Spicele și ziua Sabatului
121În vremea aceea, Isus trecea
prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu și să le mănânce. 2Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” 3Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce
a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau împreună cu el? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile
pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci
24:9
numai preoţilor? 5Sau n-aţi citit în Lege
că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, și totuși sunt nevinovaţi? 6Dar Eu vă spun că aici este Unul
mai mare decât Templul. 7Dacă aţi fi știut ce înseamnă: ‘Milă
voiesc, iar nu jertfe’, n-aţi fi osândit pe niște nevinovaţi. 8Căci Fiul omului este Domn și al Sabatului.”
Omul cu mâna uscată
9Isus
a plecat de acolo și a intrat în sinagogă. 10Și iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit
14:3Ioan 9:16
a vindeca în zilele de Sabat?” 11El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie și-i
cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce și s-o scoată afară? 12Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” 13Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o și mâna s-a făcut sănătoasă, ca și cealaltă. 14Fariseii
au ieșit afară și s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
Isus, Robul Domnului
15Dar Isus, ca unul care știa lucrul acesta, a
plecat de acolo. După
El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii 16și le-a poruncit
cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut, 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: 18„Iată
Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în
care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El și va vesti neamurilor judecata. 19El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. 20Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruiască judecata. 21Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”
Îndrăcitul mut și orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
22Atunci
, I-au adus un îndrăcit orb și mut și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea. 23Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” 24Când
au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” 25Isus, care le cunoștea
gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăși nu poate dăinui. 26Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui? 27Și dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia
7:14Luca 1:33
11:20
17:20,21
lui Dumnezeu a venit peste voi. 29Sau
cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa. 30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu strânge cu Mine risipește. 31De aceea vă spun: Orice
10:26,291 Ioan 5:16
păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar
hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 32Oricine va vorbi
împotriva Fiului omului va fi iertat
, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 33Ori faceţi pomul bun și rodul
lui bun, ori faceţi pomul rău și rodul lui rău; căci pomul se cunoaște după rodul lui. 34Pui
de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci
din prisosul inimii vorbește gura. 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. 37Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.”
Minunea cu prorocul Iona
38Atunci
, unii din cărturari și din farisei au luat cuvântul și I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” 39Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean și preacurvar
cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. 40Căci
, după cum Iona a stat trei zile și trei nopţi în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopţi în inima pământului. 41Bărbaţii
din Ninive se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii și-l
vor osândi, pentru că
ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona. 42Împărăteasa
de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii și-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. 43Duhul
necurat, când a ieșit dintr-un om, umblă
prin locuri fără apă, căutând odihnă și n-o găsește. 44Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.’ Și, când vine în ea, o găsește goală, măturată și împodobită. 45Atunci se duce și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, și
10:262 Pet. 2:20-22
starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai așa se va întâmpla și cu acest neam viclean.”
Mama și fraţii lui Isus
46Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată
că mama și fraţii Lui stăteau afară și căutau să vorbească cu El. 47Atunci, cineva I-a zis: „Iată, mama Ta și fraţii
Tăi stau afară și caută să vorbească cu Tine.” 48Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese știrea aceasta: „Cine este mama Mea și care sunt fraţii Mei?” 49Apoi, Și-a întins mâna spre ucenicii Săi și a zis: „Iată mama Mea și fraţii Mei! 50Căci oricine
6:15Col. 3:11Evr. 2:11
face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.”
Pilda semănătorului
131În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea
lângă mare. 2O mulţime de noroade s-au
strâns la El, așa că a trebuit să Se
suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm. 3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7O altă
parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o. 8O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută
, altul, șaizeci și altul, treizeci. 9Cine
are urechi de auzit să audă.” 10Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă
v-a fost dat să cunoașteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 12Căci
celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. 13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi
auzi cu urechile voastre și nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voștri și nu veţi vedea.’ 15Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns
tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec. 16Dar ferice
de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că mulţi
proroci și oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziţi voi, și nu le-au auzit. 18Ascultaţi
dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie
și nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu
bucurie, 21dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se
leapădă îndată de el. 22Sămânţa
căzută între
spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor. 23Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”
Pilda neghinei
24Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. 25Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. 26Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. 27Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ 28El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ 29‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi și grâul
împreună cu ea. 30Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina și legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’”
Pilda grăuntelui de muștar și aluatului
31Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia
cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ţarina sa. 32Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.” 33Le-a spus
o altă pildă, și anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” 34Isus a spus noroadelor toate aceste
lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi
vorbi în pilde, voi
spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
Tâlcuirea pildei neghinei
36Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din ţarină.” 37El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. 38Ţarina
este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii
celui rău. 39Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul
este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. 40Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. 41Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și
ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea 42și-i
vor arunca în cuptorul aprins; acolo
vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor. 43Atunci
, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine
are urechi de auzit să audă.
Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului
44Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde
tot ce are și cumpără
ţarina aceea. 45Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Și, când găsește un
3:14,15
8:10,19
mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.
Pilda năvodului
47Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde
tot felul de pești. 48După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. 49Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărţi
pe cei răi din mijlocul celor buni 50și-i
vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.” 51„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. 52Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi
și lucruri vechi.”
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
53După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54A
venit în patria Sa și a început să înveţe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înţelepciunea și minunile acestea? 55Oare
nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov
, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei fraţii
Lui? 56Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” 57Și găseau astfel în El o pricină de poticnire
. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu
este preţuit un proroc mai puţin decât în patria și în casa Lui.” 58Și n-a
făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.
Moartea lui Ioan Botezătorul
141În vremea aceea, cârmuitorul Irod
a auzit vorbindu-se despre Isus 2și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi și de aceea se fac minuni prin el.” 3Căci Irod
prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 4pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi
20:21
este îngăduit s-o ai de nevastă.” 5Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că
norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. 6Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor și a plăcut lui Irod. 7De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. 8Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” 9Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă. 11Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mama sa. 12Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și s-au dus de au dat de știre lui Isus.
Înmulţirea pâinilor
13Isus, când a auzit
vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăţi și s-au luat după El pe jos. 14Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I
s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. 15Când
s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.” 16„N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănânce.” 17Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.” 18Și El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine!” 19Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat
, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. 20Toţi au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășiţele de firimituri. 21Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei și de copii.
Umblarea pe mare
22Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. 23După
ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase
, și El era singur acolo. 24În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. 25Când se îngâna ziua cu noaptea14:25 Grecește: în a patra strajă., Isus a venit la ei, umblând
pe mare. 26Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și, de frică, au ţipat. 27Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 28„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” 29„Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33Cei ce erau în corabie au venit de s-au
6:69
11:27Fapte 8:37Rom. 1:2
închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” 34După
ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și au adus la El pe toţi bolnavii. 36Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toţi câţi
s-au atins s-au vindecat.
