Pilda celor zece fecioare
251Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui
21:2,9
. 2Cinci
din ele erau nechibzuite, și cinci, înţelepte. 3Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, 4dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5Fiindcă mirele zăbovea, au
aţipit toate și au adormit. 6La miezul nopţii, s-a
auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieșiţi-i în întâmpinare!’ 7Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au
pregătit candelele. 8Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ‘Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.’ 9Cele înţelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn și cumpăraţi-vă.’ 10Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a
încuiat ușa. 11Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: ‘Doamne
, Doamne, deschide-ne!’ 12Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu
vă cunosc!’ 13Vegheaţi dar
, căci nu știţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
Pilda talanţilor
14Atunci
, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu
un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi și le-a încredinţat avuţia sa. 15Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi și altuia unul, fiecăruia
după puterea lui, și a plecat. 16Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ și a câștigat cu ei alţi cinci talanţi. 17Tot așa, cel ce primise cei doi talanţi a câștigat și el alţi doi cu ei. 18Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său. 19După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors și le-a cerut socoteală. 20Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi și a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câștigat cu ei alţi cinci talanţi.’ 21Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste
multe lucruri; intră în bucuria
stăpânului tău.’ 22Cel ce primise cei doi talanţi a venit și el și a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câștigat cu ei alţi doi talanţi.’ 23Stăpânul său i-a zis: ‘Bine
, rob bun și credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’ 24Cel ce nu primise decât un talant a venit și el și a zis: ‘Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat: 25mi-a fost teamă și m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’ 26Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat și că strâng de unde n-am vânturat, 27prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! 28Luaţi-i dar talantul și daţi-l celui ce are zece talanţi. 29Pentru că
celui ce are, i se va da și va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are! 30Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în
întunericul de afară: acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.’
Judecata viitoare
31Când
va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32Toate neamurile vor
fi adunate înaintea Lui. El
34:17,20
îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; 33și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moșteniţi
3:9Apoc. 21:7
Împărăţia, care
v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35Căci
am fost flămând și Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-aţi dat de băut; am fost străin
și M-aţi primit; 36am fost gol
și M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și aţi venit să Mă vedeţi; am fost în
temniţă și aţi venit pe la Mine.’ 37Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete și Ţi-am dat de ai băut? 38Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? 39Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă și am venit pe la Tine?’ 40Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori
19:17Marcu 9:41Evr. 6:10
aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’ 41Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă
de la Mine, blestemaţilor, în
focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului
și îngerilor lui! 42Căci am fost flămând, și nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-aţi dat să beau; 43am fost străin, și nu M-aţi primit; am fost gol, și nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și în temniţă, și n-aţi venit pe la Mine.’ 44Atunci, Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă și nu Ţi-am slujit?’ 45Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori
17:5Zah. 2:8Fapte 9:5
n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’ 46Și aceștia vor
merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veșnică.”
Sfătuirea împotriva lui Isus
261După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2„Știţi
că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” 3Atunci
, preoţii cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa, 4și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
6Când
12:3
era Isus în Betania
, în casa lui Simon leprosul, 7s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8Ucenicilor
le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.” 10Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. 11Pentru că
pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe
Mine nu Mă aveţi totdeauna. 12Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 13Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
Vânzarea lui Isus
14Atunci
, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul
, s-a dus la preoţii cei mai de seamă 15și le-a zis: „Ce
vreţi să-mi daţi, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. 16Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.
Descoperirea vânzătorului
17În
ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paștele?” 18El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om și spuneţi-i: ‘Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta.»’” 19Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20Seara
, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23Drept răspuns, El le-a zis: „Cel
ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. 24Negreșit, Fiul omului Se duce după cum
26:22,231 Cor. 15:3
este scris despre El. Dar vai
de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” 25Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu ești!”
Cina cea de taină
26Pe când
mâncau ei, Isus a
luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta
este trupul Meu.” 27Apoi a luat un pahar și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi
toţi din el, 28căci acesta
este sângele Meu, sângele legământului celui
nou, care se varsă pentru
mulţi, spre iertarea păcatelor. 29Vă spun
că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până
în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
Isus înștiinţează pe ucenicii Săi
30După ce
au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor. 31Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi
veţi
găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‘Voi bate
Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.’ 32Dar, după ce voi învia, voi
merge înaintea voastră în Galileea.” 33Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” 34„Adevărat
îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toţi ucenicii au spus același lucru.
