Ispitirea lui Isus Hristos
41Atunci, Isus
a fost dus de Duhul
8:3
11:1,24
40:2
43:5Fapte 8:39
în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. 2Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. 3Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.” 4Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăiește numai
cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’” 5Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate
52:1Apoc. 11:2
, L-a pus pe streașina Templului 6și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi
să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.’” 7„De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești
pe Domnul Dumnezeul tău.” 8Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: 9„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ și Te vei închina mie.” 10„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău
10:20Ios. 24:141 Sam. 7:3
să te închini și numai Lui să-I slujești.’” 11Atunci, diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri
și au început să-I slujească.
Isus la Capernaum
12Când a auzit
4:14,31Ioan 4:43
Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. 13A părăsit Nazaretul și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon și Neftali,
14ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
15„Ţara
lui Zabulon și ţara lui Neftali,
înspre mare, dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor,
16Norodul
acesta, care zăcea în întuneric,
a văzut o mare lumină;
și peste cei ce zăceau în ţinutul și în umbra morţii,
a răsărit lumina.”
17De atunci
încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: „Pocăiţi-vă
, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”
Isus cheamă patru ucenici
18Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus
a văzut doi fraţi: pe Simon, zis
Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. 19El le-a zis: „Veniţi
după Mine și vă voi face pescari de oameni.” 20Îndată,
ei au lăsat mrejele și au mers după El. 21De acolo
a mers mai departe și a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, și își cârpeau mrejele. El i-a chemat. 22Și îndată, ei au lăsat corabia și pe tatăl lor și au mers după El.
Isus învaţă pe popor și tămăduiește pe bolnavi
23Isus străbătea toată Galileea, învăţând
pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia
Împărăţiei și tămăduind
orice boală și orice neputinţă care erau în norod. 24I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi, și El îi vindeca. 25După El au mers
multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.
Cuvântarea de pe munte. Fericirile
51Când a văzut Isus noroadele, S-a suit
pe munte și, după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. 2Apoi a început să vorbească și să-i înveţe astfel: 3„Ferice
29:23Is. 57:15
66:2
de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! 4Ferice
de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! 5Ferice
de cei blânzi, căci ei
vor moșteni pământul! 6Ferice de cei flămânzi și însetaţi după neprihănire, căci
65:13
ei vor fi săturaţi! 7Ferice de cei milostivi, căci
ei vor avea parte de milă! 8Ferice
24:4Evr. 12:14
de cei cu inima curată, căci
ei vor vedea pe Dumnezeu! 9Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! 10Ferice
de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! 11Ferice
va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! 12Bucuraţi-vă
și veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa
au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
Ucenicii sunt sarea pământului și lumina lumii
13Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea
își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. 14Voi
sunteţi lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15Și oamenii n-aprind
11:33
lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. 16Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei
să vadă faptele voastre bune și să slăvească
pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Împlinirea Legii și Prorocilor
17Să
10:4Gal. 3:24
nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 18Căci adevărat vă spun, câtă vreme
nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. 19Așa că oricine
va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăţa pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. 20Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece
10:3
neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Despre ucidere
21Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi
; oricine
va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.’ 22Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; și oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va
cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule!’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei. 23Așa că, dacă
îţi aduci darul la altar și acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă-ţi
darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. 25Caută
de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă
vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniţă. 26Adevărat îţi spun că nu vei ieși de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.
Despre preacurvie și despărţire
27Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să
nu preacurvești.’ 28Dar Eu vă spun că oricine se uită
la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui. 29Dacă
, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l
și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. 30Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. 31S-a zis iarăși: ‘Oricine
își va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire.’ 32Dar Eu vă spun că oricine
își va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.
Despre jurământ
33Aţi mai auzit iarăși că
s-a zis celor din vechime: ‘Să nu
juri strâmb; ci să
împlinești faţă de Domnul jurămintele tale.’ 34Dar Eu vă spun: Să nu juraţi
nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul
de domnie al lui Dumnezeu; 35nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea
87:3
marelui Împărat. 36Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. 37Felul
vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.
Suferirea răului și iubirea vrăjmașilor
38Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi
pentru ochi și dinte pentru dinte.’ 39Dar Eu vă spun: Să
24:29Luca 9:29Rom. 12:17,191 Cor. 6:71 Tes. 5:151 Pet. 3:9
nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui
te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. 40Oricui vrea să se judece cu tine și să-ţi ia haina, lasă-i și cămașa. 41Dacă te silește
cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. 42Celui ce-ţi cere, dă-i; și nu
întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. 43Aţi auzit că s-a zis: ‘Să
iubești pe aproapele tău și să
urăști pe vrăjmașul tău.’ 44Dar Eu vă spun: Iubiţi
pe vrăjmașii voștri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc și rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc
3:9
și vă prigonesc, 45ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară
soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepţi și peste cei nedrepţi. 46Dacă iubiţi
numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptaţi? Nu fac așa și vameșii? 47Și dacă îmbrăţișaţi cu dragoste numai pe fraţii voștri, ce lucru neobișnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? 48Voi fiţi
19:2Luca 6:36Col. 1:28
4:12Iac. 1:41 Pet. 1:15,16
dar desăvârșiţi, după cum
și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.
Despre milostenie și rugăciune
61Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. 2Tu, dar, când faci
milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi și în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. 3Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, 4pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti
. 5Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. 6Ci tu, când te rogi, intră
în odăiţa ta, încuie-ţi ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Tatăl nostru. Iertarea greșelilor
7Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi
aceleași vorbe, ca păgânii, cărora
li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. 8Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. 9Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl
nostru care ești în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; 10vie Împărăţia Ta; facă-se
voia Ta, precum
în cer și pe pământ. 11Pâinea noastră
cea de toate zilele6:11 Sau: pentru mâine. dă-ne-o nouă astăzi 12și ne
iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiţilor noștri6:12 Grecește: Lasă-ne datoriile noastre, cum și noi am lăsat pe ale datornicilor noștri. 13și
nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne
de cel rău. Căci
a Ta este împărăţia și puterea și slava în veci. Amin!’ 14Dacă
iertaţi oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. 15Dar, dacă nu
iertaţi oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.
Despre post
16Când postiţi
, să nu vă luaţi o înfăţișare posomorâtă, ca făţarnicii, care își sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. 17Ci tu, când postești, unge-ţi
capul și spală-ţi faţa, 18ca să te arăţi că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Adevăratele comori. Neputinţa de a sluji la doi stăpâni. Grijile și îngrijorările
19Nu vă strângeţi
comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoţii; 20ci
strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. 21Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. 22Ochiul este lumina
trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; 23dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! 24Nimeni
nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu
puteţi sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. 25De aceea vă spun: Nu
vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? 26Uitaţi-vă
la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28Și de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; 29totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioșilor? 31Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ 32Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveţi trebuinţă de ele. 33Căutaţi
mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
