Isus înaintea lui Pilat
231S-au sculat
toţi și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit aţâţând
neamul nostru la răscoală, oprind
22:21Marcu 12:17
a plăti bir Cezarului și zicând că
El este Hristosul, Împăratul.” 3Pilat
L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” 4Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio
vină în Omul acesta.” 5Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
Isus înaintea lui Irod
6Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. 7Și când a aflat că este de sub stăpânirea
lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea
să-L vadă din pricina celor auzite
despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10Preoţii cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. 11Irod
, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12În ziua aceea, Irod și Pilat
s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
Hotărârea de moarte întărită
13Pilat
19:4
a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod 14și le-a zis: „Mi-aţi
adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul
înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. 15Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16Eu deci
, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” 17La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia
să le slobozească un întemniţat. 18Ei au
strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” 19Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. 20Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. 21Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” 22Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” 23Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. 24Pilat
a hotărât să li se împlinească cererea. 25Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Răstignirea
26Pe
când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. 28Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă și pe copiii voștri. 29Căci
iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de ţâţele care n-au alăptat!’ 30Atunci
9:6
vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ 31Căci
21:3,41 Pet. 4:17
dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” 32Împreună
cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. 33Când
au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. 34Isus zicea: „Tată, iartă-i
, căci nu
știu ce fac!” Ei și-au împărţit
hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Batjocurile
35Norodul
stătea acolo și privea. Fruntașii
își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” 36Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet 37și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuţi!” 38Deasupra
Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.” 39Unul
din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuţi și mântuiește-ne și pe noi!” 40Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” 42Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” 43Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
44Era
cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. 45Soarele s-a întunecat și perdeaua
dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46Isus a strigat cu glas tare: „Tată
, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Și
când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47Sutașul
, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” 48Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. 49Toţi
cunoscuţii lui Isus și femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.
Îngroparea lui Isus
50Era
un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, 51care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și
aștepta și el Împărăţia lui Dumnezeu. 52Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53L-a
dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era Ziua
Pregătirii și începea ziua Sabatului. 55Femeile care
veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut
mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56s-au întors și au
pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după
Lege.