Desfacerea căsătoriei
101Isus a plecat
11:7
de acolo și a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să-i înveţe. 2Au
venit la El fariseii și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta. 3Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4„Moise
19:7
”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire și s-o lase.” 5Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 6Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a
5:2
făcut parte bărbătească și parte femeiască. 7De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa. 8Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. 9Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși asupra celor de mai sus. 11El le-a zis: „Oricine
19:9Luca 16:18Rom. 7:31 Cor. 7:10,11
își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește faţă de ea 12și dacă o nevastă își lasă bărbatul și ia pe altul de bărbat preacurvește.”
Copilașii
13I-au
adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 14Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor
ca ei. 15Adevărat vă spun că oricine
nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!” 16Apoi i-a luat în braţe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
Tânărul bogat
17Tocmai
când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?” 18„Pentru ce Mă numești bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. 19Cunoști poruncile: ‘Să
nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’” 20El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” 21Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îţi lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară
19:21Luca 12:33
16:9
în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea și urmează-Mă.” 22Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii. 23Isus S-a uitat
împrejurul Lui și a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” 24Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce
62:101 Tim. 6:17
se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” 26Ucenicii au rămas și mai uimiţi și au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 27Isus S-a uitat ţintă la ei și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la
Dumnezeu.”
Moștenirea vieţii veșnice
28Petru
a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” 29Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie 30și să
nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veșnică. 31Mulţi
20:16Luca 13:30
din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
32Ei
erau pe drum și se suiau la Ierusalim, și Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi și mergeau îngroziţi după El. Isus a luat
iarăși la El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. 33„Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile neamurilor, 34care își vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia.”
Cererea fiilor lui Zebedei
35Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit
la Isus și I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.” 36El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?” 37„Dă-ne”, I-au zis ei, „să ședem unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta.” 38Isus le-a răspuns: „Nu știţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” 39„Putem”, au zis ei. Și Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea și cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi, 40dar cinstea de a ședea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.” 41Cei zece, când au auzit
lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știţi
că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. 43Dar
între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru 44și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. 45Căci Fiul
omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și
dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”
Orbul Bartimeu
46Au
ajuns la Ierihon. Și, pe când ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea jos, lângă drum, și cerea de milă. 47El a auzit că trece Isus din Nazaret și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48Mulţi îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49Isus S-a oprit și a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă.” 50Orbul și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus. 51Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.” 52Și Isus i-a zis: „Du-te, credinţa
ta te-a mântuit.” Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.
Intrarea în Ierusalim
111Când s-au apropiat
de Ierusalim și au fost lângă Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi 2și le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-l și aduceţi-Mi-l. 3Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce faceţi lucrul acesta?’ să răspundeţi: ‘Domnul are trebuinţă de el.’ Și îndată îl va trimite înapoi aici.” 4Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă, la cotitura drumului, și l-au dezlegat. 5Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgărușul acesta?” 6Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Și i-au lăsat să plece. 7Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el și Isus a încălecat pe el. 8Mulţi
oameni își așterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp. 9Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după Isus strigau: „Osana
! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului! 10Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana
în cerurile preaînalte!” 11Isus
a intrat în Ierusalim și S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
12A
doua zi, după ce au ieșit din Betania, Isus a flămânzit. 13A zărit
de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14Atunci a luat cuvântul și a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii au auzit aceste vorbe. 15Au
ajuns în Ierusalim și Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16Și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. 17Și-i învăţa și zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa
Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile’? Dar voi
aţi făcut din ea o peșteră de tâlhari.” 18Preoţii cei mai de seamă și cărturarii, când au auzit
cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot
norodul era uimit de învăţătura Lui. 19Ori de câte ori se însera, Isus ieșea din cetate.
Puterea credinţei
20Dimineaţa
, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21Petru și-a adus aminte de cele petrecute și a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.” 22Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23Adevărat
21:21Luca 17:6
vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te și aruncă-te în mare’ și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. 24De aceea vă spun că, orice
15:7
16:24Iac. 1:5,6
lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi și primit, și-l veţi avea. 25Și, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi
orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. 26Dar dacă
nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.”
Puterea lui Isus
27S-au dus din nou în Ierusalim. Și
, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii 28și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Și cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?” 29Isus le-a răspuns: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Răspundeţi-Mi la ea și apoi vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 30Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Dar de ce nu l-aţi crezut?’ 32Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni…’”, se temeau de norod, căci toţi
14:5
socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc. 33Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Pilda vierilor
121Isus a
început pe urmă să le vorbească în pilde.
„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din ţară. 2La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei. 3Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap și l-au batjocorit. 5A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. 6Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis și pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el. 7Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moștenitorul, veniţi să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră.’ 8Și au pus mâna pe el, l-au omorât și i-au aruncat trupul afară din vie. 9Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia și via o va da altora. 10Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra
pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; 11Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri’?” 12Ei
căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Și L-au lăsat și au plecat.
Birul Cezarului
13Apoi
au trimis la Isus pe unii din farisei și din irodieni ca să-L prindă cu vorba. 14Aceștia au venit și I-au zis: „Învăţătorule, știm că spui adevărul și nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor și înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu? 15Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut făţărnicia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban12:15 Grecește: dinar. ca să-l văd.” 16I-au adus un ban, și Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. 17Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Și se mirau foarte mult de El.
Despre înviere
18Saducheii
, care
zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare: 19„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise
: ‘Dacă moare fratele cuiva și-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 20Erau dar șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără să lase urmaș. 21Al doilea a luat de nevastă pe văduvă și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea. 22Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmaș. După ei toţi, a murit și femeia. 23La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi șapte au avut-o de nevastă.” 24Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor
fi ca îngerii în ceruri. 26În ceea ce privește învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? 27Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”
Cea mai mare poruncă
28Unul
din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” 29Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă
, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’ 30și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi. 31Iar a doua este următoarea: ‘Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 32Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că
46:9
nu este altul afară de El 33și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine este
mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.” 34Isus a văzut că a răspuns cu pricepere și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăţia lui Dumnezeu.” Și
nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
Al cui fiu este Hristosul?
35Pe când
învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? 36Însuși David, fiind insuflat de
Duhul Sfânt, a zis:
‘Domnul a zis
Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’
37Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?” Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.
Mustrarea cărturarilor
38În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le
zicea: „Păziţi-vă
de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă
lumea plecăciuni prin pieţe. 39Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospeţe; 40casele văduvelor le mănâncă
și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”
Văduva săracă
41Isus
ședea jos în faţa vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în
vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuţi12:42 Grecește: lepta., care fac un gologan12:42 Grecește: codrantes = 1/64 dintr-un dinar.. 43Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această
văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, 44căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot
ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”
