Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
61Isus a
plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De
unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele
lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau
o pricină de poticnire în El. 4Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu
este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” 5N-a
32:25Mat. 13:58
putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câţiva bolnavi și i-a vindecat. 6Și se
mira de necredinţa lor.
Trimiterea celor doisprezece
Isus străbătea
satele de primprejur și învăţa pe norod.
7Atunci
a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9să
se încalţe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10Apoi le-a zis: „În orice casă
10:7,8
veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. 11Și
, dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo și să scuturaţi
18:6
îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăinţa. 13Scoteau mulţi draci și
ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi și-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14Împăratul Irod a auzit
vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.” 15Alţii
ziceau: „Este Ilie.” Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.” 16Dar
Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.” 17Căci Irod însuși trimisese să prindă pe Ioan și-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi
20:21
este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!” 19Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, 20căci Irod se temea
21:26
de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere. 21Totuși
a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua
nașterii și a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii. 22Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ţi voi da.” 23Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori
7:2
ce-mi vei cere, îţi voi da, fie și jumătate din împărăţia mea.” 24Fata a ieșit afară și a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” 25Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” 26Împăratul
s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 28l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. 29Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Înmulţirea pâinilor
30Apostolii
s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învăţaseră pe oameni. 31Isus
le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniţi-vă puţin.” Căci erau
mulţi care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32Au
plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34Când
14:14
a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și a
început să-i înveţe multe lucruri. 35Fiindcă
ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. 36Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37„Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare
să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?” 38Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci
și doi pești.” 39Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 40Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. 41El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea
. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărţit la toţi. 42Au mâncat toţi și s-au săturat; 43și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. 44Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
Isus umblă pe mare
45Îndată
, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47Când
s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 48A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia
să treacă pe lângă ei. 49Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au ţipat, 50pentru că toţi L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 51Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiţi și înmărmuriţi, 52căci nu
înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima
împietrită.
Vindecări la Ghenezaret
53După
ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi în pieţe și-L rugau să le dea voie doar
să se atingă de poalele hainei Lui. Și toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.