Puterea lui Isus
201Într-una
din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, 2și I-au zis: „Spune-ne, cu
7:27
ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” 3Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: 4Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” 5Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-aţi crezut?’ 6Și dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci
21:26
este încredinţat că Ioan era un proroc.” 7Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. 8Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Pilda vierilor
9Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un
om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată. 10La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară. 13Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’ 14Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’ 15Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” 17Dar Isus i-a privit drept în faţă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra
pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’? 18Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și
, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” 19Preoţii cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Birul Cezarului
20Au
început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. 21Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învăţătorule
, știm că vorbești și înveţi pe oameni drept și că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” 23Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? 24Arătaţi-Mi un ban20:24 Grecește: dinar.. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei. 25Atunci, El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” 26Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
27Unii
din saduchei, care
zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus: 28„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise
: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 29Au fost dar șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii. 30Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. 31A luat-o și al treilea, și tot așa toţi șapte; și au murit fără să lase copii. 32La urma tuturor, a murit și femeia. 33Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi șapte au avut-o de nevastă.” 34Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi
ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind
fii ai învierii. 37Dar că morţii înviază, a
arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numește pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’. 38Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi
sunt vii.” 39Unii din cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.” 40Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.
Al cui fiu este Hristosul?
41Isus le-a zis: „Cum
se zice că Hristosul este fiul lui David? 42Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis
Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea 43până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ 44Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?”
Cărturarii mustraţi de Isus
45Atunci
a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46„Păziţi-vă
de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să le
facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospeţe 47și
casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”