Sfat împotriva lui Isus
221Praznicul Azimilor, numit Paștele, se
apropia. 2Preoţii cei mai de seamă și cărturarii căutau
un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 3Dar
Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. 5Ei s-au bucurat și au căzut
la învoială să-i dea bani. 6După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.
Prăznuirea Paștelor
7Ziua
Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit. 8Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paștele, ca să mâncăm.” 9„Unde voiești să pregătim?” L-au întrebat ei. 10El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra 11și spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul îţi zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ 12Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiţi Paștele.” 13Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 14Când
a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea; 16căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până
la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17Și a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu și a zis: „Luaţi paharul acesta și împărţiţi-l între voi, 18pentru că vă spun
că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19Apoi
a luat pâine și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta
spre pomenirea Mea.” 20Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest
pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”
Descoperirea vânzătorului
21„Dar
iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 22Negreșit
, Fiul omului Se duce după cum
4:28
este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” 23Și
au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
Care este cel mai mare?
24Între apostoli s-a
iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare. 25Isus le-a
zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele și, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. 26Voi
să nu fiţi așa. Ci
cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește. 27Căci
care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu
totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă. 28Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările
Mele. 29De aceea vă
pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, 30ca
să mâncaţi și să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea și să
ședeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”
Înștiinţarea lui Petru
31Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana
v-a cerut să vă cearnă
ca grâul. 32Dar Eu
M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta și, după ce te
vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe fraţii tăi.” 33„Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniţă și la moarte.” 34Și
Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.” 35Apoi
, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. 36Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El
a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” 38„Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!”
Ghetsimani
39După ce
a ieșit afară, S-a
dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 40Când
26:41Marcu 14:38
a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” 41Apoi
S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu
6:38
voia Mea, ci a Ta.” 43Atunci I s-a arătat un înger
din cer, ca să-L întărească. 44A
ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. 45După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare 46și le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă și rugaţi-vă
, ca să nu cădeţi în ispită.”
Prinderea lui Isus
47Pe când grăia El încă, iată
că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” 49Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Și unul
din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat. 52Isus
a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-aţi pus mâna pe Mine. Dar
acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”
Tăgăduirea lui Petru
54După ce
au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea
după El de departe. 55Au
aprins un foc în mijlocul curţii și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. 56O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat ţintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.” 57Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” 58Peste
puţin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.” 59Cam
după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.” 60Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61Domnul S-a întors și S-a uitat ţintă la Petru. Și
Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte
ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 62Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus înaintea Sinedriului. Osândirea
63Oamenii
care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. 64L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă și-L întrebau, zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?” 65Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. 66Când
s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă și cărturarii s-au
22:5
adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67„Dacă
ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede 68și dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. 69De acum
8:1
încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Toţi au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneţi
; da, sunt.” 71Atunci
ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”
Isus înaintea lui Pilat
231S-au sculat
toţi și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit aţâţând
neamul nostru la răscoală, oprind
22:21Marcu 12:17
a plăti bir Cezarului și zicând că
El este Hristosul, Împăratul.” 3Pilat
L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” 4Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio
vină în Omul acesta.” 5Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
Isus înaintea lui Irod
6Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. 7Și când a aflat că este de sub stăpânirea
lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea
să-L vadă din pricina celor auzite
despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10Preoţii cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. 11Irod
, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12În ziua aceea, Irod și Pilat
s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
Hotărârea de moarte întărită
13Pilat
19:4
a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod 14și le-a zis: „Mi-aţi
adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul
înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. 15Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16Eu deci
, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” 17La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia
să le slobozească un întemniţat. 18Ei au
strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” 19Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. 20Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. 21Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” 22Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” 23Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. 24Pilat
a hotărât să li se împlinească cererea. 25Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Răstignirea
26Pe
când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. 28Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă și pe copiii voștri. 29Căci
iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de ţâţele care n-au alăptat!’ 30Atunci
9:6
vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ 31Căci
21:3,41 Pet. 4:17
dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” 32Împreună
cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. 33Când
au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. 34Isus zicea: „Tată, iartă-i
, căci nu
știu ce fac!” Ei și-au împărţit
hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Batjocurile
35Norodul
stătea acolo și privea. Fruntașii
își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” 36Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet 37și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuţi!” 38Deasupra
Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.” 39Unul
din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuţi și mântuiește-ne și pe noi!” 40Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” 42Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” 43Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
44Era
cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. 45Soarele s-a întunecat și perdeaua
dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46Isus a strigat cu glas tare: „Tată
, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Și
când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47Sutașul
, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” 48Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. 49Toţi
cunoscuţii lui Isus și femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.
Îngroparea lui Isus
50Era
un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, 51care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și
aștepta și el Împărăţia lui Dumnezeu. 52Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53L-a
dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era Ziua
Pregătirii și începea ziua Sabatului. 55Femeile care
veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut
mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56s-au întors și au
pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după
Lege.
Învierea lui Isus
241În ziua întâi
a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă și au adus
miresmele pe care le pregătiseră. 2Au
găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3au intrat
înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4Fiindcă nu știau ce să creadă, iată
că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 5Îngrozite, femeile și-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă
17:23Marcu 8:31
9:31
aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze.” 8Și ele și-au
adus aminte de cuvintele lui Isus.
Petru se duce la mormânt
9La
întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalţi. 10Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana
, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. 11Cuvintele acestea li
se păreau apostolilor basme și nu le credeau. 12Dar
Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
Isus Se arată la doi ucenici
13În aceeași zi, iată, doi
ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus
S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. 16Dar ochii
21:4
lor erau împiedicaţi să-L cunoască. 17El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști. 18Drept răspuns, unul din ei, numit
Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” 19„Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care
4:19
6:14Fapte 2:22
era un proroc puternic
în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. 20Cum
preoţii cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? 21Noi trăgeam nădejde că El este Acela
care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22Ba încă niște
femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, 23nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24Unii din cei ce erau cu noi s-au
dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! 26Nu
trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” 27Și
a început de la Moise
22:18
26:4
49:10Num. 21:9Deut. 18:15
și de la toţi
22
132:11Is. 7:14
9:6
40:10,11
50:6
53Ier. 23:5
33:14,15Ezec. 34:23
37:25Dan. 9:24Mica 7:20Mal. 3:1
4:2
prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El
42:7Marcu 6:48
S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29Dar ei
au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei. 30Pe când ședea la masă cu ei, a
luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. 31Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” 33S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc 34și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon
.” 35Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
Isus Se arată celor unsprezece și celorlalţi
36Pe
când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 37Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh
. 38Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? 39Uitaţi-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă
și vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” 40(Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) 41Fiindcă ei, de
bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43El
le-a luat și a mâncat înaintea lor. 44Apoi, le-a zis: „Iată
17:22
20:18Marcu 8:31
ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” 45Atunci le-a
deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 46Și le-a zis: „Așa
este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morţi. 47Și să se propovăduiască tuturor neamurilor
, în Numele Lui, pocăinţa și iertarea
păcatelor, începând din Ierusalim. 48Voi
2:32
3:15
sunteţi martori ai acestor lucruri. 49Și iată
15:26
16:7Fapte 1:4
2:1
că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Înălţarea
50El i-a dus până
spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei și a fost înălţat la cer. 52După ce
I s-au închinat, ei
s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53Și tot timpul stăteau în Templu
5:42
și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.
