Despărţirea bărbatului de nevastă
191După
ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2După
El au mers multe gloate; și acolo a vindecat pe cei bolnavi. 3Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” 4Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că
5:2Mal. 2:15
Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască 5și a zis: ‘De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor
7:2
fi un singur trup’? 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” 7„Pentru
ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire și s-o lase?” 8Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost așa. 9Eu
însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.” 10Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă
astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” 11El le-a răspuns: „Nu
toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuţi fameni
9:5,15
de oameni și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
Isus și copilașii
13Atunci
I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14Și Isus le-a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a
celor ca ei.” 15După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
16Atunci
s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învăţătorule
, ce bine să fac, ca să am viaţa veșnică?” 17El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzește poruncile.” 18„Care?” I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să
nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; 19să cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta și să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 20Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipsește?” 21„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te
de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” 22Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. 23Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu
va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. 24Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 25Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 26Isus S-a uitat ţintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la
18:27
Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”
Moștenirea vieţii veșnice
27Atunci
, Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi
am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” 28Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi
ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 29Și oricine
a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viaţa veșnică. 30Dar
mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.