Aluatul fariseilor
161Fariseii
și saducheii s-au apropiat de Isus și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roșu.’ 3Și dimineaţa ziceţi: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roșu-posomorât.’ Făţarnicilor, faţa cerului știţi s-o deosebiţi, și semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? 4Un neam
viclean și preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat și a plecat. 5Ucenicii trecuseră
de cealaltă parte și uitaseră să ia pâini. 6Isus le-a zis: „Luaţi seama
și păziţi-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor.” 7Ucenicii se gândeau în ei și ziceau: „Ne zice așa pentru că n-am luat pâini!” 8Isus, care cunoștea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioșilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? 9Tot
nu înţelegeţi? Și nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni și câte coșuri aţi ridicat? 10Nici
de cele șapte pâini pentru cei patru mii de oameni și câte coșniţe aţi ridicat? 11Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor și al saducheilor.” 12Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor și a saducheilor.
Isus în ţinutul Cezareii lui Filip
13Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine
zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” 14Ei
au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul din proroci.” 15„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” 16Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu
ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă
nu carnea și sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl
Meu, care este în ceruri. 18Și Eu îţi spun: tu
ești Petru16:18 Grecește: Petros., și pe
această piatră16:18 Grecește: petra. voi zidi Biserica Mea, și
107:18Is. 38:10
porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. 19Îţi
voi da cheile Împărăţiei cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” 20Atunci
a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
Isus vestește patimile și moartea Sa
21De atunci încolo, Isus a început să spună
ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învieze. 22Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple așa ceva!” 23Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano
, tu
ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” 24Atunci
, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 25Pentru că oricine
va vrea să-și scape viaţa o va pierde, dar oricine își va pierde viaţa pentru Mine o va câștiga. 26Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce
ar da un om în schimb pentru sufletul său? 27Căci Fiul
omului are să vină în slava Tatălui Său, cu
îngerii Săi, și
32:19Rom. 2:61 Cor. 3:82 Cor. 5:101 Pet. 1:17Apoc. 2:23
22:12
atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28Adevărat vă spun că
unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”
Schimbarea la faţă
171După
șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt. 2El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina. 3Și iată că li s-au arătat Moise și Ilie stând de vorbă cu El. 4Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 5Pe când
vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta
este Fiul Meu preaiubit, în
care Îmi găsesc plăcerea Mea: de
El să ascultaţi!” 6Când
au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ și s-au înspăimântat foarte tare. 7Dar Isus S-a apropiat, S-a
9:21
10:10,18
atins de ei și le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!” 8Ei au ridicat ochii și n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. 9Pe când coborau din munte, Isus
le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morţi.” 10Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare
de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” 11Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie și să așeze
din nou toate lucrurile. 12Dar
vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au
făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și
Fiul omului din partea lor.” 13Ucenicii au înţeles atunci
că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui lunatic
14Când
au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus și I-a zis: 15„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori cade în apă. 16L-am adus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece.” 17„O, neam necredincios și pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici, la Mine.” 18Isus a certat dracul, care a ieșit din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. 19Atunci, ucenicii au venit la Isus și I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” 20„Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă
aţi avea credinţă cât un grăunte de muștar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. 21Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și cu post.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
22Pe
când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. 23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.
Isus plătește darea pentru Templu
24Când au ajuns
în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu17:24 Grecește: cele două drahme. au venit la Petru și i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plătește darea?” 25„Ba da”, a zis Petru. Și când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte și i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” 26Petru I-a răspuns: „De la străini.” Și Isus i-a zis: „Așadar, fiii sunt scutiţi. 27Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa și trage afară peștele care va veni întâi. Deschide-i gura și vei găsi în ea un ban17:27 Grecește: stater. pe care ia-l și dă-li-l lor, pentru Mine și pentru tine.”
Cel mai mare în Împărăţia cerurilor
181În clipa aceea
22:24
, ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” 2Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor 3și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă
nu vă veţi întoarce la Dumnezeu și nu vă veţi face ca niște copilași, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. 4De aceea, oricine
se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. 5Și oricine
va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine. 6Dar
pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. 7Vai de lume, din pricina prilejurilor
de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai
de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8Acum, dacă
mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. 9Și, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.
Pilda cu oaia rătăcită
10Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din acești micuţi; căci vă spun că îngerii
lor în ceruri văd
pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri. 11Fiindcă
19:10Ioan 3:17
12:47
Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. 12Ce
credeţi? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munţi și se duce să caute pe cea rătăcită? 13Și
, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră. 14Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuţi.
Iertarea greșelilor
15Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai
câștigat pe fratele tău. 16Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă
19:15Ioan 8:172 Cor. 13:1Evr. 10:28
să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân
și ca un vameș. 18Adevărat vă spun că orice
veţi lega pe pământ va fi legat în cer și orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. 19Vă
mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi
5:14
dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. 20Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în18:20 Grecește: pentru Numele Meu. Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”
Pilda robului nemilostiv
21Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până
la șapte ori?” 22Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci
până la șaptezeci de ori câte șapte. 23De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. 24A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni18:24 Grecește: talanţi.. 25Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l
vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria. 26Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti tot.’ 27Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. 28Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator.’ 29Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: ‘Mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti.’ 30Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. 31Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. 32Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?’ 34Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. 35Tot așa
vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
