Cel mai mare în Împărăţia cerurilor
181În clipa aceea
22:24
, ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” 2Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor 3și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă
nu vă veţi întoarce la Dumnezeu și nu vă veţi face ca niște copilași, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. 4De aceea, oricine
se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. 5Și oricine
va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine. 6Dar
pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. 7Vai de lume, din pricina prilejurilor
de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai
de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8Acum, dacă
mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. 9Și, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.
Pilda cu oaia rătăcită
10Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din acești micuţi; căci vă spun că îngerii
lor în ceruri văd
pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri. 11Fiindcă
19:10Ioan 3:17
12:47
Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. 12Ce
credeţi? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munţi și se duce să caute pe cea rătăcită? 13Și
, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră. 14Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuţi.
Iertarea greșelilor
15Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai
câștigat pe fratele tău. 16Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă
19:15Ioan 8:172 Cor. 13:1Evr. 10:28
să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân
și ca un vameș. 18Adevărat vă spun că orice
veţi lega pe pământ va fi legat în cer și orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. 19Vă
mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi
5:14
dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. 20Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în18:20 Grecește: pentru Numele Meu. Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”
Pilda robului nemilostiv
21Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până
la șapte ori?” 22Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, ci
până la șaptezeci de ori câte șapte. 23De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. 24A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni18:24 Grecește: talanţi.. 25Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l
vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria. 26Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti tot.’ 27Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. 28Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator.’ 29Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: ‘Mai îngăduie-mă, și-ţi voi plăti.’ 30Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. 31Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. 32Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?’ 34Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. 35Tot așa
vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Despărţirea bărbatului de nevastă
191După
ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2După
El au mers multe gloate; și acolo a vindecat pe cei bolnavi. 3Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” 4Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că
5:2Mal. 2:15
Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască 5și a zis: ‘De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor
7:2
fi un singur trup’? 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” 7„Pentru
ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire și s-o lase?” 8Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost așa. 9Eu
însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.” 10Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă
astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” 11El le-a răspuns: „Nu
toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuţi fameni
9:5,15
de oameni și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
Isus și copilașii
13Atunci
I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14Și Isus le-a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a
celor ca ei.” 15După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
16Atunci
s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învăţătorule
, ce bine să fac, ca să am viaţa veșnică?” 17El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzește poruncile.” 18„Care?” I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să
nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; 19să cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta și să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 20Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipsește?” 21„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te
de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” 22Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. 23Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu
va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. 24Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 25Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 26Isus S-a uitat ţintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la
18:27
Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”
Moștenirea vieţii veșnice
27Atunci
, Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi
am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” 28Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi
ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 29Și oricine
a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viaţa veșnică. 30Dar
mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.
Pilda lucrătorilor viei
201Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineaţă să-și tocmească lucrători la vie. 2S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu20:2 Grecește: dinar. pe zi și i-a trimis la vie. 3A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. 4‘Duceţi-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Și s-au dus. 5A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. 6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă și le-a zis: ‘De ce staţi aici toată ziua fără lucru?’ 7Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceţi-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și veţi primi ce va fi cu dreptul.’ 8Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’ 9Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat, fiecare, câte un leu. 10Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. 11După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului 12și ziceau: ‘Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei.’ 13Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? 14Ia-ţi ce ţi se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ţie. 15Nu pot
să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori
este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’ 16Tot așa
, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că
mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleși.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
17Pe când
Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis: 18„Iată
că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte 19și-L
vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”
Cererea fiilor lui Zebedei
20Atunci
, mama fiilor
lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. 21El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Poruncește”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, acești doi fii ai mei să șadă
unul la dreapta și altul la stânga Ta.” 22Drept răspuns, Isus a zis: „Nu știţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul
pe care am să-l beau Eu și să fiţi botezaţi cu botezul
cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. 23Și El le-a răspuns: „Este adevărat
că veţi bea paharul Meu și veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a ședea la dreapta și la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o
dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.” 24Cei zece, când
au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi. 25Isus i-a chemat și le-a zis: „Știţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. 26Între
voi să nu fie așa. Ci oricare
va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; 27și
oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. 28Pentru
că nici Fiul
omului n-a venit să I se slujească, ci
El să slujească și să-Și
dea viaţa ca răscumpărare pentru
mulţi.”
Doi orbi vindecaţi la Ierihon
29Când
au ieșit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. 30Și doi
orbi ședeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus și au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 31Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32Isus S-a oprit, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?” 33„Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!” 34Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată orbii și-au căpătat vederea și au mers după El.
