Pilda semănătorului
131În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea
lângă mare. 2O mulţime de noroade s-au
strâns la El, așa că a trebuit să Se
suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm. 3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7O altă
parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o. 8O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută
, altul, șaizeci și altul, treizeci. 9Cine
are urechi de auzit să audă.” 10Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă
v-a fost dat să cunoașteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 12Căci
celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. 13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi
auzi cu urechile voastre și nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voștri și nu veţi vedea.’ 15Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns
tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec. 16Dar ferice
de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că mulţi
proroci și oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziţi voi, și nu le-au auzit. 18Ascultaţi
dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie
și nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu
bucurie, 21dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se
leapădă îndată de el. 22Sămânţa
căzută între
spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor. 23Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”
Pilda neghinei
24Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. 25Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. 26Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. 27Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ 28El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ 29‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi și grâul
împreună cu ea. 30Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina și legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’”
Pilda grăuntelui de muștar și aluatului
31Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia
cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ţarina sa. 32Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.” 33Le-a spus
o altă pildă, și anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” 34Isus a spus noroadelor toate aceste
lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi
vorbi în pilde, voi
spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
Tâlcuirea pildei neghinei
36Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din ţarină.” 37El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. 38Ţarina
este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii
celui rău. 39Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul
este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. 40Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. 41Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și
ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea 42și-i
vor arunca în cuptorul aprins; acolo
vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor. 43Atunci
, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine
are urechi de auzit să audă.
Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului
44Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde
tot ce are și cumpără
ţarina aceea. 45Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Și, când găsește un
3:14,15
8:10,19
mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.
Pilda năvodului
47Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde
tot felul de pești. 48După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. 49Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărţi
pe cei răi din mijlocul celor buni 50și-i
vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.” 51„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. 52Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi
și lucruri vechi.”
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
53După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54A
venit în patria Sa și a început să înveţe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înţelepciunea și minunile acestea? 55Oare
nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov
, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei fraţii
Lui? 56Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” 57Și găseau astfel în El o pricină de poticnire
. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu
este preţuit un proroc mai puţin decât în patria și în casa Lui.” 58Și n-a
făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.