Pilda nunţii fiului de împărat
221Isus a
luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4A trimis iarăși alţi robi și le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii
și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’ 5Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. 6Ceilalţi au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. 7Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile
sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici
de ea. 9Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor și chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ 10Robii au ieșit la răspântii, au
strâns pe toţi pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11Împăratul a intrat să-și vadă oaspeţii și a zărit acolo pe un om care
16:15
19:8
nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. 13Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile și picioarele și luaţi-l și aruncaţi-l în
întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor. 14Căci
mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleși.’”
Birul
15Atunci
, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, știm că ești adevărat și că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. 17Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19Arătaţi-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban22:19 Grecește: dinar.. 20El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” 21„Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi
dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23În aceeași
zi, au venit la Isus saducheii, care
zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învăţătorule, Moise
a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ 25Erau dar la noi șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27La urmă, după ei toţi, a murit și femeia. 28La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” 29Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoașteţi
nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi
ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Cât privește învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32‘Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33Noroadele care ascultau au
rămas uimite de învăţătura lui Isus.
Porunca cea mai mare
34Când
au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35Și unul din ei, un învăţător al Legii
, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37Isus i-a răspuns: „‘Să
10:12
30:6Luca 10:27
iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ 38Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ 40În aceste
două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”
Al cui fiu este Hristosul?
41Pe
când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42„Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: 44‘Domnul
10:12,13
a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’? 45Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46Nimeni
nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a
îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.