele lui. 15Să cumperi de la aproapele tău socotind
anii de la anul de veselie, și el să-ţi vândă socotind anii de rod. 16Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul și cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi, căci el îţi vinde numai numărul secerișurilor. 17Niciunul dintre voi să nu înșele
deci pe aproapele lui și să te
temi de Dumnezeul tău, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 18Împliniţi
legile Mele, păziţi poruncile Mele și împliniţi-le, și veţi locui fără frică
în ţară. 19Ţara își va da roadele, veţi mânca din ele și vă veţi sătura
și veţi locui fără frică în ea. 20Dacă veţi zice: «Ce vom
mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu
vom semăna și nu vom strânge roadele?» 21Eu vă voi
da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani. 22Când
veţi semăna în anul al optulea, veţi mânca tot din vechile
roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi. 23Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara
3:2
este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca niște
119:191 Pet. 2:11
străini și venetici. 24De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri. 25Dacă fratele
4:4,6
tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda
lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare și-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea, 27să
socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește și să se întoarcă la moșia lui. 28Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie
, el să se întoarcă la moșia lui și cumpărătorul să iasă din ea. 29Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să ţină un an. 30Dar, dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne pe veci cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea. 31Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie privite ca ţarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie. 32Cât privește cetăţile leviţilor
și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăţi, leviţii să aibă un drept necurmat de răscumpărare. 33Cine va cumpăra de la leviţi o casă să iasă în anul
de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile leviţilor sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. 34Ogoarele așezate în
jurul cetăţilor leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni pe veci. 35Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini
41:1
112:5,9Prov. 14:31Luca 6:35Fapte 11:29Rom. 12:101 Ioan 3:17
, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. 36Să nu
22:12
iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi
de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine. 37Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă. 38Eu
sunt Domnul Dumnezeul tău, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39Dacă
fratele tău sărăcește lângă tine și se vinde ţie, să nu-l pui să-ţi facă muncă de rob. 40Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie. 41Atunci, să iasă de la tine el și copiii lui care vor fi
cu el și să se întoarcă în familia lui, la moșia
părinţilor lui. 42Căci ei sunt
slujitorii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând robii. 43Să nu-l stăpânești
cu asprime
și să te temi
de Dumnezeul tău. 44Dacă vreţi să aveţi robi și roabe, să-i luaţi de la neamurile
care vă înconjoară; de la ele să cumpăraţi robi și roabe. 45Veţi putea să-i cumpăraţi și dintre copiii străinilor care vor locui la tine și din familiile lor pe care le vor naște în ţara voastră; ei vor fi averea voastră. 46Îi puteţi lăsa moștenire
copiilor voștri după voi, ca pe o moșie, și puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar cât despre fraţii voștri, copiii lui Israel, nici unul
din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime. 47Dacă un străin sau un venetic se îmbogăţește, și fratele
tău sărăcește lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului, 48el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din fraţii lui să poată să-l
răscumpere. 49Unchiul lui sau fiul unchiului lui sau una din rudele lui de aproape va putea să-l răscumpere sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur
. 50Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie, și preţul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi preţuiţi ca ai unui
21:16
om tocmit cu plată. 51Dacă mai sunt încă mulţi ani până la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după preţul anilor acelora și să-l scadă din preţul cu care a fost cumpărat; 52dacă mai rămân puţini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala și să-și plătească răscumpărarea după acești ani. 53Să fie la el ca unul tocmit cu anul; și acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi. 54Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să
iasă de la el în anul de veselie, el și copiii lui care vor fi împreună cu el. 55Căci copiii lui Israel sunt
robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.