161Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipește averea. 2El l-a chemat și i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ 3Ispravnicul și-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. 4Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ 5A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său și a zis celui dintâi: ‘Cât ești dator stăpânului meu?’ 6‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul și șezi degrabă de scrie cincizeci.’ 7Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât ești dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul și scrie optzeci.’ 8Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţește. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii
luminii. 9Și Eu vă zic: Faceţi-vă
19:211 Tim. 6:17-19
prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veșnice. 10Cine
este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. 11Deci, dacă n-aţi fost credincioși în bogăţiile16:11 Grecește: Mamona. nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? 12Și dacă n-aţi fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13Nicio
slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.”
14Fariseii, care
erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea și își băteau joc de El. 15Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi
neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu
vă cunoaște inimile; pentru că ce
este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16Legea
11:12,13
și prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduiește: și fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. 17Este
51:6Mat. 5:181 Pet. 1:25
mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. 18Oricine
19:9Marcu 10:111 Cor. 7:10,11
își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurvește.”
19„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subţire și în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie și strălucire. 20La ușa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. 21Și dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele. 22Cu vremea, săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și l-au îngropat. 23Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui 24și a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească
limba, căci grozav sunt
chinuit în văpaia aceasta.’ 25‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi
aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. 26Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ 27Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, 28căci am cinci fraţi, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.’ 29Avraam a răspuns: ‘Au
34:16Ioan 5:39,45Fapte 15:21
17:11
pe Moise și pe proroci; să asculte de ei.’ 30‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’ 31Și Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar
dacă ar învia cineva din morţi.’”
171Isus a zis ucenicilor Săi: „Este
cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! 2Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuţi să păcătuiască. 3Luaţi seama la voi înșivă!
Dacă
fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l
! Și dacă-i pare rău, iartă-l! 4Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.” 5Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne credinţa!” 6Și
21:21Marcu 9:23
11:23
Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muștar, aţi zice dudului acestuia: ‘Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare’, și v-ar asculta.
7Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată și șezi la masă’? 8Nu-i va zice mai degrabă: ‘Gătește-mi
să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu’? 9Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. 10Tot așa și voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem niște robi
35:7Ps. 16:2Mat. 25:30Rom. 3:12
11:351 Cor. 9:16,17Filim. 11
netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’”
11Isus mergea
spre Ierusalim și a trecut printre Samaria și Galileea. 12Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei
au stat departe, 13și-au ridicat glasul și au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” 14Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă
14:2Mat. 8:4
și arătaţi-vă preoţilor!” Și pe când se duceau, au fost curăţiţi. 15Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. 16S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulţumit. Era samaritean. 17Isus a luat cuvântul și a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? 18Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?” 19Apoi
10:52
i-a zis: „Scoală-te și pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”
20Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile. 21Nu
se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia
lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”
22Și a zis ucenicilor: „Vor
veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, și n-o veţi vedea. 23Vi
se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. 24Căci
, cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa. 25Dar
9:31
10:33
, mai întâi, trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta. 26Ce
s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului: 27mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toţi. 28Ce
s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, 29dar
, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toţi. 30Tot așa va fi și în ziua când Se
va arăta Fiul omului. 31În ziua aceea, cine
va fi pe acoperișul casei și își va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia și cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. 32Aduceţi-vă
aminte de nevasta lui Lot. 33Oricine
16:25Marcu 8:35Ioan 12:25
va căuta să-și scape viaţa o va pierde și oricine o va pierde o va găsi. 34Vă spun
că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat; 35două femei vor măcina împreună: una va fi luată și alta va fi lăsată. 36Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat.” 37Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde
va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii.”
181Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage
necurmat și să nu se lase. 2El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina. 3În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’ 4Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez, 5totuși, pentru că
văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’” 6Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? 7Și Dumnezeu
nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește faţă de ei? 8Vă spun că
le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
9A mai spus și pilda aceasta pentru unii care
se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniţi și dispreţuiau pe ceilalţi. 10„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș. 11Fariseul stătea
în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule
58:2Apoc. 3:17
, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ 13Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ 14Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci
oricine se înalţă va fi smerit și oricine se smerește va fi înălţat.”
15I-au
adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 16Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a
unora ca ei. 17Adevărat
vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.”
18Un
fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?” 19„Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20Știi poruncile: ‘Să
nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta.’” 21„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.” 22Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipsește un lucru: vinde
19:211 Tim. 6:19
tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” 23Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. 24Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât
de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! 25Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” 27Isus a răspuns: „Ce
este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” 28Atunci
, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” 29Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni
care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu 30și să
nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veșnică.”
31Isus
17:22
20:17Marcu 10:32
a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și tot
ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. 32Căci va
fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa 33și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” 34Ei
12:16
n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.
35Pe
când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” 38Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41„Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” 42Și Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa
ta te-a mântuit.” 43Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers
după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.