Spicele de grâu și Sabatul
61Într-o
zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile și le mâncau. 2Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce
nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” 3Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce
a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau împreună cu el? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele și a dat și celor ce erau cu el, măcar că
nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?” 5Și le zicea: „Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.”
Omul cu mâna uscată
6În
altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă și învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. 7Cărturarii și fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. 8Dar El le știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te și stai în mijloc.” El s-a sculat și a stat în picioare. 9Și Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” 10Atunci, Și-a rotit privirile peste toţi și a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă. 11Ei turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
Alegerea celor doisprezece
12În
zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi și
a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, și anume: 14pe Simon, pe
care l-a numit și Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, 15pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, 16pe Iuda, fiul
lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.
Felurite vindecări
17S-a coborât împreună cu ei și S-a oprit într-un podiș, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui și
o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe lângă marea Tirului și a Sidonului, ca să-L asculte și să fie vindecaţi de bolile lor. 18Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi. 19Și tot norodul căuta
să se atingă de El, pentru că din El ieșea
o putere care-i vindeca pe toţi.
Fericirile
20Atunci, Isus Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis:
„Ferice
11:5Iac. 2:5
de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
21Ferice
65:13Mat. 5:6
de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi!
Ferice
de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! 22Ferice
3:14
4:14
de voi când oamenii vă vor urî, vă
vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! 23Bucuraţi-vă
în ziua aceea și săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa
făceau părinţii lor cu prorocii. 24Dar
vai de voi, bogaţilor
, pentru că voi v-aţi
primit aici mângâierea!
25Vai
de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi!
Vai
de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge și vă veţi tângui!
26Vai
de voi când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot așa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoși!
Iubirea vrăjmașilor
27Dar
Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmașii voștri, faceţi bine celor ce vă urăsc, 28binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă
pentru cei ce se poartă rău cu voi. 29Dacă
te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă
îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia și cămașa. 30Oricui
îţi cere, dă-i; și celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. 31Ce
voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le și voi la fel. 32Dacă
iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. 33Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa. 34Și
dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai. 35Voi, însă, iubiţi
pe vrăjmașii voștri, faceţi bine și daţi
cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare și veţi
fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulţumitori, și cu cei răi. 36Fiţi
dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv.
Paiul și bârna, pomul și roada
37Nu
judecaţi, și nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, și nu veţi fi osândiţi; iertaţi, și vi se va ierta. 38Daţi
, și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân
o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu
ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” 39Le-a spus și pilda următoare: „Oare
poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40Ucenicul nu
15:20
este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învăţătorul lui. 41De
ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 42Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate
întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. 43Nu
este niciun pom bun care să facă roadă rea și niciun pom rău care să facă roadă bună. 44Căci orice
pom se cunoaște după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45Omul
bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din
prisosul inimii vorbește gura.
Casa zidită pe stâncă
46De
25:11
ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ și nu faceţi ce spun Eu? 47Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice
om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face. 48Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. 49Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.”
Vindecarea robului unui sutaș
71După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a
intrat în Capernaum. 2Un sutaș avea un rob la care ţinea foarte mult și care era bolnav pe moarte. 3Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. 4Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: „Face să-i faci acest bine, 5căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.” 6Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. 7De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit. 8Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face.” 9Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.” 10Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
Învierea fiului văduvei din Nain
11În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult. 12Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. 13Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!” 14Apoi, S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te
, îţi spun!” 15Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16Toţi
au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Un mare proroc s-a
ridicat între noi; și Dumnezeu
a cercetat pe poporul Său.” 17Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
18Ucenicii
lui Ioan au dat de știre învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. 19Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?” 20Aceștia, când s-au înfăţișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?’” 21Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea. 22Și
, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut și auzit: orbii
văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, și săracilor
li se propovăduiește Evanghelia. 23Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”
Mărturia lui Isus despre Ioan
24După ce
au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieșit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25Atunci ce aţi ieșit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. 26Atunci ce aţi ieșit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc. 27El
este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’ 28Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29Și tot norodul care l-a auzit și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind
botezul lui Ioan, 30dar fariseii și învăţătorii Legii au zădărnicit planul
lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 31Cu
cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei? 32Seamănă cu niște copii care stau în piaţă și strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, și n-aţi jucat; v-am cântat de jale, și n-aţi plâns.’ 33În adevăr, a venit Ioan
Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceţi: ‘Are drac.’ 34A venit Fiul omului, mâncând și bând, și ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.’ 35Totuși
Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”
Femeia păcătoasă
36Un
fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor 38și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir. 39Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta
, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” 40Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. 41„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. 42Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” 43Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” 44Apoi S-a întors spre femeie și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei. 45Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 46Capul nu Mi l-ai uns cu
untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. 47De aceea
îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubește puţin.” 48Apoi a zis femeii: „Iertate
îţi sunt păcatele!” 49Cei ce ședeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine
este Acesta de iartă chiar și păcatele?” 50Dar Isus a zis femeii: „Credinţa
10:52
ta te-a mântuit; du-te în pace.”
Isus propovăduiește Evanghelia
81Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El 2și mai erau și niște
femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria, zisă Magdalena, din
care ieșiseră șapte draci, 3Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
Pilda semănătorului
4Când
s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: 5„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. 6O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. 7O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. 8O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” 9Ucenicii
Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. 10El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbește în pilde, ca, măcar că
văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înţeleagă.” 11Iată ce înţeles are pilda
aceasta: „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 12Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiţi. 13Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. 14Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogăţiile și plăcerile vieţii acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere. 15Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. 16Nimeni
, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 17Fiindcă
nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină. 18Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci
25:29
celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are.”
Mama și fraţii lui Isus
19Mama
și fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. 20Cineva I-a spus: „Mama Ta și fraţii Tăi stau afară și vor să Te vadă.” 21Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.”
Potolirea furtunii
22Într-una
din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Și au plecat. 23Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. 24Au
venit la El, L-au deșteptat și au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit, și s-a făcut liniște. 25Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?”
Vindecarea unui îndrăcit
26Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. 27Când a ieșit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu-și avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. 28Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” 29Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustii. 30Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. 31Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în
adânc. 32Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 33Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat. 34Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. 35Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate minţile; și i-a apucat frica. 36Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. 37Tot
norodul din ţinutul gherghesenilor a
rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie și S-a întors. 38Omul
din care ieșiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă și i-a zis: 39„Întoarce-te acasă și povestește tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge
40La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl așteptau. 41Și
iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă; 42pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. 43Și
era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. 44Ea s-a apropiat pe dinapoi și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. 45Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’ ” 46Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieșit din Mine o putere
.” 47Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, și a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât. 48Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.” 49Pe
când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.” 50Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai și va fi tămăduită.” 51Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei. 52Toţi plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci
doarme.” 53Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. 54Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te
!” 55Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. 56Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus
9:30Marcu 5:43
le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
