Pilda vierilor
121Isus a
început pe urmă să le vorbească în pilde.
„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din ţară. 2La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei. 3Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap și l-au batjocorit. 5A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. 6Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis și pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el. 7Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moștenitorul, veniţi să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră.’ 8Și au pus mâna pe el, l-au omorât și i-au aruncat trupul afară din vie. 9Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia și via o va da altora. 10Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra
pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; 11Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri’?” 12Ei
căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Și L-au lăsat și au plecat.
Birul Cezarului
13Apoi
au trimis la Isus pe unii din farisei și din irodieni ca să-L prindă cu vorba. 14Aceștia au venit și I-au zis: „Învăţătorule, știm că spui adevărul și nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor și înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu? 15Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut făţărnicia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban12:15 Grecește: dinar. ca să-l văd.” 16I-au adus un ban, și Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. 17Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Și se mirau foarte mult de El.
Despre înviere
18Saducheii
, care
zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare: 19„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise
: ‘Dacă moare fratele cuiva și-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 20Erau dar șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără să lase urmaș. 21Al doilea a luat de nevastă pe văduvă și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea. 22Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmaș. După ei toţi, a murit și femeia. 23La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi șapte au avut-o de nevastă.” 24Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor
fi ca îngerii în ceruri. 26În ceea ce privește învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? 27Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”
Cea mai mare poruncă
28Unul
din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” 29Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă
, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’ 30și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi. 31Iar a doua este următoarea: ‘Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 32Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că
46:9
nu este altul afară de El 33și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine este
mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.” 34Isus a văzut că a răspuns cu pricepere și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăţia lui Dumnezeu.” Și
nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
Al cui fiu este Hristosul?
35Pe când
învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? 36Însuși David, fiind insuflat de
Duhul Sfânt, a zis:
‘Domnul a zis
Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’
37Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?” Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.
Mustrarea cărturarilor
38În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le
zicea: „Păziţi-vă
de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă
lumea plecăciuni prin pieţe. 39Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospeţe; 40casele văduvelor le mănâncă
și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”
Văduva săracă
41Isus
ședea jos în faţa vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în
vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuţi12:42 Grecește: lepta., care fac un gologan12:42 Grecește: codrantes = 1/64 dintr-un dinar.. 43Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această
văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, 44căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot
ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”
Dărâmarea Ierusalimului și venirea Fiului omului
131Când a ieșit
Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre și ce zidiri!” 2Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu
va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 3Apoi a șezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte: 4„Spune-ne
când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?” 5Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă
să nu vă înșele cineva. 6Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și vor înșela pe mulţi. 7Când veţi auzi despre războaie și vești de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 8Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și tulburări. Aceste
lucruri vor fi începutul durerilor. 9Luaţi seama
24:9Apoc. 2:10
la voi înșivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătorești și veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie. 10Mai
întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. 11Când
21:14
vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci
4:8,31
Duhul Sfânt. 12Fratele va
24:10Luca 21:16
da la moarte pe frate-său și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor și-i vor omorî. 13Veţi
fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine
24:13Apoc. 2:10
va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
Îndemn la veghere
14Când
veţi vedea urâciunea pustiirii stând
acolo unde nu se cade să fie – cine citește să înţeleagă –, atunci cei
ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. 15Cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare și să nu intre în casă, ca să-și ia ceva din ea. 16Și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 17Vai
23:29
de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! 18Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. 19Pentru că
12:1Ioel 2:2Mat. 24:21
în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi și cum nici nu va mai fi vreodată. 20Și dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleși. 21Dacă vă va zice cineva atunci
21:8
: ‘Iată, Hristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeţi. 22Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși. Ei vor face semne și minuni ca să înșele, dacă ar fi cu putinţă, și pe cei aleși. 23Păziţi-vă
; iată că vi le-am spus toate dinainte. 24Dar, în
zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, 25stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. 26Atunci
24:30Fapte 1:111 Tes. 4:162 Tes. 1:7,10Apoc. 1:7
se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă. 27Atunci va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe cei aleși din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 28Luaţi
învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă și înfrunzește, știţi că vara este aproape. 29Tot așa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să știţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uși. 30Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. 31Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele
Mele nu vor trece. 32Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33Luaţi seama
25:13Luca 12:40
21:34Rom. 13:111 Tes. 5:6
, vegheaţi și rugaţi-vă, căci nu știţi când va veni vremea aceea. 34Se
25:14
va întâmpla ca și cu un om plecat într-altă ţară, care își lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui și poruncește portarului să vegheze. 35Vegheaţi
dar, pentru că nu știţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoșilor, sau dimineaţa. 36Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. 37Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’”
Sfatul împotriva lui Isus
141După două
13:1
zile era Praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 2Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
3Pe
când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 4Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? 5Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei14:5 Grecește: dinari. și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. 6Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine, 7căci pe
săraci îi aveţi totdeauna cu voi și le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 8Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. 9Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” 10Iuda
Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. 11Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.
Prăznuirea Paștelor
12În
ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis:
„Unde voiești să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paștele?”
13El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceţi-vă în cetate. Acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un urcior cu apă, mergeţi după el. 14Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ 15Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata; acolo să pregătiţi pentru noi.” 16Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 17Seara
, Isus a venit cu cei doisprezece. 18Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” 19Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” 20„Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „și anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid. 21Fiul omului
, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”
Cina cea de taină
22Pe când
mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” 23Apoi a luat un pahar și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toţi din el. 24Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. 25Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Înștiinţarea lui Petru
26După ce
au cântat cântările de laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor. 27Isus
le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate
Păstorul, și oile vor fi risipite.’ 28Dar, după
ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 29Petru
i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” 30Și Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 31Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toţi ceilalţi au spus același lucru.
Ghetsimani
32S-au
dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeţi aici până Mă voi ruga.” 33A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare. 34El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare
de moarte; rămâneţi aici și vegheaţi!” 35Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela. 36El zicea: „Ava
– adică ‘Tată’ –, Ţie toate
lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși
6:38
facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.” 37Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? 38Vegheaţi și rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul
este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” 39S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte. 40Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă. 41În sfârșit, a venit a treia oară și le-a zis: „Dormiţi de acum și odihniţi-vă! Destul! A
venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 42Sculaţi-vă
; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”
Prinderea lui Isus
43Și
îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoţii cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni. 44Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi și să-L duceţi sub pază.” 45Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Învăţătorule!” Și L-a sărutat mult. 46Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus și L-au prins. 47Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. 48Isus
a luat cuvântul și le-a zis: „Aţi ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeţi. 49În toate zilele am fost la voi și învăţam pe oameni în Templu, și nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să
24:44
se împlinească Scripturile.” 50Atunci
, toţi ucenicii L-au părăsit și au fugit. 51După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el, 52dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală.
Isus osândit de Sinedriu
53Pe
Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. 54Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot, a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului. 55Preoţii
cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna. 56Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. 57Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis: 58„Noi L-am auzit zicând: ‘Eu
voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.’” 59Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. 60Atunci
, marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?” 61Isus
tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot
L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” 62„Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și
26:64Luca 22:69
veţi vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” 63Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? 64Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. 65Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Iar aprozii L-au primit în palme.
Tăgăduirea lui Petru
66Pe
când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. 67Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!” 68El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul. 69Când
l-a văzut slujnica, a început iarăși să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” 70Și el s-a lepădat din nou. După
puţină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia, căci
ești galileean și graiul tău seamănă cu al lor.” 71Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!” 72Îndată
a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.