Văduva săracă
211Isus Și-a ridicat ochii și a
văzut pe niște bogaţi care își aruncau darurile în vistierie. 2A văzut și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. 3Și a zis: „Adevărat vă spun că
această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi, 4căci toţi aceștia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”
Nimicirea Ierusalimului și venirea Fiului omului
5Pe când vorbeau unii
despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase și daruri, Isus a zis: 6„Vor veni zile când nu va
rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 7„Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Și care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” 8Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă
să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ și ‘Vremea se apropie.’ Să nu mergeţi după ei. 9Când veţi auzi de războaie și de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârșitul nu va fi îndată.” 10„Apoi
”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăţie, împotriva altei împărăţii. 11Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciumi, vor fi arătări înspăimântătoare și semne mari în cer. 12Dar
înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în
5:18
12:4
16:24
temniţe, vă vor târî
înaintea împăraţilor și înaintea dregătorilor din
pricina Numelui Meu. 13Aceste lucruri vi
se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. 14Ţineţi bine minte
, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, 15căci vă voi da o gură și o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă
toţi potrivnicii voștri. 16Veţi
fi daţi în mâinile lor până și de părinţii, fraţii, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulţi
12:2
dintre voi. 17Veţi
fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. 18Dar
niciun păr din cap nu vi se va pierde. 19Prin răbdarea voastră, vă veţi câștiga sufletele voastre.
Îndemn la veghere
20Când
veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știţi că atunci pustiirea lui este aproape. 21Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el și cei de prin ogoare să nu intre în el. 22Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să
se împlinească tot ce este scris. 23Vai
de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară și mânie, împotriva norodului acestuia. 24Vor cădea sub ascuţișul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile, și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până
12:7Rom. 11:25
se vor împlini vremurile neamurilor. 25Vor
fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; 26oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci
puterile cerurilor vor fi clătinate. 27Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind
14:14
pe un nor cu putere și slavă mare. 28Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus și să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se
apropie.” 29Și
le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul și toţi copacii. 30Când înfrunzesc și-i vedeţi, voi singuri cunoașteţi că de acum vara este aproape. 31Tot așa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până când se vor împlini toate aceste lucruri. 33Cerul
și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 34Luaţi seama
la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieţii acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. 35Căci ziua aceea va veni ca
16:15
un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. 36Vegheaţi dar în tot timpul
25:13Marcu 13:33
și rugaţi-vă
, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să staţi
în picioare înaintea Fiului omului.” 37Ziua, Isus învăţa
pe norod în Templu, iar
noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. 38Și tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.
Sfat împotriva lui Isus
221Praznicul Azimilor, numit Paștele, se
apropia. 2Preoţii cei mai de seamă și cărturarii căutau
un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 3Dar
Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. 5Ei s-au bucurat și au căzut
la învoială să-i dea bani. 6După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.
Prăznuirea Paștelor
7Ziua
Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit. 8Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paștele, ca să mâncăm.” 9„Unde voiești să pregătim?” L-au întrebat ei. 10El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra 11și spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul îţi zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ 12Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiţi Paștele.” 13Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 14Când
a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea; 16căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până
la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17Și a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu și a zis: „Luaţi paharul acesta și împărţiţi-l între voi, 18pentru că vă spun
că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19Apoi
a luat pâine și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta
spre pomenirea Mea.” 20Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest
pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”
Descoperirea vânzătorului
21„Dar
iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 22Negreșit
, Fiul omului Se duce după cum
4:28
este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” 23Și
au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
Care este cel mai mare?
24Între apostoli s-a
iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare. 25Isus le-a
zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele și, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. 26Voi
să nu fiţi așa. Ci
cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește. 27Căci
care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu
totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă. 28Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările
Mele. 29De aceea vă
pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, 30ca
să mâncaţi și să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea și să
ședeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”
Înștiinţarea lui Petru
31Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana
v-a cerut să vă cearnă
ca grâul. 32Dar Eu
M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta și, după ce te
vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe fraţii tăi.” 33„Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniţă și la moarte.” 34Și
Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.” 35Apoi
, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. 36Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El
a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” 38„Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!”
Ghetsimani
39După ce
a ieșit afară, S-a
dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 40Când
26:41Marcu 14:38
a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” 41Apoi
S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu
6:38
voia Mea, ci a Ta.” 43Atunci I s-a arătat un înger
din cer, ca să-L întărească. 44A
ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. 45După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare 46și le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă și rugaţi-vă
, ca să nu cădeţi în ispită.”
Prinderea lui Isus
47Pe când grăia El încă, iată
că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” 49Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Și unul
din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat. 52Isus
a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-aţi pus mâna pe Mine. Dar
acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”
Tăgăduirea lui Petru
54După ce
au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea
după El de departe. 55Au
aprins un foc în mijlocul curţii și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. 56O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat ţintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.” 57Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” 58Peste
puţin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.” 59Cam
după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.” 60Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61Domnul S-a întors și S-a uitat ţintă la Petru. Și
Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte
ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 62Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus înaintea Sinedriului. Osândirea
63Oamenii
care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. 64L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă și-L întrebau, zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?” 65Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. 66Când
s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă și cărturarii s-au
22:5
adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67„Dacă
ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede 68și dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. 69De acum
8:1
încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Toţi au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneţi
; da, sunt.” 71Atunci
ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”
Isus înaintea lui Pilat
231S-au sculat
toţi și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit aţâţând
neamul nostru la răscoală, oprind
22:21Marcu 12:17
a plăti bir Cezarului și zicând că
El este Hristosul, Împăratul.” 3Pilat
L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” 4Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio
vină în Omul acesta.” 5Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
Isus înaintea lui Irod
6Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. 7Și când a aflat că este de sub stăpânirea
lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea
să-L vadă din pricina celor auzite
despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10Preoţii cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. 11Irod
, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12În ziua aceea, Irod și Pilat
s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
Hotărârea de moarte întărită
13Pilat
19:4
a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod 14și le-a zis: „Mi-aţi
adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul
înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. 15Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16Eu deci
, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” 17La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia
să le slobozească un întemniţat. 18Ei au
strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” 19Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. 20Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. 21Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” 22Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” 23Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. 24Pilat
a hotărât să li se împlinească cererea. 25Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Răstignirea
26Pe
când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. 28Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă și pe copiii voștri. 29Căci
iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de ţâţele care n-au alăptat!’ 30Atunci
9:6
vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ 31Căci
21:3,41 Pet. 4:17
dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” 32Împreună
cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. 33Când
au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. 34Isus zicea: „Tată, iartă-i
, căci nu
știu ce fac!” Ei și-au împărţit
hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Batjocurile
35Norodul
stătea acolo și privea. Fruntașii
își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” 36Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet 37și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuţi!” 38Deasupra
Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.” 39Unul
din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuţi și mântuiește-ne și pe noi!” 40Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” 42Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” 43Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
44Era
cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. 45Soarele s-a întunecat și perdeaua
dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46Isus a strigat cu glas tare: „Tată
, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Și
când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47Sutașul
, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” 48Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. 49Toţi
cunoscuţii lui Isus și femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.
Îngroparea lui Isus
50Era
un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, 51care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și
aștepta și el Împărăţia lui Dumnezeu. 52Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53L-a
dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era Ziua
Pregătirii și începea ziua Sabatului. 55Femeile care
veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut
mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56s-au întors și au
pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după
Lege.
