Isus propovăduiește Evanghelia
81Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El 2și mai erau și niște
femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria, zisă Magdalena, din
care ieșiseră șapte draci, 3Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
Pilda semănătorului
4Când
s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: 5„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. 6O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. 7O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. 8O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” 9Ucenicii
Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. 10El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbește în pilde, ca, măcar că
văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înţeleagă.” 11Iată ce înţeles are pilda
aceasta: „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 12Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiţi. 13Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. 14Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogăţiile și plăcerile vieţii acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere. 15Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. 16Nimeni
, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 17Fiindcă
nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină. 18Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci
25:29
celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are.”
Mama și fraţii lui Isus
19Mama
și fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. 20Cineva I-a spus: „Mama Ta și fraţii Tăi stau afară și vor să Te vadă.” 21Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.”
Potolirea furtunii
22Într-una
din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Și au plecat. 23Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. 24Au
venit la El, L-au deșteptat și au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit, și s-a făcut liniște. 25Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?”
Vindecarea unui îndrăcit
26Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. 27Când a ieșit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu-și avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. 28Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” 29Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustii. 30Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. 31Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în
adânc. 32Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 33Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat. 34Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. 35Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate minţile; și i-a apucat frica. 36Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. 37Tot
norodul din ţinutul gherghesenilor a
rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie și S-a întors. 38Omul
din care ieșiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă și i-a zis: 39„Întoarce-te acasă și povestește tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge
40La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl așteptau. 41Și
iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă; 42pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. 43Și
era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. 44Ea s-a apropiat pe dinapoi și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. 45Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’ ” 46Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieșit din Mine o putere
.” 47Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, și a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât. 48Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.” 49Pe
când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.” 50Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai și va fi tămăduită.” 51Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei. 52Toţi plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci
doarme.” 53Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. 54Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te
!” 55Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. 56Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus
9:30Marcu 5:43
le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Trimiterea celor doisprezece
91Isus
6:7
a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toţi dracii și să vindece bolile. 2Apoi, i-a
trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi. 3„Să nu luaţi nimic cu voi pe drum”, le-a
zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine. 4În
orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela. 5Și
dacă nu vă vor primi oamenii, să ieșiţi din cetatea aceea și să scuturaţi
praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” 6Ei
au plecat și au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia și săvârșind pretutindeni tămăduiri.
Irod nu știe ce să creadă despre Isus
7Cârmuitorul
Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârșite de Isus și stătea în cumpănă, neștiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi; 8alţii ziceau că s-a arătat Ilie; și alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. 9Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Și
căuta să-L vadă.
Înmulţirea pâinilor
10Apostolii, când
s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El
i-a luat cu Sine și S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. 11Noroadele au priceput lucrul acesta și au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu și vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. 12Fiindcă
ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat și I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele și cătunele de primprejur să găzduiască și să-și caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu.” 13Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.” 14Și erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să șadă jos în cete de câte cincizeci.” 15Așa au și făcut: i-au pus pe toţi să șadă jos. 16Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt și le-a dat ucenicilor să le împartă norodului. 17Au mâncat toţi și s-au săturat și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase.
Mărturisirea lui Petru
18Într-o
zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 19Ei I-au răspuns: „Unii zic că ești Ioan
Botezătorul; alţii zic că ești Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime.” 20„Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!” I-a răspuns Petru
. 21Isus
le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. 22Apoi, a adăugat că Fiul
17:22
omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze.
Cum să urmăm pe Isus
23Apoi
16:24Marcu 8:34
a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. 24Fiindcă oricine va voi să-și scape viaţa o va pierde, dar oricine își va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. 25Și
ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși? 26Căci
de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinţilor îngeri. 27Adevărat
vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Schimbarea la faţă
28Cam
la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și S-a suit pe munte să Se roage. 29Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţișarea feţei, și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. 30Și iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise și Ilie, 31care se arătaseră în slavă și vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. 32Petru și tovarășii lui erau
10:9
îngreuiaţi de somn, dar, când s-au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. 33În clipa când se despărţeau bărbaţii aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Nu știa ce spune. 34Pe când vorbea el astfel, a venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor. 35Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta
este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi
.” 36Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii
au tăcut și n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
Vindecarea unui îndrăcit
37A
doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. 38Și un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 39Îl apucă un duh și, deodată, răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot. 40Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată și n-au putut.” 41„O, neam necredincios și pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.” 42Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său. 43Și toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.
