Pilda judecătorului nedrept
181Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage
necurmat și să nu se lase. 2El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina. 3În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’ 4Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez, 5totuși, pentru că
văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’” 6Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? 7Și Dumnezeu
nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește faţă de ei? 8Vă spun că
le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9A mai spus și pilda aceasta pentru unii care
se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniţi și dispreţuiau pe ceilalţi. 10„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș. 11Fariseul stătea
în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule
58:2Apoc. 3:17
, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ 13Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ 14Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci
oricine se înalţă va fi smerit și oricine se smerește va fi înălţat.”
Copilașii
15I-au
adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 16Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a
unora ca ei. 17Adevărat
vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.”
Tânărul bogat
18Un
fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?” 19„Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20Știi poruncile: ‘Să
nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta.’” 21„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.” 22Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipsește un lucru: vinde
19:211 Tim. 6:19
tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” 23Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. 24Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât
de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! 25Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” 27Isus a răspuns: „Ce
este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” 28Atunci
, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” 29Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni
care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu 30și să
nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veșnică.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
31Isus
17:22
20:17Marcu 10:32
a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și tot
ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. 32Căci va
fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa 33și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” 34Ei
12:16
n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.
Vindecarea unui orb la Ierihon
35Pe
când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” 38Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41„Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” 42Și Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa
ta te-a mântuit.” 43Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers
după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
Zacheu
191Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2Și un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameșilor, 3căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. 4A alergat înainte și s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. 5Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii și i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” 6Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie. 7Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau și ziceau: „A
intrat să găzduiască la un om păcătos!” 8Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit
pe cineva cu ceva, îi dau înapoi
împătrit.” 9Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și
el este fiul
lui Avraam. 10Pentru că
15:24
18:11
Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”
Pilda polilor
11Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, și ei
credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. 12Deci
a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-și ia o împărăţie și apoi să se întoarcă. 13A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli19:13 Grecește: mine. și le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.’ 14Dar
cetăţenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.’ 15Când s-a întors înapoi, după ce își luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare cu ei din negoţ. 16Cel dintâi a venit și i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli.’ 17El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios
în puţine lucruri, primește cârmuirea a zece cetăţi.’ 18A venit al doilea și i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.’ 19El i-a zis și lui: ‘Primește și tu cârmuirea a cinci cetăţi.’ 20A venit un altul și i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar, 21căci
m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.’ 22Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după
cuvintele tale. Știai
că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat; 23atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ 24Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul și daţi-l celui ce are zece poli.’ 25‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli.’ 26Iar el le-a zis: ‘Vă spun că
25:29Marcu 4:25
celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. 27Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace și tăiaţi-i înaintea mea.’” 28După ce a vorbit astfel, Isus a pornit
în frunte și Se suia spre Ierusalim.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
29Când
S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi 30și le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l și aduceţi-Mi-l. 31Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi așa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’” 32Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit așa cum le spusese Isus. 33Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgărușul?” 34Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.” 35Și au adus măgărușul la Isus. Apoi
, și-au aruncat hainele pe el și au așezat pe Isus călare, deasupra. 36Pe când
mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum. 37Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâșul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38Ei ziceau: „Binecuvântat
este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace
în cer și slavă în locurile preaînalte!” 39Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” 40Și El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele
vor striga.”
Isus plânge pentru cetate
41Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a
plâns pentru ea 42și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. 43Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura
cu șanţuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părţile: 44te
vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu
vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că
n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
Izgonirea vânzătorilor din Templu
45În
urmă, a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în el. 46Și le-a zis: „Este scris
: ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune.’ Dar voi
aţi făcut din ea ‘o peșteră de tâlhari’.” 47Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Și preoţii cei mai de seamă
8:37
, cărturarii și bătrânii norodului căutau să-L omoare, 48dar nu știau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
Puterea lui Isus
201Într-una
din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, 2și I-au zis: „Spune-ne, cu
7:27
ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” 3Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: 4Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” 5Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-aţi crezut?’ 6Și dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci
21:26
este încredinţat că Ioan era un proroc.” 7Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. 8Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Pilda vierilor
9Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un
om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată. 10La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară. 13Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’ 14Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’ 15Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” 17Dar Isus i-a privit drept în faţă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra
pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’? 18Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și
, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” 19Preoţii cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Birul Cezarului
20Au
început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. 21Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învăţătorule
, știm că vorbești și înveţi pe oameni drept și că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” 23Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? 24Arătaţi-Mi un ban20:24 Grecește: dinar.. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei. 25Atunci, El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” 26Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
27Unii
din saduchei, care
zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus: 28„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise
: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 29Au fost dar șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii. 30Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. 31A luat-o și al treilea, și tot așa toţi șapte; și au murit fără să lase copii. 32La urma tuturor, a murit și femeia. 33Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi șapte au avut-o de nevastă.” 34Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi
ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind
fii ai învierii. 37Dar că morţii înviază, a
arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numește pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’. 38Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi
sunt vii.” 39Unii din cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.” 40Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.
Al cui fiu este Hristosul?
41Isus le-a zis: „Cum
se zice că Hristosul este fiul lui David? 42Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis
Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea 43până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ 44Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?”
Cărturarii mustraţi de Isus
45Atunci
a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46„Păziţi-vă
de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să le
facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospeţe 47și
casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
