Vindecarea unui îndrăcit
51Au
ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. 2Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3Omul acesta își avea locuinţa în morminte și nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. 4Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. 5Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munţi, ţipând și tăindu-se cu pietre. 6Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuiești!” 8Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!” 9„Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.” 10Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela. 11Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12Și dracii L-au rugat și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” 13Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare. 14Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat. 15Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat. 16Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii. 17Atunci au
început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. 18Pe când Se suia El în corabie, omul
care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ţi-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.” 20El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toţi se minunau.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani
21După
ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22Atunci
a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui 23și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.” 24Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea. 25Și era o femeie care de doisprezece ani avea
o scurgere de sânge. 26Ea suferise mult de la mulţi doctori, cheltuise tot ce avea și nu simţise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău. 27A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime și s-a atins de haina Lui. 28Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.” 29Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30Isus a cunoscut îndată că o putere
8:46
ieșise din El și, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzește și mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine?’” 32El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. 34Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa
ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta.” 35Pe când vorbea El încă
, iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” 36Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37Și n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă și pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme
.” 40Ei își băteau joc de El. Atunci
, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoţiseră și a intrat acolo unde zăcea copila. 41A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita cumi”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” 42Îndată, fetiţa s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi. 43Isus le-a
9:30
12:16
17:9Luca 5:14
poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mâncare fetiţei.
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
61Isus a
plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De
unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele
lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau
o pricină de poticnire în El. 4Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu
este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” 5N-a
32:25Mat. 13:58
putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câţiva bolnavi și i-a vindecat. 6Și se
mira de necredinţa lor.
Trimiterea celor doisprezece
Isus străbătea
satele de primprejur și învăţa pe norod.
7Atunci
a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9să
se încalţe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10Apoi le-a zis: „În orice casă
10:7,8
veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. 11Și
, dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo și să scuturaţi
18:6
îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăinţa. 13Scoteau mulţi draci și
ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi și-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14Împăratul Irod a auzit
vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.” 15Alţii
ziceau: „Este Ilie.” Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.” 16Dar
Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.” 17Căci Irod însuși trimisese să prindă pe Ioan și-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi
20:21
este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!” 19Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, 20căci Irod se temea
21:26
de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere. 21Totuși
a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua
nașterii și a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii. 22Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ţi voi da.” 23Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori
7:2
ce-mi vei cere, îţi voi da, fie și jumătate din împărăţia mea.” 24Fata a ieșit afară și a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” 25Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” 26Împăratul
s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 28l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. 29Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Înmulţirea pâinilor
30Apostolii
s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învăţaseră pe oameni. 31Isus
le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniţi-vă puţin.” Căci erau
mulţi care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32Au
plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34Când
14:14
a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și a
început să-i înveţe multe lucruri. 35Fiindcă
ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. 36Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37„Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare
să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?” 38Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci
și doi pești.” 39Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 40Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. 41El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea
. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărţit la toţi. 42Au mâncat toţi și s-au săturat; 43și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. 44Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
Isus umblă pe mare
45Îndată
, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47Când
s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 48A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia
să treacă pe lângă ei. 49Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au ţipat, 50pentru că toţi L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 51Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiţi și înmărmuriţi, 52căci nu
înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima
împietrită.
Vindecări la Ghenezaret
53După
ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi în pieţe și-L rugau să le dea voie doar
să se atingă de poalele hainei Lui. Și toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.
Fariseii și datina bătrânilor
71Fariseii și câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au
adunat la Isus. 2Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3Fariseii însă și toţi iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4Și, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor. 5Și
fariseii, și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul
acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât niște porunci omenești.’ 8Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu și ţineţi datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceţi multe alte lucruri de acestea.” 9El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. 10Căci Moise a zis: ‘Să cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine
va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’ 11Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta este Corban
23:18
», adică dat lui Dumnezeu, face bine’; 12și nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13Și așa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Ce spurcă pe om
14În urmă
, a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi și înţelegeţi. 15Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 16Dacă
are cineva urechi de auzit, să audă.” 17După ce
a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18El le-a zis: „Și voi sunteţi așa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 20El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21Căci
8:21Mat. 15:19
dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”
Femeia cananeancă
24Isus
a plecat de acolo și S-a dus în ţinutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căţei.” 28„Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” 29Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.” 30Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.
Vindecarea unui surdomut
31Isus
a părăsit ţinutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole. 32I-au
adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. 33El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul
Lui. 34Apoi Și-a ridicat
ochii spre cer, a suspinat
și a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” 35Îndată
i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. 36Isus le-a
poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37Ei erau uimiţi peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muţi, să vorbească.”
