Sfatul împotriva lui Isus
141După două
13:1
zile era Praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 2Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
3Pe
când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 4Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? 5Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei14:5 Grecește: dinari. și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. 6Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine, 7căci pe
săraci îi aveţi totdeauna cu voi și le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 8Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. 9Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” 10Iuda
Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. 11Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.
Prăznuirea Paștelor
12În
ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis:
„Unde voiești să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paștele?”
13El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceţi-vă în cetate. Acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un urcior cu apă, mergeţi după el. 14Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ 15Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata; acolo să pregătiţi pentru noi.” 16Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 17Seara
, Isus a venit cu cei doisprezece. 18Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” 19Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” 20„Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „și anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid. 21Fiul omului
, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”
Cina cea de taină
22Pe când
mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” 23Apoi a luat un pahar și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut toţi din el. 24Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. 25Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Înștiinţarea lui Petru
26După ce
au cântat cântările de laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor. 27Isus
le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate
Păstorul, și oile vor fi risipite.’ 28Dar, după
ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 29Petru
i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” 30Și Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 31Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toţi ceilalţi au spus același lucru.
Ghetsimani
32S-au
dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeţi aici până Mă voi ruga.” 33A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare. 34El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare
de moarte; rămâneţi aici și vegheaţi!” 35Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela. 36El zicea: „Ava
– adică ‘Tată’ –, Ţie toate
lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși
6:38
facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.” 37Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? 38Vegheaţi și rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul
este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” 39S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte. 40Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă. 41În sfârșit, a venit a treia oară și le-a zis: „Dormiţi de acum și odihniţi-vă! Destul! A
venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 42Sculaţi-vă
; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”
Prinderea lui Isus
43Și
îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoţii cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni. 44Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi și să-L duceţi sub pază.” 45Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Învăţătorule!” Și L-a sărutat mult. 46Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus și L-au prins. 47Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. 48Isus
a luat cuvântul și le-a zis: „Aţi ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeţi. 49În toate zilele am fost la voi și învăţam pe oameni în Templu, și nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să
24:44
se împlinească Scripturile.” 50Atunci
, toţi ucenicii L-au părăsit și au fugit. 51După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el, 52dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală.
Isus osândit de Sinedriu
53Pe
Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. 54Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot, a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului. 55Preoţii
cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna. 56Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. 57Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis: 58„Noi L-am auzit zicând: ‘Eu
Ioan 2:19
voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.’” 59Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. 60Atunci
, marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?” 61Isus
tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot
L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” 62„Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și
26:64Luca 22:69
veţi vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” 63Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? 64Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. 65Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Iar aprozii L-au primit în palme.
Tăgăduirea lui Petru
66Pe
când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. 67Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!” 68El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul. 69Când
l-a văzut slujnica, a început iarăși să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” 70Și el s-a lepădat din nou. După
puţină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia, căci
ești galileean și graiul tău seamănă cu al lor.” 71Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!” 72Îndată
a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.