Vindecarea robului unui sutaș
71După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a
intrat în Capernaum. 2Un sutaș avea un rob la care ţinea foarte mult și care era bolnav pe moarte. 3Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. 4Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: „Face să-i faci acest bine, 5căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.” 6Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. 7De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit. 8Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face.” 9Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.” 10Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
Învierea fiului văduvei din Nain
11În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult. 12Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. 13Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!” 14Apoi, S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te
, îţi spun!” 15Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16Toţi
au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Un mare proroc s-a
ridicat între noi; și Dumnezeu
a cercetat pe poporul Său.” 17Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
18Ucenicii
lui Ioan au dat de știre învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. 19Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?” 20Aceștia, când s-au înfăţișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?’” 21Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea. 22Și
, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut și auzit: orbii
văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, și săracilor
li se propovăduiește Evanghelia. 23Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”
Mărturia lui Isus despre Ioan
24După ce
au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieșit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25Atunci ce aţi ieșit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. 26Atunci ce aţi ieșit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc. 27El
este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’ 28Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29Și tot norodul care l-a auzit și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind
botezul lui Ioan, 30dar fariseii și învăţătorii Legii au zădărnicit planul
lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 31Cu
cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei? 32Seamănă cu niște copii care stau în piaţă și strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, și n-aţi jucat; v-am cântat de jale, și n-aţi plâns.’ 33În adevăr, a venit Ioan
Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceţi: ‘Are drac.’ 34A venit Fiul omului, mâncând și bând, și ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.’ 35Totuși
Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”
Femeia păcătoasă
36Un
fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor 38și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir. 39Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta
, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” 40Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. 41„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. 42Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” 43Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” 44Apoi S-a întors spre femeie și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei. 45Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 46Capul nu Mi l-ai uns cu
untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. 47De aceea
îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubește puţin.” 48Apoi a zis femeii: „Iertate
îţi sunt păcatele!” 49Cei ce ședeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine
este Acesta de iartă chiar și păcatele?” 50Dar Isus a zis femeii: „Credinţa
10:52
ta te-a mântuit; du-te în pace.”