Cel mai mare în Împărăţia cerurilor
181În clipa aceea
22:24
, ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” 2Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor 3și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă
nu vă veţi întoarce la Dumnezeu și nu vă veţi face ca niște copilași, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. 4De aceea, oricine
23:11
se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. 5Și oricine
Luca 9:48
va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine. 6Dar
pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. 7Vai de lume, din pricina prilejurilor
de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai
de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8Acum, dacă
Marcu 9:43,45
mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. 9Și, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.
Pilda cu oaia rătăcită
10Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din acești micuţi; căci vă spun că îngerii
lor în ceruri văd
pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri. 11Fiindcă
19:10Ioan 3:17
12:47
Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. 12Ce
credeţi? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munţi și se duce să caute pe cea rătăcită? 13Și
, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră. 14Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuţi.
Iertarea greșelilor
15Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai
câștigat pe fratele tău. 16Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă
19:15Ioan 8:172 Cor. 13:1Evr. 10:28
să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân
și ca un vameș. 18Adevărat vă spun că orice
Ioan 20:231 Cor. 5:4
veţi lega pe pământ va fi legat în cer și orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. 19Vă
mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi
5:14
dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. 20Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în18:20 Grecește: pentru Numele Meu. Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”
Pilda robului nemilostiv
21Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până
la șapte ori?” 22Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci
Marcu 11:25Col. 3:13
până la șaptezeci de ori câte șapte. 23De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. 24A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni18:24 Grecește: talanţi.. 25Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l
vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria. 26Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti tot.’ 27Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. 28Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator.’ 29Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: ‘Mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti.’ 30Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. 31Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. 32Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?’ 34Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. 35Tot așa
vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”