Sfătuirea împotriva lui Isus
261După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2„Știţi
că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” 3Atunci
, preoţii cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa, 4și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
6Când
12:3
era Isus în Betania
, în casa lui Simon leprosul, 7s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8Ucenicilor
le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.” 10Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. 11Pentru că
pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe
Mine nu Mă aveţi totdeauna. 12Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 13Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
Vânzarea lui Isus
14Atunci
, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul
, s-a dus la preoţii cei mai de seamă 15și le-a zis: „Ce
vreţi să-mi daţi, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. 16Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.
Descoperirea vânzătorului
17În
ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paștele?” 18El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om și spuneţi-i: ‘Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta.»’” 19Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20Seara
, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23Drept răspuns, El le-a zis: „Cel
ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. 24Negreșit, Fiul omului Se duce după cum
26:22,231 Cor. 15:3
este scris despre El. Dar vai
de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” 25Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu ești!”
Cina cea de taină
26Pe când
mâncau ei, Isus a
luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta
este trupul Meu.” 27Apoi a luat un pahar și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi
toţi din el, 28căci acesta
este sângele Meu, sângele legământului celui
nou, care se varsă pentru
mulţi, spre iertarea păcatelor. 29Vă spun
că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până
în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
Isus înștiinţează pe ucenicii Săi
30După ce
au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor. 31Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi
veţi
găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‘Voi bate
Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.’ 32Dar, după ce voi învia, voi
merge înaintea voastră în Galileea.” 33Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” 34„Adevărat
îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toţi ucenicii au spus același lucru.
Ghetsimani
36Atunci
, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” 37A luat cu El pe Petru și pe
cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. 38Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare
de moarte; rămâneţi aici și vegheaţi împreună cu Mine.” 39Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ și S-a rugat
, zicând: „Tată
, dacă este cu putinţă, depărtează
de la Mine paharul acesta! Totuși nu
6:38Filip. 2:8
cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” 40Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! 41Vegheaţi
14:38Luca 22:40,46Efes. 6:18
și rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” 42S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. 44I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiţi de acum și odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. 46Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”
Prinderea lui Isus
47Pe când
vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoţii cei mai de seamă și de bătrânii norodului. 48Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!” 49Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Și L-a
sărutat. 50Isus i-a zis: „Prietene
55:13
, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins. 51Și unul
din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. 52Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci
toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri. 53Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai
mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că
așa trebuie să se întâmple?” 55În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învăţam norodul în Templu, și n-aţi pus mâna pe Mine. 56Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise
prin proroci.” Atunci
, toţi ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
57Cei ce
au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii și bătrânii. 58Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. 59Preoţii cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţișat mulţi
35:11Marcu 14:15Fapte 6:13
martori mincinoși. La urmă au venit doi
61și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot
să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.’” 62Marele preot s-a sculat
în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” 63Isus
tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te
jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” 64„Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de
acum încolo veţi vedea pe Fiul omului șezând
la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.” 65Atunci
19:1
, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui. 66Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat
, să fie pedepsit cu moartea.” 67Atunci
53:3
, L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii și L-au
pălmuit, 68zicând: „Hristoase, prorocește-ne
cine Te-a lovit!”
Tăgăduirea lui Petru
69Petru
însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!” 70Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.” 71Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” 72El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!” 73Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba
te dă de gol.” 74Atunci, el
a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. 75Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte
ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.