Intrarea în Ierusalim
111Când s-au apropiat
de Ierusalim și au fost lângă Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi 2și le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-l și aduceţi-Mi-l. 3Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce faceţi lucrul acesta?’ să răspundeţi: ‘Domnul are trebuinţă de el.’ Și îndată îl va trimite înapoi aici.” 4Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă, la cotitura drumului, și l-au dezlegat. 5Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgărușul acesta?” 6Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Și i-au lăsat să plece. 7Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el și Isus a încălecat pe el. 8Mulţi
oameni își așterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp. 9Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după Isus strigau: „Osana
! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului! 10Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana
în cerurile preaînalte!” 11Isus
a intrat în Ierusalim și S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
12A
doua zi, după ce au ieșit din Betania, Isus a flămânzit. 13A zărit
de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14Atunci a luat cuvântul și a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii au auzit aceste vorbe. 15Au
ajuns în Ierusalim și Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16Și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. 17Și-i învăţa și zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa
Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile’? Dar voi
aţi făcut din ea o peșteră de tâlhari.” 18Preoţii cei mai de seamă și cărturarii, când au auzit
cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot
norodul era uimit de învăţătura Lui. 19Ori de câte ori se însera, Isus ieșea din cetate.
Puterea credinţei
20Dimineaţa
, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21Petru și-a adus aminte de cele petrecute și a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.” 22Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23Adevărat
21:21Luca 17:6
vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te și aruncă-te în mare’ și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. 24De aceea vă spun că, orice
15:7
16:24Iac. 1:5,6
lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi și primit, și-l veţi avea. 25Și, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi
orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. 26Dar dacă
nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.”
Puterea lui Isus
27S-au dus din nou în Ierusalim. Și
, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii 28și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Și cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?” 29Isus le-a răspuns: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Răspundeţi-Mi la ea și apoi vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 30Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Dar de ce nu l-aţi crezut?’ 32Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni…’”, se temeau de norod, căci toţi
14:5
socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc. 33Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Pilda vierilor
121Isus a
început pe urmă să le vorbească în pilde.
„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din ţară. 2La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei. 3Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap și l-au batjocorit. 5A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. 6Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis și pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el. 7Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moștenitorul, veniţi să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră.’ 8Și au pus mâna pe el, l-au omorât și i-au aruncat trupul afară din vie. 9Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia și via o va da altora. 10Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra
pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; 11Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri’?” 12Ei
căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Și L-au lăsat și au plecat.
Birul Cezarului
13Apoi
au trimis la Isus pe unii din farisei și din irodieni ca să-L prindă cu vorba. 14Aceștia au venit și I-au zis: „Învăţătorule, știm că spui adevărul și nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor și înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu? 15Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut făţărnicia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban12:15 Grecește: dinar. ca să-l văd.” 16I-au adus un ban, și Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. 17Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Și se mirau foarte mult de El.
Despre înviere
18Saducheii
, care
zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare: 19„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise
: ‘Dacă moare fratele cuiva și-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 20Erau dar șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără să lase urmaș. 21Al doilea a luat de nevastă pe văduvă și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea. 22Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmaș. După ei toţi, a murit și femeia. 23La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi șapte au avut-o de nevastă.” 24Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor
fi ca îngerii în ceruri. 26În ceea ce privește învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? 27Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”
Cea mai mare poruncă
28Unul
din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” 29Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă
, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’ 30și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi. 31Iar a doua este următoarea: ‘Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 32Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că
46:9
nu este altul afară de El 33și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine este
mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.” 34Isus a văzut că a răspuns cu pricepere și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăţia lui Dumnezeu.” Și
nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
Al cui fiu este Hristosul?
35Pe când
învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? 36Însuși David, fiind insuflat de
Duhul Sfânt, a zis:
‘Domnul a zis
Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’
37Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?” Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.
Mustrarea cărturarilor
38În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le
zicea: „Păziţi-vă
de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă
lumea plecăciuni prin pieţe. 39Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospeţe; 40casele văduvelor le mănâncă
și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”
Văduva săracă
41Isus
ședea jos în faţa vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în
vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuţi12:42 Grecește: lepta., care fac un gologan12:42 Grecește: codrantes = 1/64 dintr-un dinar.. 43Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această
văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, 44căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot
ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”
Dărâmarea Ierusalimului și venirea Fiului omului
131Când a ieșit
Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre și ce zidiri!” 2Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu
va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 3Apoi a șezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte: 4„Spune-ne
când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?” 5Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă
să nu vă înșele cineva. 6Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și vor înșela pe mulţi. 7Când veţi auzi despre războaie și vești de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 8Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și tulburări. Aceste
lucruri vor fi începutul durerilor. 9Luaţi seama
24:9Apoc. 2:10
la voi înșivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătorești și veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie. 10Mai
întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. 11Când
21:14
vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci
4:8,31
Duhul Sfânt. 12Fratele va
24:10Luca 21:16
da la moarte pe frate-său și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor și-i vor omorî. 13Veţi
fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine
24:13Apoc. 2:10
va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
Îndemn la veghere
14Când
veţi vedea urâciunea pustiirii stând
acolo unde nu se cade să fie – cine citește să înţeleagă –, atunci cei
ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. 15Cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare și să nu intre în casă, ca să-și ia ceva din ea. 16Și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 17Vai
23:29
de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! 18Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. 19Pentru că
12:1Ioel 2:2Mat. 24:21
în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi și cum nici nu va mai fi vreodată. 20Și dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleși. 21Dacă vă va zice cineva atunci
21:8
: ‘Iată, Hristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeţi. 22Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși. Ei vor face semne și minuni ca să înșele, dacă ar fi cu putinţă, și pe cei aleși. 23Păziţi-vă
; iată că vi le-am spus toate dinainte. 24Dar, în
zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, 25stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. 26Atunci
24:30Fapte 1:111 Tes. 4:162 Tes. 1:7,10Apoc. 1:7
se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă. 27Atunci va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe cei aleși din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 28Luaţi
învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă și înfrunzește, știţi că vara este aproape. 29Tot așa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să știţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uși. 30Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. 31Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele
Mele nu vor trece. 32Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33Luaţi seama
25:13Luca 12:40
21:34Rom. 13:111 Tes. 5:6
, vegheaţi și rugaţi-vă, căci nu știţi când va veni vremea aceea. 34Se
25:14
va întâmpla ca și cu un om plecat într-altă ţară, care își lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui și poruncește portarului să vegheze. 35Vegheaţi
dar, pentru că nu știţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoșilor, sau dimineaţa. 36Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. 37Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’”
