Pilda nunţii fiului de împărat
221Isus a
luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4A trimis iarăși alţi robi și le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii
și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’ 5Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. 6Ceilalţi au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. 7Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile
sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici
de ea. 9Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor și chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ 10Robii au ieșit la răspântii, au
strâns pe toţi pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11Împăratul a intrat să-și vadă oaspeţii și a zărit acolo pe un om care
16:15
19:8
nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. 13Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile și picioarele și luaţi-l și aruncaţi-l în
întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor. 14Căci
mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleși.’”
Birul
15Atunci
, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, știm că ești adevărat și că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. 17Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19Arătaţi-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban22:19 Grecește: dinar.. 20El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” 21„Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi
dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23În aceeași
zi, au venit la Isus saducheii, care
zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învăţătorule, Moise
a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ 25Erau dar la noi șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27La urmă, după ei toţi, a murit și femeia. 28La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” 29Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoașteţi
nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi
ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Cât privește învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32‘Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33Noroadele care ascultau au
rămas uimite de învăţătura lui Isus.
Porunca cea mai mare
34Când
au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35Și unul din ei, un învăţător al Legii
, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37Isus i-a răspuns: „‘Să
10:12
30:6Luca 10:27
iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ 38Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ 40În aceste
două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”
Al cui fiu este Hristosul?
41Pe
când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42„Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: 44‘Domnul
10:12,13
a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’? 45Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46Nimeni
nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a
îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Isus mustră pe cărturari și farisei
231Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi, 2a zis: „Cărturarii
și fariseii șed pe scaunul lui Moise. 3Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le și faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei
zic, dar nu fac. 4Ei
leagă sarcini grele și anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. 5Toate faptele lor le fac
pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, își fac filacterele late, își
22:12Prov. 3:3
fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi, 6umblă
20:463 Ioan 9
după locurile dintâi la ospeţe și după scaunele dintâi în sinagogi, 7le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe și să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’ 8Voi
să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă
Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, și voi toţi sunteţi fraţi. 9Și ‘Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. 10Să nu vă numiţi dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. 11Cel
mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. 12Oricine
29:23Luca 14:11
18:14Iac. 4:61 Pet. 5:5
se va înălţa va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălţat.
Nelegiuirile cărturarilor și fariseilor
13Vai
de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. 14Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că
voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă. 15Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea și pământul ca să faceţi un tovarăș de credinţă și, după ce a ajuns tovarăș de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înșivă. 16Vai de voi, povăţuitori
orbi, care ziceţi: ‘Dacă jură cineva
pe Templu, nu este nimic, dar, dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.’ 17Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau
Templul, care sfinţește aurul? 18‘Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar, dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.’ 19Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul sau altarul
, care sfinţește darul? 20Deci, cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce
132:14
locuiește în el; 22și cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie
al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el. 23Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că
voi daţi zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsaţi nefăcute
cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuie să le faceţi, și pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. 24Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul și înghiţiţi cămila! 25Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că
voi curăţiţi partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare. 26Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată. 27Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că
voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor și de orice fel de necurăţie. 28Tot așa și voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie și de fărădelege. 29Vai
de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi 30și ziceţi: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.’ 31Prin aceasta mărturisiţi despre voi înșivă că sunteţi
fiii celor ce au omorât pe proroci. 32Voi
dar umpleţi măsura părinţilor voștri! 33Șerpi, pui
de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? 34De aceea
, iată, vă trimit proroci, înţelepţi și cărturari. Pe
7:58,59
22:19
unii din ei îi veţi omorî și răstigni, pe
alţii îi veţi bate în sinagogile voastre și-i veţi prigoni din cetate în cetate, 35ca
să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la
sângele neprihănitului Abel până la sângele
lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu și altar. 36Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
Pedeapsa Ierusalimului
37Ierusalime
, Ierusalime, care omori pe proroci și
ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să
strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub
91:4
aripi, și n-aţi vrut! 38Iată că vi se lasă casa pustie; 39căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ‘Binecuvântat
este Cel ce vine în Numele Domnului!’”
Dărâmarea Ierusalimului
241La ieșirea
din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 2Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu
va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 3El a șezut jos, pe Muntele Măslinilor. Și ucenicii
Lui au venit la El, la o parte, și I-au zis: „Spune-ne
, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?” 4Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă
să nu vă înșele cineva. 5Fiindcă
23:21,25Ioan 5:43
vor veni mulţi în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și
vor înșela pe mulţi. 6Veţi auzi de războaie și vești de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. 7Un
neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăţie, împotriva altei împărăţii și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. 8Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. 9Atunci
vă vor da să fiţi chinuiţi și vă vor omorî; veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. 10Atunci, mulţi vor
cădea, se vor vinde unii pe alţii și se vor urî unii pe alţii. 11Se vor scula mulţi
proroci mincinoși și vor
înșela pe mulţi. 12Și, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. 13Dar
cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. 14Evanghelia
aceasta a Împărăţiei va
fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.
Pustiirea Ierusalimului și venirea Fiului omului
15De aceea
, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel
12:11
, așezată în Locul Sfânt – cine
citește să înţeleagă! – 16atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; 17cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă; 18și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 19Vai
de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! 20Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. 21Pentru că
12:1Ioel 2:2
atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. 22Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar
, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate. 23Atunci
21:8
, dacă vă va spune cineva: ‘Iată, Hristosul este aici sau acolo!’, să nu-l credeţi. 24Căci se
vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putinţă, chiar și pe cei aleși
10:28,29Rom. 8:28-302 Tim. 2:19
. 25Iată că v-am spus mai dinainte. 26Deci, dacă vă vor zice: ‘Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ‘Iată-L în odăiţe ascunse’, să nu credeţi. 27Căci
, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului. 28Oriunde
va fi stârvul24:28 Sau: hoit, mortăciune., acolo se vor aduna vulturii. 29Îndată
după acele zile de necaz, soarele se
3:15Amos 5:20
8:9Marcu 13:24Luca 21:25Fapte 2:20Apoc. 6:12
va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. 30Atunci
se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate
seminţiile pământului se vor boci și
vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. 31El
va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. 32De la smochin învăţaţi pilda
lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădiţa, știţi că
vara este aproape. 33Tot așa, și voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să știţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uși. 34Adevărat vă spun că nu
va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35Cerul
și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Îndemn la veghere
36Despre
ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatăl. 37Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. 38În adevăr, cum
7:5Luca 17:261 Pet. 3:20
era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie 39și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toţi, tot așa va fi și la venirea Fiului omului. 40Atunci
, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat. 41Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată. 42Vegheaţi dar
, pentru că nu știţi în ce zi va veni Domnul vostru. 43Să știţi
16:15
că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. 44De aceea
, și voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. 45Care este deci
robul credincios și înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? 46Ferice
de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! 47Adevărat vă spun că
îl va pune peste toate averile sale. 48Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină!’ 49Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu beţivii, 50stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, 51îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo
vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.
