Intrarea lui Isus în Ierusalim
211Când
s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele
Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici 2și le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. În el veţi găsi îndată o măgăriţă legată și un măgăruș împreună cu ea; dezlegaţi-i și aduceţi-i la Mine. 3Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Și îndată îi va trimite.” 4Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: 5„Spuneţi
fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgăriţe.’” 6Ucenicii
s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus. 7Au adus măgăriţa și măgărușul, și-au
pus hainele peste ei și El a șezut deasupra. 8Cei mai mulţi din norod își așterneau hainele pe drum; alţii
tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum. 9Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă strigau: „Osana
, Fiul lui David! Binecuvântat
este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”
Gonirea vânzătorilor din Templu
10Când
a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine este acesta?” 11„Este Isus, Prorocul
, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele. 12Isus a intrat
în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor
de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13și le-a zis: „Este scris: ‘Casa
Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar
voi aţi făcut din ea o peșteră de tâlhari.” 14Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu și El i-a vindecat. 15Dar preoţii cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie. 16Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din
gura pruncilor și din gura celor ce sug’?” 17Și, lăsându-i, a ieșit din cetate și S-a îndreptat spre Betania
și a rămas acolo.
Blestemarea smochinului
18Dimineaţa
, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. 19A văzut
un smochin lângă drum și S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Și îndată smochinul s-a uscat. 20Ucenicii, când
au văzut acest lucru, s-au mirat și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” 21Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă
veţi avea credinţă și nu
vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci
, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici și aruncă-te în mare’, se va face. 22Tot
ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
Puterea lui Isus. Pilda celor doi fii
23Isus
S-a dus în Templu și, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă și bătrânii norodului și I-au zis
7:27
: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea și cine Ţi-a dat puterea aceasta?” 24Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare și, dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 25Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei și ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’ 26Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că
toţi socotesc pe Ioan drept proroc.” 27Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Și El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri. 28Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi și i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’ 29‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău și s-a dus. 30S-a dus și la celălalt și i-a spus tot așa. Și fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Și nu s-a dus. 31Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Adevărat
vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. 32Fiindcă Ioan
a venit la voi umblând în calea neprihănirii și nu l-aţi crezut. Dar
vameșii și curvele l-au crezut. Și, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
Pilda vierilor
33Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care
a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat
în altă ţară. 34Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca
să ia partea lui de rod. 35Vierii
36:16Neem. 9:26Fapte 7:521 Tes. 2:15Evr. 11:36,37
au pus mâna pe robii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel. 37La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu!’ 38Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată
moștenitorul; veniţi
să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.’ 39Și
au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât. 40Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?” 41Ei I-au răspuns
: „Pe ticăloșii aceia, ticălos îi va pierde
, și
15:7
18:6
28:28Rom. 9
10
11
via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.” 42Isus le-a zis: „N-aţi
citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri’? 43De aceea vă spun că
Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. 44Cine va
cădea peste piatra aceasta va
fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” 45După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă și fariseii au înţeles că Isus vorbește despre ei 46și căutau să-L prindă, dar se temeau de noroade, pentru că ele
Îl socoteau drept proroc.
Pilda nunţii fiului de împărat
221Isus a
luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4A trimis iarăși alţi robi și le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii
și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’ 5Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. 6Ceilalţi au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. 7Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile
sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici
de ea. 9Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor și chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ 10Robii au ieșit la răspântii, au
strâns pe toţi pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11Împăratul a intrat să-și vadă oaspeţii și a zărit acolo pe un om care
16:15
19:8
nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. 13Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile și picioarele și luaţi-l și aruncaţi-l în
întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor. 14Căci
mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleși.’”
Birul
15Atunci
, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, știm că ești adevărat și că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. 17Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19Arătaţi-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban22:19 Grecește: dinar.. 20El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” 21„Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi
dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23În aceeași
zi, au venit la Isus saducheii, care
zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învăţătorule, Moise
a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ 25Erau dar la noi șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27La urmă, după ei toţi, a murit și femeia. 28La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” 29Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoașteţi
nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi
ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Cât privește învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32‘Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33Noroadele care ascultau au
rămas uimite de învăţătura lui Isus.
Porunca cea mai mare
34Când
au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35Și unul din ei, un învăţător al Legii
, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37Isus i-a răspuns: „‘Să
10:12
30:6Luca 10:27
iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ 38Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ 40În aceste
două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”
Al cui fiu este Hristosul?
41Pe
când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42„Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: 44‘Domnul
10:12,13
a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’? 45Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46Nimeni
nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a
îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Isus mustră pe cărturari și farisei
231Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi, 2a zis: „Cărturarii
și fariseii șed pe scaunul lui Moise. 3Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le și faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei
zic, dar nu fac. 4Ei
leagă sarcini grele și anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. 5Toate faptele lor le fac
pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, își fac filacterele late, își
22:12Prov. 3:3
fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi, 6umblă
20:463 Ioan 9
după locurile dintâi la ospeţe și după scaunele dintâi în sinagogi, 7le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe și să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’ 8Voi
să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă
Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, și voi toţi sunteţi fraţi. 9Și ‘Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. 10Să nu vă numiţi dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. 11Cel
mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. 12Oricine
29:23Luca 14:11
18:14Iac. 4:61 Pet. 5:5
se va înălţa va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălţat.
Nelegiuirile cărturarilor și fariseilor
13Vai
de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. 14Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că
voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă. 15Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea și pământul ca să faceţi un tovarăș de credinţă și, după ce a ajuns tovarăș de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înșivă. 16Vai de voi, povăţuitori
orbi, care ziceţi: ‘Dacă jură cineva
pe Templu, nu este nimic, dar, dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.’ 17Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau
Templul, care sfinţește aurul? 18‘Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar, dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.’ 19Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul sau altarul
, care sfinţește darul? 20Deci, cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce
132:14
locuiește în el; 22și cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie
al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el. 23Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că
voi daţi zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsaţi nefăcute
cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuie să le faceţi, și pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. 24Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul și înghiţiţi cămila! 25Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că
voi curăţiţi partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare. 26Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată. 27Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că
voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor și de orice fel de necurăţie. 28Tot așa și voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie și de fărădelege. 29Vai
de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi 30și ziceţi: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.’ 31Prin aceasta mărturisiţi despre voi înșivă că sunteţi
fiii celor ce au omorât pe proroci. 32Voi
dar umpleţi măsura părinţilor voștri! 33Șerpi, pui
de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? 34De aceea
, iată, vă trimit proroci, înţelepţi și cărturari. Pe
7:58,59
22:19
unii din ei îi veţi omorî și răstigni, pe
alţii îi veţi bate în sinagogile voastre și-i veţi prigoni din cetate în cetate, 35ca
să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la
sângele neprihănitului Abel până la sângele
lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu și altar. 36Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
Pedeapsa Ierusalimului
37Ierusalime
, Ierusalime, care omori pe proroci și
ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să
strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub
91:4
aripi, și n-aţi vrut! 38Iată că vi se lasă casa pustie; 39căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ‘Binecuvântat
este Cel ce vine în Numele Domnului!’”
