Puterea lui Isus
201Într-una
din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, 2și I-au zis: „Spune-ne, cu
7:27
ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” 3Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: 4Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” 5Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-aţi crezut?’ 6Și dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci
21:26
este încredinţat că Ioan era un proroc.” 7Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. 8Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Pilda vierilor
9Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un
om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată. 10La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară. 13Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’ 14Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’ 15Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” 17Dar Isus i-a privit drept în faţă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra
pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’? 18Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și
, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” 19Preoţii cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Birul Cezarului
20Au
început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. 21Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învăţătorule
, știm că vorbești și înveţi pe oameni drept și că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” 23Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? 24Arătaţi-Mi un ban20:24 Grecește: dinar.. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei. 25Atunci, El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” 26Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
27Unii
din saduchei, care
zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus: 28„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise
: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 29Au fost dar șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii. 30Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. 31A luat-o și al treilea, și tot așa toţi șapte; și au murit fără să lase copii. 32La urma tuturor, a murit și femeia. 33Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi șapte au avut-o de nevastă.” 34Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi
ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind
fii ai învierii. 37Dar că morţii înviază, a
arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numește pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’. 38Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi
sunt vii.” 39Unii din cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.” 40Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.
Al cui fiu este Hristosul?
41Isus le-a zis: „Cum
se zice că Hristosul este fiul lui David? 42Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis
Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea 43până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ 44Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?”
Cărturarii mustraţi de Isus
45Atunci
a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46„Păziţi-vă
de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să le
facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospeţe 47și
casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
Văduva săracă
211Isus Și-a ridicat ochii și a
văzut pe niște bogaţi care își aruncau darurile în vistierie. 2A văzut și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. 3Și a zis: „Adevărat vă spun că
această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi, 4căci toţi aceștia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”
Nimicirea Ierusalimului și venirea Fiului omului
5Pe când vorbeau unii
despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase și daruri, Isus a zis: 6„Vor veni zile când nu va
rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 7„Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Și care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” 8Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă
să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ și ‘Vremea se apropie.’ Să nu mergeţi după ei. 9Când veţi auzi de războaie și de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârșitul nu va fi îndată.” 10„Apoi
”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăţie, împotriva altei împărăţii. 11Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciumi, vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în cer. 12Dar
înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în
5:18
12:4
16:24
temniţe, vă vor târî
înaintea împăraţilor și înaintea dregătorilor din
pricina Numelui Meu. 13Aceste lucruri vi
se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. 14Ţineţi bine minte
, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, 15căci vă voi da o gură și o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă
toţi potrivnicii voștri. 16Veţi
fi daţi în mâinile lor până și de părinţii, fraţii, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulţi
12:2
dintre voi. 17Veţi
fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. 18Dar
niciun păr din cap nu vi se va pierde. 19Prin răbdarea voastră, vă veţi câștiga sufletele voastre.
Îndemn la veghere
20Când
veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știţi că atunci pustiirea lui este aproape. 21Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el și cei de prin ogoare să nu intre în el. 22Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să
se împlinească tot ce este scris. 23Vai
de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară și mânie, împotriva norodului acestuia. 24Vor cădea sub ascuţișul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile, și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până
12:7Rom. 11:25
se vor împlini vremurile neamurilor. 25Vor
fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; 26oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci
puterile cerurilor vor fi clătinate. 27Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind
14:14
pe un nor cu putere și slavă mare. 28Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus și să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se
apropie.” 29Și
le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul și toţi copacii. 30Când înfrunzesc și-i vedeţi, voi singuri cunoașteţi că de acum vara este aproape. 31Tot așa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până când se vor împlini toate aceste lucruri. 33Cerul
și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 34Luaţi seama
la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieţii acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. 35Căci ziua aceea va veni ca
16:15
un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. 36Vegheaţi dar în tot timpul
25:13Marcu 13:33
și rugaţi-vă
, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să staţi
în picioare înaintea Fiului omului.” 37Ziua, Isus învăţa
pe norod în Templu, iar
noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. 38Și tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.
Sfat împotriva lui Isus
221Praznicul Azimilor, numit Paștele, se
apropia. 2Preoţii cei mai de seamă și cărturarii căutau
un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 3Dar
Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. 5Ei s-au bucurat și au căzut
la învoială să-i dea bani. 6După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.
Prăznuirea Paștelor
7Ziua
Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit. 8Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paștele, ca să mâncăm.” 9„Unde voiești să pregătim?” L-au întrebat ei. 10El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra 11și spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul îţi zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ 12Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiţi Paștele.” 13Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 14Când
a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea; 16căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până
la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17Și a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu și a zis: „Luaţi paharul acesta și împărţiţi-l între voi, 18pentru că vă spun
că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19Apoi
a luat pâine și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta
spre pomenirea Mea.” 20Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest
pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”
Descoperirea vânzătorului
21„Dar
iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 22Negreșit
, Fiul omului Se duce după cum
4:28
este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” 23Și
au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
Care este cel mai mare?
24Între apostoli s-a
iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare. 25Isus le-a
zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele și, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. 26Voi
să nu fiţi așa. Ci
cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește. 27Căci
care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu
totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă. 28Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările
Mele. 29De aceea vă
pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, 30ca
să mâncaţi și să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea și să
ședeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”
Înștiinţarea lui Petru
31Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana
v-a cerut să vă cearnă
ca grâul. 32Dar Eu
M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta și, după ce te
vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe fraţii tăi.” 33„Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniţă și la moarte.” 34Și
Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.” 35Apoi
, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. 36Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El
a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” 38„Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!”
Ghetsimani
39După ce
a ieșit afară, S-a
dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 40Când
26:41Marcu 14:38
a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” 41Apoi
S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu
6:38
voia Mea, ci a Ta.” 43Atunci I s-a arătat un înger
din cer, ca să-L întărească. 44A
ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. 45După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare 46și le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă și rugaţi-vă
, ca să nu cădeţi în ispită.”
Prinderea lui Isus
47Pe când grăia El încă, iată
că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” 49Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Și unul
din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat. 52Isus
a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-aţi pus mâna pe Mine. Dar
acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”
Tăgăduirea lui Petru
54După ce
au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea
după El de departe. 55Au
aprins un foc în mijlocul curţii și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. 56O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat ţintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.” 57Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” 58Peste
puţin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.” 59Cam
după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.” 60Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61Domnul S-a întors și S-a uitat ţintă la Petru. Și
Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte
ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 62Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus înaintea Sinedriului. Osândirea
63Oamenii
care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. 64L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă și-L întrebau, zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?” 65Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. 66Când
s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă și cărturarii s-au
22:5
adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67„Dacă
ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede 68și dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. 69De acum
8:1
încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Toţi au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneţi
; da, sunt.” 71Atunci
ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”
