Ispitirea lui Isus Hristos
41Isus
, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus
de Duhul în pustie, 2unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic
în zilele acelea; și, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. 3Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine.” 4Isus i-a răspuns: „Este scris
: ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’” 5Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului, 6și I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea și slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată
14:30Apoc. 13:2,7
și o dau oricui voiesc. 7Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” 8Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris
10:20
: ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești.’” 9Diavolul
L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; 10căci este scris
: ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească’; 11și ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.’” 12Isus i-a răspuns: „S-a
spus: ‘Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.’” 13După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până
la o vreme.
Isus în Galileea
14Isus
, plin de
puterea Duhului, S-a întors în Galileea
și I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. 15El învăţa pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toţi.
Isus propovăduiește la Nazaret
16A venit în Nazaret
13:54Marcu 6:1
, unde fusese crescut, și
17:2
, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească 17și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: 18„Duhul
Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi 19și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” 20În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului și a șezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. 21Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.” 22Și toţi Îl vorbeau de bine, se
mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare
nu este acesta feciorul lui Iosif?” 23Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ și Îmi veţi zice: ‘Fă și aici, în patria
11:23
Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum
.’” 24„Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc
nu este primit bine în patria lui. 25Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni și când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe
18:1Iac. 5:17
văduve în Israel, 26și totuși Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. 27Și
mulţi leproși erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, și totuși niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.” 28Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. 29Și s-au sculat, L-au scos din cetate și L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. 30Dar Isus a trecut
10:39
prin mijlocul lor și a plecat de acolo.
Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum
31S-a
coborât în Capernaum, cetate din Galileea, și acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului. 32Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că
vorbea cu putere. 33În
sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat și care a strigat cu glas tare: 34„Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădești? Te
știu cine ești: Sfântul
lui Dumnezeu.” 35Isus l-a certat și i-a zis: „Taci și ieși afară din omul acesta!” Și dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieșit afară din el, fără să-i facă vreun rău. 36Toţi au fost cuprinși de spaimă și ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate, și ele ies afară!” 37Și I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
Vindecarea soacrei lui Simon
38După ce
a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari și L-au rugat pentru ea. 39El S-a plecat spre ea, a certat frigurile și au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată și a început să le slujească.
Vindecarea mai multor bolnavi
40La
asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinși de felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare din ei și-i vindeca. 41Din
3:11
mulţi ieșeau și draci, care strigau și ziceau: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El
îi mustra și nu-i lăsa să vorbească, pentru că știau că El este Hristosul. 42Când
s-a crăpat de ziuă, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile și au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. 43Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu și în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” 44Și
propovăduia în sinagogile Galileii.
Pescuirea minunată
51Pe când
Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, 2Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele. 3S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a șezut jos și învăţa pe noroade din corabie. 4Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o
la adânc și aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” 5Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” 6După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulţime de pești că începeau să li se rupă mrejele. 7Au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile. 8Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă
de la mine, căci sunt un om păcătos.” 9Fiindcă îl apucase spaima pe el și pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. 10Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum
încolo vei fi pescar de oameni.” 11Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat
19:27Marcu 1:18
totul și au mers după El.
Vindecarea unui lepros
12Isus
era într-una din cetăţi. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţești.” 13Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!” Îndată l-a lăsat lepra. 14Apoi
, i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului și adu, pentru curăţirea ta, ce
a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.” 15Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se
strângeau cu grămada ca să-L asculte și să fie vindecaţi de bolile lor. 16Iar
El Se ducea în locuri pustii și Se ruga.
