Despărţirea bărbatului de nevastă
191După
ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2După
El au mers multe gloate; și acolo a vindecat pe cei bolnavi. 3Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” 4Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că
5:2Mal. 2:15
Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască 5și a zis: ‘De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor
7:2
fi un singur trup’? 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” 7„Pentru
ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire și s-o lase?” 8Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost așa. 9Eu
însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.” 10Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă
astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” 11El le-a răspuns: „Nu
toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuţi fameni
9:5,15
de oameni și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
Isus și copilașii
13Atunci
I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14Și Isus le-a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a
celor ca ei.” 15După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
16Atunci
s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învăţătorule
, ce bine să fac, ca să am viaţa veșnică?” 17El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzește poruncile.” 18„Care?” I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să
nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; 19să cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta și să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 20Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipsește?” 21„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te
de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” 22Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. 23Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu
va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. 24Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 25Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 26Isus S-a uitat ţintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la
18:27
Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”
Moștenirea vieţii veșnice
27Atunci
, Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi
am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” 28Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi
ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 29Și oricine
a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viaţa veșnică. 30Dar
mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.
Pilda lucrătorilor viei
201Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineaţă să-și tocmească lucrători la vie. 2S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu20:2 Grecește: dinar. pe zi și i-a trimis la vie. 3A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. 4‘Duceţi-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Și s-au dus. 5A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. 6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă și le-a zis: ‘De ce staţi aici toată ziua fără lucru?’ 7Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceţi-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și veţi primi ce va fi cu dreptul.’ 8Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’ 9Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat, fiecare, câte un leu. 10Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. 11După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului 12și ziceau: ‘Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei.’ 13Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? 14Ia-ţi ce ţi se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ţie. 15Nu pot
să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori
este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’ 16Tot așa
, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că
mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleși.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
17Pe când
Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis: 18„Iată
că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte 19și-L
vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”
Cererea fiilor lui Zebedei
20Atunci
, mama fiilor
lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. 21El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Poruncește”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, acești doi fii ai mei să șadă
unul la dreapta și altul la stânga Ta.” 22Drept răspuns, Isus a zis: „Nu știţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul
pe care am să-l beau Eu și să fiţi botezaţi cu botezul
cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. 23Și El le-a răspuns: „Este adevărat
că veţi bea paharul Meu și veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a ședea la dreapta și la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o
dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.” 24Cei zece, când
au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi. 25Isus i-a chemat și le-a zis: „Știţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. 26Între
voi să nu fie așa. Ci oricare
va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; 27și
oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. 28Pentru
că nici Fiul
omului n-a venit să I se slujească, ci
El să slujească și să-Și
dea viaţa ca răscumpărare pentru
mulţi.”
Doi orbi vindecaţi la Ierihon
29Când
au ieșit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. 30Și doi
orbi ședeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus și au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 31Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32Isus S-a oprit, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?” 33„Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!” 34Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată orbii și-au căpătat vederea și au mers după El.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
211Când
s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele
Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici 2și le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. În el veţi găsi îndată o măgăriţă legată și un măgăruș împreună cu ea; dezlegaţi-i și aduceţi-i la Mine. 3Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Și îndată îi va trimite.” 4Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: 5„Spuneţi
fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgăriţe.’” 6Ucenicii
s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus. 7Au adus măgăriţa și măgărușul, și-au
pus hainele peste ei și El a șezut deasupra. 8Cei mai mulţi din norod își așterneau hainele pe drum; alţii
tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum. 9Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă strigau: „Osana
, Fiul lui David! Binecuvântat
este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”
Gonirea vânzătorilor din Templu
10Când
a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine este acesta?” 11„Este Isus, Prorocul
, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele. 12Isus a intrat
în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor
de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13și le-a zis: „Este scris: ‘Casa
Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar
voi aţi făcut din ea o peșteră de tâlhari.” 14Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu și El i-a vindecat. 15Dar preoţii cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie. 16Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din
gura pruncilor și din gura celor ce sug’?” 17Și, lăsându-i, a ieșit din cetate și S-a îndreptat spre Betania
și a rămas acolo.
Blestemarea smochinului
18Dimineaţa
, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. 19A văzut
un smochin lângă drum și S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Și îndată smochinul s-a uscat. 20Ucenicii, când
au văzut acest lucru, s-au mirat și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” 21Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă
veţi avea credinţă și nu
vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci
, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici și aruncă-te în mare’, se va face. 22Tot
ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
Puterea lui Isus. Pilda celor doi fii
23Isus
S-a dus în Templu și, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă și bătrânii norodului și I-au zis
7:27
: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea și cine Ţi-a dat puterea aceasta?” 24Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare și, dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 25Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei și ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’ 26Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că
toţi socotesc pe Ioan drept proroc.” 27Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Și El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri. 28Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi și i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’ 29‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău și s-a dus. 30S-a dus și la celălalt și i-a spus tot așa. Și fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Și nu s-a dus. 31Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Adevărat
vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. 32Fiindcă Ioan
a venit la voi umblând în calea neprihănirii și nu l-aţi crezut. Dar
vameșii și curvele l-au crezut. Și, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
Pilda vierilor
33Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care
a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat
în altă ţară. 34Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca
să ia partea lui de rod. 35Vierii
36:16Neem. 9:26Fapte 7:521 Tes. 2:15Evr. 11:36,37
au pus mâna pe robii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel. 37La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu!’ 38Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată
moștenitorul; veniţi
să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.’ 39Și
au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât. 40Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?” 41Ei I-au răspuns
: „Pe ticăloșii aceia, ticălos îi va pierde
, și
15:7
18:6
28:28Rom. 9
10
11
via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.” 42Isus le-a zis: „N-aţi
citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri’? 43De aceea vă spun că
Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. 44Cine va
cădea peste piatra aceasta va
fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” 45După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă și fariseii au înţeles că Isus vorbește despre ei 46și căutau să-L prindă, dar se temeau de noroade, pentru că ele
Îl socoteau drept proroc.