Isus vestește moartea și învierea Sa
Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: 44„Voi ascultaţi
bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” 45Dar
ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, și se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.
Cine este cel mai mare?
46Apoi
, le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare. 47Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lângă El 48și le-a zis: „Oricine
18:5Marcu 9:37Ioan 12:44
13:20
primește pe acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește și oricine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă
cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.” 49Ioan a luat cuvântul și a zis
: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu merge după noi.” 50„Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine
nu este împotriva voastră este pentru voi.”
„Foc din cer”
51Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer
, Isus Și-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. 52A trimis înainte niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. 53Dar
ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 54Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie
?” 55Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: „Nu știţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 56Căci Fiul
12:47
omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Și au plecat într-alt sat.
Cum să urmăm pe Isus
57Pe
când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” 58Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” 59Altuia
i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.” 60Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-și îngroape morţii, și tu du-te de vestește Împărăţia lui Dumnezeu.” 61Un altul a zis: „Doamne, Te
voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.” 62Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”
Trimiterea celor șaptezeci de ucenici
101După aceea, Domnul a mai rânduit alţi șaptezeci de ucenici și i-a trimis
doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile și în toate locurile pe unde avea să treacă El. 2Și le-a zis: „Mare este secerișul
, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar
pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. 3Duceţi-vă; iată
, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4Să
nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte și să nu întrebaţi pe nimeni
de sănătate pe drum. 5În
orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: ‘Pacea să fie peste casa aceasta!’ 6Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el, altminteri, ea se va întoarce la voi. 7Să
rămâneţi în casa aceea și să mâncaţi
și să beţi ce vi se va da, căci vrednic este lucrătorul
de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă. 8În oricare cetate veţi intra și unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte, 9să
vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo și să le ziceţi: ‘Împărăţia lui Dumnezeu s-a
4:17
10:7
apropiat de voi.’ 10Dar, în oricare cetate veţi intra și nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei și să ziceţi: 11‘Scuturăm împotriva voastră chiar și
18:6
praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuși să știţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.’ 12Eu vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai
ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. 13Vai
de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci
, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac și cenușă. 14De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 15Și
tu, Capernaume, vei fi înălţat
oare până la cer? Vei fi coborât până
32:18
în Locuinţa morţilor. 16Cine
vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă și
cine vă nesocotește pe voi pe Mine Mă nesocotește, iar
cine Mă nesocotește pe Mine nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Întoarcerea celor șaptezeci
17Cei șaptezeci s-au
întors plini de bucurie și au zis: „Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău.” 18Isus le-a zis: „Am
16:11Apoc. 9:1
12:8,9
văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19Iată că v-am
dat putere să călcaţi peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma. 20Totuși să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele
20:12
21:27
voastre sunt scrise în ceruri.” 21În
ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: „Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi și pricepuţi și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă așa ai găsit cu cale Tu.” 22„Toate
5:27
17:2
lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și
6:44,46
nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” 23Apoi, S-a întors spre ucenici și le-a spus deoparte: „Ferice
de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi! 24Căci vă spun că
mulţi proroci și împăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi, și n-au văzut, să audă ce auziţi voi, și n-au auzit.”
Pilda samariteanului
25Un învăţător
22:35
al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?” 26Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” 27El a răspuns: „Să
iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și
pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 28„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă așa și vei
avea viaţa veșnică.” 29Dar el, care voia să
se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?” 30Isus a luat din nou cuvântul și a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat și l-au lăsat aproape mort. 31Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot și, când a văzut pe omul acesta, a
trecut înainte pe alături. 32Un levit trecea și el prin locul acela și, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. 33Dar un samaritean
, care era în călătorie, a venit în locul unde era el și, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han și a îngrijit de el. 35A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului și i-a zis: ‘Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.’ 36Care dintre aceștia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” 37„Cel ce și-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă și tu la fel”, i-a zis Isus.
Marta și Maria
38Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Și o femeie, numită Marta
12:2,3
, L-a primit în casa ei. 39Ea avea o soră numită Maria, care
s-a așezat jos
, la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui. 40Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El și I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” 41Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânţi tu, 42dar un
singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
