Trimiterea celor doisprezece
91Isus
6:7
a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toţi dracii și să vindece bolile. 2Apoi, i-a
trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi. 3„Să nu luaţi nimic cu voi pe drum”, le-a
zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine. 4În
orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela. 5Și
dacă nu vă vor primi oamenii, să ieșiţi din cetatea aceea și să scuturaţi
praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” 6Ei
au plecat și au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia și săvârșind pretutindeni tămăduiri.
Irod nu știe ce să creadă despre Isus
7Cârmuitorul
Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârșite de Isus și stătea în cumpănă, neștiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi; 8alţii ziceau că s-a arătat Ilie; și alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. 9Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Și
căuta să-L vadă.
Înmulţirea pâinilor
10Apostolii, când
s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El
i-a luat cu Sine și S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. 11Noroadele au priceput lucrul acesta și au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu și vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. 12Fiindcă
ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat și I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele și cătunele de primprejur să găzduiască și să-și caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu.” 13Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.” 14Și erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să șadă jos în cete de câte cincizeci.” 15Așa au și făcut: i-au pus pe toţi să șadă jos. 16Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt și le-a dat ucenicilor să le împartă norodului. 17Au mâncat toţi și s-au săturat și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase.
Mărturisirea lui Petru
18Într-o
zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 19Ei I-au răspuns: „Unii zic că ești Ioan
Botezătorul; alţii zic că ești Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime.” 20„Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!” I-a răspuns Petru
. 21Isus
le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. 22Apoi, a adăugat că Fiul
17:22
omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze.
Cum să urmăm pe Isus
23Apoi
16:24Marcu 8:34
a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. 24Fiindcă oricine va voi să-și scape viaţa o va pierde, dar oricine își va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. 25Și
ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși? 26Căci
de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinţilor îngeri. 27Adevărat
vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Schimbarea la faţă
28Cam
la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și S-a suit pe munte să Se roage. 29Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţișarea feţei, și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. 30Și iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise și Ilie, 31care se arătaseră în slavă și vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. 32Petru și tovarășii lui erau
10:9
îngreuiaţi de somn, dar, când s-au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. 33În clipa când se despărţeau bărbaţii aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Nu știa ce spune. 34Pe când vorbea el astfel, a venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor. 35Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta
este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi
.” 36Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii
au tăcut și n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
Vindecarea unui îndrăcit
37A
doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. 38Și un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 39Îl apucă un duh și, deodată, răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot. 40Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată și n-au putut.” 41„O, neam necredincios și pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.” 42Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său. 43Și toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.
Isus vestește moartea și învierea Sa
Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: 44„Voi ascultaţi
bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” 45Dar
ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, și se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.
Cine este cel mai mare?
46Apoi
, le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare. 47Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lângă El 48și le-a zis: „Oricine
18:5Marcu 9:37Ioan 12:44
13:20
primește pe acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește și oricine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă
cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.” 49Ioan a luat cuvântul și a zis
: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu merge după noi.” 50„Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine
nu este împotriva voastră este pentru voi.”
„Foc din cer”
51Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer
, Isus Și-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. 52A trimis înainte niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. 53Dar
ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 54Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie
?” 55Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: „Nu știţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 56Căci Fiul
12:47
omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Și au plecat într-alt sat.
Cum să urmăm pe Isus
57Pe
când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” 58Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” 59Altuia
i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.” 60Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-și îngroape morţii, și tu du-te de vestește Împărăţia lui Dumnezeu.” 61Un altul a zis: „Doamne, Te
voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.” 62Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”