Pilda semănătorului
131În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea
lângă mare. 2O mulţime de noroade s-au
strâns la El, așa că a trebuit să Se
suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm. 3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7O altă
parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o. 8O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută
, altul, șaizeci și altul, treizeci. 9Cine
are urechi de auzit să audă.” 10Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă
v-a fost dat să cunoașteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 12Căci
celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. 13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi
auzi cu urechile voastre și nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voștri și nu veţi vedea.’ 15Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns
tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec. 16Dar ferice
de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că mulţi
proroci și oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziţi voi, și nu le-au auzit. 18Ascultaţi
dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie
și nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu
bucurie, 21dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se
leapădă îndată de el. 22Sămânţa
căzută între
spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor. 23Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”
Pilda neghinei
24Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. 25Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. 26Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. 27Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ 28El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ 29‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi și grâul
împreună cu ea. 30Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina și legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’”
Pilda grăuntelui de muștar și aluatului
31Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăţia
cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ţarina sa. 32Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.” 33Le-a spus
o altă pildă, și anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” 34Isus a spus noroadelor toate aceste
lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi
vorbi în pilde, voi
spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
Tâlcuirea pildei neghinei
36Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din ţarină.” 37El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. 38Ţarina
este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii
celui rău. 39Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul
este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. 40Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. 41Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și
ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea 42și-i
vor arunca în cuptorul aprins; acolo
vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor. 43Atunci
, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine
are urechi de auzit să audă.
Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului
44Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde
tot ce are și cumpără
ţarina aceea. 45Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Și, când găsește un
3:14,15
8:10,19
mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.
Pilda năvodului
47Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde
tot felul de pești. 48După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. 49Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărţi
pe cei răi din mijlocul celor buni 50și-i
vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.” 51„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. 52Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi
și lucruri vechi.”
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
53După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54A
venit în patria Sa și a început să înveţe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înţelepciunea și minunile acestea? 55Oare
nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov
, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei fraţii
Lui? 56Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” 57Și găseau astfel în El o pricină de poticnire
. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu
este preţuit un proroc mai puţin decât în patria și în casa Lui.” 58Și n-a
făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.
Moartea lui Ioan Botezătorul
141În vremea aceea, cârmuitorul Irod
a auzit vorbindu-se despre Isus 2și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi și de aceea se fac minuni prin el.” 3Căci Irod
prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 4pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi
20:21
este îngăduit s-o ai de nevastă.” 5Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că
norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. 6Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor și a plăcut lui Irod. 7De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. 8Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” 9Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă. 11Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mama sa. 12Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și s-au dus de au dat de știre lui Isus.
Înmulţirea pâinilor
13Isus, când a auzit
vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăţi și s-au luat după El pe jos. 14Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I
s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. 15Când
s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.” 16„N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănânce.” 17Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.” 18Și El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine!” 19Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat
, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. 20Toţi au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășiţele de firimituri. 21Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei și de copii.
Umblarea pe mare
22Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. 23După
ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase
, și El era singur acolo. 24În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. 25Când se îngâna ziua cu noaptea14:25 Grecește: în a patra strajă., Isus a venit la ei, umblând
pe mare. 26Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și, de frică, au ţipat. 27Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 28„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” 29„Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33Cei ce erau în corabie au venit de s-au
6:69
11:27Fapte 8:37Rom. 1:2
închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” 34După
ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și au adus la El pe toţi bolnavii. 36Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toţi câţi
s-au atins s-au vindecat.
Fariseii și datina bătrânilor
151Atunci, niște farisei și niște cărturari din Ierusalim au
venit la Isus și I-au zis: 2„Pentru
ce calcă ucenicii Tăi datina
bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă.” 3Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? 4Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinstește
pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine
30:17
va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreșit cu moartea.’ 5Dar
voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu» 6nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Și aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre. 7Făţarnicilor
, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: 8‘Norodul acesta
se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 9Degeaba Mă cinstesc ei învăţând
ca învăţături niște porunci omenești.’”
Lucrurile care spurcă pe om
10Isus a chemat
mulţimea la Sine și a zis: „Ascultaţi și înţelegeţi: 11Nu
ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” 12Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat și I-au zis: „Știi că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” 13Drept răspuns, El le-a zis: „Orice
răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14Lăsaţi-i: sunt
niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15Petru
a luat cuvântul și I-a zis: „Deslușește-ne pilda aceasta.” 16Isus a zis: „Și
voi tot fără pricepere sunteţi? 17Nu înţelegeţi că orice
intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară, în hazna? 18Dar ce
iese din gură vine din inimă, și aceea spurcă pe om. 19Căci
8:21Prov. 6:14Ier. 17:9Marcu 7:21
din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele. 20Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”
Femeia cananeancă
21Isus
, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului și ale Sidonului. 22Și iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” 23El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și ucenicii Lui s-au apropiat și L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.” 24Drept răspuns, El a zis: „Eu
nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!” 26Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căţei
!” 27„Da, Doamne”, a zis ea, „dar și căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” 28Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta! Facă-ţi-se cum voiești.” Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
A doua înmulţire a pâinilor
29Isus
a plecat din locurile acelea și a venit lângă
Marea Galileii. S-a suit pe munte și a șezut jos acolo. 30Atunci
au venit la El multe noroade, având cu ele șchiopi, orbi, muţi, ciungi și mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui și El i-a tămăduit; 31așa că noroadele se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoșesc, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32Isus
a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lângă Mine și n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.” 33Ucenicii
I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?” 34„Câte pâini aveţi?”, i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei, „și puţini peștișori.” 35Atunci, Isus a poruncit norodului să șadă pe pământ. 36A luat
cele șapte pâini și peștișorii și, după ce a mulţumit
lui Dumnezeu, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului. 37Au mâncat toţi și s-au săturat; și s-au ridicat șapte coșniţe pline cu rămășiţele de firimituri. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei și de copii. 39În urmă
, Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie și a trecut în ţinutul Magdalei.
