Isus înaintea lui Pilat
231S-au sculat
toţi și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit aţâţând
neamul nostru la răscoală, oprind
22:21Marcu 12:17
a plăti bir Cezarului și zicând că
El este Hristosul, Împăratul.” 3Pilat
L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” 4Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio
vină în Omul acesta.” 5Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
Isus înaintea lui Irod
6Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. 7Și când a aflat că este de sub stăpânirea
lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea
să-L vadă din pricina celor auzite
despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10Preoţii cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. 11Irod
, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12În ziua aceea, Irod și Pilat
s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
Hotărârea de moarte întărită
13Pilat
19:4
a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod 14și le-a zis: „Mi-aţi
adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul
înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. 15Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16Eu deci
, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” 17La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia
să le slobozească un întemniţat. 18Ei au
strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” 19Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. 20Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. 21Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” 22Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” 23Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. 24Pilat
a hotărât să li se împlinească cererea. 25Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Răstignirea
26Pe
când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. 28Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă și pe copiii voștri. 29Căci
iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de ţâţele care n-au alăptat!’ 30Atunci
9:6
vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ 31Căci
21:3,41 Pet. 4:17
dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” 32Împreună
cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. 33Când
au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. 34Isus zicea: „Tată, iartă-i
, căci nu
știu ce fac!” Ei și-au împărţit
hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Batjocurile
35Norodul
stătea acolo și privea. Fruntașii
își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” 36Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet 37și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuţi!” 38Deasupra
Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.” 39Unul
din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuţi și mântuiește-ne și pe noi!” 40Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” 42Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” 43Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
44Era
cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. 45Soarele s-a întunecat și perdeaua
dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46Isus a strigat cu glas tare: „Tată
, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Și
când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47Sutașul
, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” 48Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. 49Toţi
cunoscuţii lui Isus și femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.
Îngroparea lui Isus
50Era
un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, 51care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și
aștepta și el Împărăţia lui Dumnezeu. 52Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53L-a
dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era Ziua
Pregătirii și începea ziua Sabatului. 55Femeile care
veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut
mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56s-au întors și au
pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după
Lege.
Învierea lui Isus
241În ziua întâi
a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă și au adus
miresmele pe care le pregătiseră. 2Au
găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3au intrat
înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4Fiindcă nu știau ce să creadă, iată
că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 5Îngrozite, femeile și-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă
17:23Marcu 8:31
9:31
aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze.” 8Și ele și-au
adus aminte de cuvintele lui Isus.
Petru se duce la mormânt
9La
întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalţi. 10Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana
, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. 11Cuvintele acestea li
se păreau apostolilor basme și nu le credeau. 12Dar
Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
Isus Se arată la doi ucenici
13În aceeași zi, iată, doi
ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus
S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. 16Dar ochii
21:4
lor erau împiedicaţi să-L cunoască. 17El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști. 18Drept răspuns, unul din ei, numit
Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” 19„Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care
4:19
6:14Fapte 2:22
era un proroc puternic
în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. 20Cum
preoţii cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? 21Noi trăgeam nădejde că El este Acela
care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22Ba încă niște
femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, 23nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24Unii din cei ce erau cu noi s-au
dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! 26Nu
trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” 27Și
a început de la Moise
22:18
26:4
49:10Num. 21:9Deut. 18:15
și de la toţi
22
132:11Is. 7:14
9:6
40:10,11
50:6
53Ier. 23:5
33:14,15Ezec. 34:23
37:25Dan. 9:24Mica 7:20Mal. 3:1
4:2
prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El
42:7Marcu 6:48
S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29Dar ei
au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei. 30Pe când ședea la masă cu ei, a
luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. 31Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” 33S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc 34și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon
.” 35Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
Isus Se arată celor unsprezece și celorlalţi
36Pe
când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 37Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh
. 38Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? 39Uitaţi-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă
și vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” 40(Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) 41Fiindcă ei, de
bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43El
le-a luat și a mâncat înaintea lor. 44Apoi, le-a zis: „Iată
17:22
20:18Marcu 8:31
ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” 45Atunci le-a
deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 46Și le-a zis: „Așa
este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morţi. 47Și să se propovăduiască tuturor neamurilor
, în Numele Lui, pocăinţa și iertarea
păcatelor, începând din Ierusalim. 48Voi
2:32
3:15
sunteţi martori ai acestor lucruri. 49Și iată
15:26
16:7Fapte 1:4
2:1
că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Înălţarea
50El i-a dus până
spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei și a fost înălţat la cer. 52După ce
I s-au închinat, ei
s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53Și tot timpul stăteau în Templu
5:42
și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.
