Galileenii măcelăriţi de Pilat
131În vremea aceea, au venit unii și au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2„Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? 3Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. 4Sau acei optsprezece inși peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoși decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
Pilda smochinului neroditor
6El a spus și pilda aceasta: „Un
om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n-a găsit. 7Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?’ 8‘Doamne’, i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină. 9Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’”
Vindecarea unei femei gârbove
10Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. 11Și acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele. 12Când a văzut-o Isus, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, ești dezlegată de neputinţa ta.” 13Și-a
întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. 14Dar fruntașul sinagogii, mâniat că Isus săvârșise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul și a zis norodului: „Sunt șase
zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, și nu
în ziua Sabatului!” 15„Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-și dezleagă fiecare
din voi boul sau măgarul de la iesle și-l duce de-l adapă? 16Dar femeia aceasta, care
este o fiică a lui Avraam și pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” 17Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas rușinaţi; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.
Pilda grăuntelui de muștar și a aluatului
18El
a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? 19Se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile lui.” 20El a zis iarăși: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”
Ușa cea strâmtă
22Isus
umbla prin cetăţi și prin sate, învăţând pe norod și călătorind spre Ierusalim. 23Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: 24„Nevoiţi-vă
să intraţi pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi
8:21
13:33Rom. 9:31
vor căuta să intre, și nu vor putea. 25Odată
ce Stăpânul casei Se va scula și va
încuia ușa, și voi veţi fi afară și veţi începe să bateţi la ușă și să ziceţi: ‘Doamne
, Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu
25:12
știu de unde sunteţi.’ 26Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat și am băut în faţa Ta și în uliţele noastre ai învăţat pe norod.’ 27Și
25:41
El va răspunde: ‘Vă spun că nu știu de unde sunteţi; depărtaţi-vă
de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.’ 28Vor
13:42
24:51
fi plânsul și scrâșnirea dinţilor când
veţi vedea pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov și pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoși afară. 29Vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor ședea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. 30Și iată
20:16Marcu 10:31
că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.”
Nelegiuirile și pedeapsa Ierusalimului
31În aceeași zi, au venit câţiva farisei și I-au zis: „Pleacă și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.” 32„Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „și spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii și săvârșesc vindecări astăzi și mâine, iar a treia zi voi
isprăvi. 33Dar trebuie să umblu astăzi, mâine și poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. 34Ierusalime
, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-aţi vrut! 35Iată că vi
se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: ‘Binecuvântat
este Cel ce vine în Numele Domnului!’”
Vindecarea unui bolnav de dropică
141Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. 2Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică. 3Isus a luat cuvântul și a zis învăţătorilor Legii și fariseilor: „Oare
este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” 4Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul. 5Pe urmă, le-a zis: „Cine
dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” 6Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
Despre smerenia la ospeţe
7Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis: 8„Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, 9și cel ce te-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă locul tău omului acestuia.’ Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă. 10Ci
, când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. 11Căci
oricine se înalţă va fi smerit și cine se smerește va fi înălţat.”
Despre binefacere
12A zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. 13Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci
, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. 14Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”
Pilda celor poftiţi la cină
15Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice
de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!” 16Și
Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și a poftit pe mulţi. 17La ceasul cinei, a
trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata.’ 18Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.’ 19Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’ 20Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.’ 21Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele și uliţele cetăţii și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.’ 22La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.’ 23Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. 24Căci vă spun că niciunul
22:8Fapte 13:46
din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.’”
Cum să fie ucenicul lui Isus
25Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis: 26„Dacă
33:9Mat. 10:37
vine cineva la Mine și
nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba
chiar însăși viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27Și oricine
nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28Căci cine
dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? 29Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el 30și să zică: ‘Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.’ 31Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. 33Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. 34Sarea este bună
, dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? 35Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”
Pilda cu oaia rătăcită și leul
151Toţi vameșii și păcătoșii se apropiau
de Isus ca să-L asculte. 2Și fariseii, și cărturarii cârteau și ziceau: „Omul acesta primește pe păcătoși și
mănâncă cu ei.” 3Dar El le-a spus pilda aceasta: 4„Care
om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea
pierdută, până când o găsește? 5După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri 6și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi și le zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.’ 7Tot așa, vă spun că va fi mai
multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă. 8Sau care femeie, dacă are zece lei15:8 Grecește: drahme. de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește? 9După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei și zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.’ 10Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”
Pilda fiului risipitor
11El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Și tatăl le-a împărţit averea. 13Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o ţară depărtată, unde și-a risipit averea
, ducând o viaţă destrăbălată. 14După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, și el a început să ducă lipsă. 15Atunci, s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. 16Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Și-a venit în fire și a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta 19și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»’ 20Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă
departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. 21Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și
împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ 22Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună și îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget și încălţăminte în picioare. 23Aduceţi viţelul cel îngrășat și tăiaţi-l. Să mâncăm și să ne veselim, 24căci
acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit.’ Și au început să se veselească. 25Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. 26A chemat pe unul din robi și a început să-l întrebe ce este. 27Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi și tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.’ 28El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre. 29Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani și niciodată nu ţi-am călcat porunca și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; 30iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrășat.’ 31‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău. 32Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că
acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.’”