Vindecarea unui slăbănog
17Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Niște farisei și învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Și
iată că niște oameni purtau într-un pat pe un slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. 19Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” 21Cărturarii și fariseii au
început să cârtească și să zică în ei înșiși: „Cine
este acesta de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” 22Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul și le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? 23Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te și umblă’? 24Dar, ca să știţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ‘Ţie îţi poruncesc’”, a zis El slăbănogului, „‘scoală-te, ridică-ţi patul și du-te acasă.’” 25Și numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26Toţi au rămas uimiţi și slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”
Chemarea lui Levi
27După
aceea, Isus a ieșit afară și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” 28Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El. 29Levi I-a făcut
un ospăţ mare la el în casă; și o mulţime de vameși și de alţi oaspeţi ședeau la masă cu ei. 30Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi și beţi împreună cu vameșii și cu păcătoșii?” 31Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. 32N-am
venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoși.”
Întrebarea despre post
33Ei I-au zis: „Ucenicii
lui Ioan, ca și ai fariseilor, postesc des și fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă și beau.” 34El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntași să postească în timpul când mirele este cu ei? 35Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.” 36Le-a spus
și o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe și haina cea nouă și nici peticul luat de la ea nu se potrivește la cea veche. 37Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, și burdufurile se prăpădesc; 38ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și amândouă se păstrează. 39Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voiește vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi.’”
Spicele de grâu și Sabatul
61Într-o
zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile și le mâncau. 2Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce
nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” 3Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce
a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau împreună cu el? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele și a dat și celor ce erau cu el, măcar că
nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?” 5Și le zicea: „Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.”
Omul cu mâna uscată
6În
altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă și învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. 7Cărturarii și fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. 8Dar El le știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te și stai în mijloc.” El s-a sculat și a stat în picioare. 9Și Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” 10Atunci, Și-a rotit privirile peste toţi și a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă. 11Ei turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
Alegerea celor doisprezece
12În
zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi și
a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, și anume: 14pe Simon, pe
care l-a numit și Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, 15pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, 16pe Iuda, fiul
lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.
Felurite vindecări
17S-a coborât împreună cu ei și S-a oprit într-un podiș, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui și
o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe lângă marea Tirului și a Sidonului, ca să-L asculte și să fie vindecaţi de bolile lor. 18Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi. 19Și tot norodul căuta
să se atingă de El, pentru că din El ieșea
o putere care-i vindeca pe toţi.
Fericirile
20Atunci, Isus Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis:
„Ferice
11:5Iac. 2:5
de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
21Ferice
65:13Mat. 5:6
de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi!
Ferice
de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! 22Ferice
3:14
4:14
de voi când oamenii vă vor urî, vă
vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! 23Bucuraţi-vă
în ziua aceea și săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa
făceau părinţii lor cu prorocii. 24Dar
vai de voi, bogaţilor
, pentru că voi v-aţi
primit aici mângâierea!
25Vai
de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi!
Vai
de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge și vă veţi tângui!
26Vai
de voi când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot așa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoși!
Iubirea vrăjmașilor
27Dar
Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmașii voștri, faceţi bine celor ce vă urăsc, 28binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă
pentru cei ce se poartă rău cu voi. 29Dacă
te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă
îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia și cămașa. 30Oricui
îţi cere, dă-i; și celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. 31Ce
voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le și voi la fel. 32Dacă
iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. 33Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa. 34Și
dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai. 35Voi, însă, iubiţi
pe vrăjmașii voștri, faceţi bine și daţi
cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare și veţi
fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulţumitori, și cu cei răi. 36Fiţi
dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv.
Paiul și bârna, pomul și roada
37Nu
judecaţi, și nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, și nu veţi fi osândiţi; iertaţi, și vi se va ierta. 38Daţi
, și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân
o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu
ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” 39Le-a spus și pilda următoare: „Oare
poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40Ucenicul nu
15:20
este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învăţătorul lui. 41De
ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 42Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate
întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. 43Nu
este niciun pom bun care să facă roadă rea și niciun pom rău care să facă roadă bună. 44Căci orice
pom se cunoaște după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45Omul
bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din
prisosul inimii vorbește gura.
Casa zidită pe stâncă
46De
25:11
ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ și nu faceţi ce spun Eu? 47Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice
om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face. 48Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. 49Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.”