Ghetsimani
36Atunci
, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” 37A luat cu El pe Petru și pe
cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. 38Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare
de moarte; rămâneţi aici și vegheaţi împreună cu Mine.” 39Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ și S-a rugat
, zicând: „Tată
, dacă este cu putinţă, depărtează
de la Mine paharul acesta! Totuși nu
6:38Filip. 2:8
cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” 40Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! 41Vegheaţi
14:38Luca 22:40,46Efes. 6:18
și rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” 42S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. 44I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiţi de acum și odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. 46Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”
Prinderea lui Isus
47Pe când
vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoţii cei mai de seamă și de bătrânii norodului. 48Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!” 49Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Și L-a
sărutat. 50Isus i-a zis: „Prietene
55:13
, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins. 51Și unul
din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. 52Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci
toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri. 53Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai
mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că
așa trebuie să se întâmple?” 55În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învăţam norodul în Templu, și n-aţi pus mâna pe Mine. 56Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise
prin proroci.” Atunci
, toţi ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
57Cei ce
au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii și bătrânii. 58Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. 59Preoţii cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţișat mulţi
35:11Marcu 14:15Fapte 6:13
martori mincinoși. La urmă au venit doi
61și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot
să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.’” 62Marele preot s-a sculat
în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” 63Isus
tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te
jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” 64„Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de
acum încolo veţi vedea pe Fiul omului șezând
la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.” 65Atunci
19:1
, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui. 66Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat
, să fie pedepsit cu moartea.” 67Atunci
53:3
, L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii și L-au
pălmuit, 68zicând: „Hristoase, prorocește-ne
cine Te-a lovit!”
Tăgăduirea lui Petru
69Petru
însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!” 70Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.” 71Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” 72El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!” 73Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba
te dă de gol.” 74Atunci, el
a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. 75Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte
ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus este dus la Pilat
271Când s-a făcut ziuă, toţi
23:1Ioan 18:28
preoţii cei mai de seamă și bătrânii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. 2După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului
Pilat din Pont.
Căinţa și moartea lui Iuda
3Atunci, Iuda
, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă și bătrânilor 4și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.” 5Iuda a aruncat arginţii în Templu și s-a
dus de s-a spânzurat. 6Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.” 7Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului”, ca loc pentru îngroparea străinilor. 8Iată de ce ţarina
aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui”. 9Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au
luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel, 10și i-au dat pe ‘Ţarina olarului’, după cum îmi poruncise Domnul.”
Isus înaintea lui Pilat
11Isus S-a înfăţișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a
întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”
, i-a răspuns Isus, „sunt.” 12Dar n-a răspuns nimic
la învinuirile preoţilor celor mai de seamă și bătrânilor. 13Atunci, Pilat I-a zis: „N-auzi
de câte lucruri Te învinuiesc ei?” 14Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul.
Întărirea hotărârii de moarte
15La
fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să slobozească norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei. 16Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba. 17Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?” 18Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui. 19Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” 20Preoţii
cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. 21Dregătorul a luat cuvântul și le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. 22Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toţii. 23Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” 24Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat
apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” 25Și tot norodul a răspuns: „Sângele
Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.”
Batjocurile ostașilor
26Atunci, Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele
, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. 27Ostașii
dregătorului au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. 28L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au
îmbrăcat cu o haină stacojie. 29Au
împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” 30Și scuipau
asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. 31După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și
L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
32Pe
când ieșeau din cetate, au
întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. 33Când
au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”, 34I-au
dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. 35După ce
L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărţit
hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorţi.” 36Apoi
au șezut jos și-L păzeau. 37Și
I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” 38Împreună
cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui.
Batjocurile trecătorilor
39Trecătorii
109:25Marcu 15:29Luca 23:35
își băteau joc de El, dădeau din cap 40și ziceau: „Tu
, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuţi! Dacă
ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” 41Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau: 42„Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! 43S-a
încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’” 44Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleași
cuvinte de batjocură.
Întunericul
45De la
ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. 46Și pe la ceasul al nouălea, Isus a
strigat cu glas tare: „Eli
, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” 47Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!” 48Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut
cu oţet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea. 49Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” 50Isus
a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul.
Perdeaua dinăuntrul Templului se rupe
51Și îndată, perdeaua dinăuntrul
Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. 53Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora. 54Sutașul
și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” 55Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele
urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească. 56Între
ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
57Spre
seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. 58El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. 59Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in 60și l-a
pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. 61Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și ședeau în faţa mormântului.
Pecetluirea mormântului
62A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă și fariseii s-au dus împreună la Pilat 63și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: ‘După
trei zile voi învia.’ 64Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul și să spună norodului: ‘A înviat din morţi!’ Atunci, înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” 65Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” 66Ei au plecat și au întărit
mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.
