Fariseii și datina bătrânilor
71Fariseii și câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au
adunat la Isus. 2Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3Fariseii însă și toţi iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4Și, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor. 5Și
fariseii, și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul
acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât niște porunci omenești.’ 8Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu și ţineţi datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceţi multe alte lucruri de acestea.” 9El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. 10Căci Moise a zis: ‘Să cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine
va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’ 11Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta este Corban
23:18
», adică dat lui Dumnezeu, face bine’; 12și nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13Și așa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Ce spurcă pe om
14În urmă
, a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi și înţelegeţi. 15Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 16Dacă
are cineva urechi de auzit, să audă.” 17După ce
a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18El le-a zis: „Și voi sunteţi așa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 20El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21Căci
8:21Mat. 15:19
dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”
Femeia cananeancă
24Isus
a plecat de acolo și S-a dus în ţinutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căţei.” 28„Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” 29Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.” 30Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.
Vindecarea unui surdomut
31Isus
a părăsit ţinutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole. 32I-au
adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. 33El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul
Lui. 34Apoi Și-a ridicat
ochii spre cer, a suspinat
și a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” 35Îndată
i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. 36Isus le-a
poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37Ei erau uimiţi peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muţi, să vorbească.”
A doua înmulţire a pâinilor
81În zilele acelea, fiindcă
se strânsese din nou mult norod și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: 2„Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca. 3Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.” 4Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia aici, într-un loc pustiu?” 5„Câte pâini aveţi?”, i-a întrebat
Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei. 6Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, și ei le-au împărţit norodului. 7Mai aveau și câţiva peștișori, și Isus, după ce i-a binecuvântat
, a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșniţe pline cu rămășiţele de firimituri. 9Erau aproape patru mii de inși. În urmă, Isus le-a dat drumul.
Aluatul fariseilor
10Isus a intrat îndată
în corabie cu ucenicii Săi și a venit în părţile Dalmanutei. 11Fariseii au venit deodată
16:1Ioan 6:30
și au început o ceartă de vorbe cu Isus. Și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12Isus a suspinat adânc în duhul Său și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” 13Apoi i-a lăsat și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14Ucenicii
uitaseră să ia pâini; cu ei, în corabie, n-aveau decât o pâine. 15Isus le dădea în grijă
și le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” 16Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini
.” 17Isus a înţeles lucrul acesta și le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot
nu pricepeţi și tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? 18Aveţi ochi și nu vedeţi? Aveţi urechi și nu auziţi? Și nu vă aduceţi aminte deloc? 19Când
am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coșuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. 20„Și când
am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coșniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei. 21Și El le-a zis: „Tot nu
înţelegeţi?”
Vindecarea unui orb la Betsaida
22Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat
pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.” 25Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. 26Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și nici
să nu spui cuiva în sat.”
Mărturisirea lui Petru
27Isus
a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28Ei I-au răspuns: „Ioan
Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din proroci.” 29„Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu
11:27
ești Hristosul!” I-a răspuns Petru. 30Isus
le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
Isus vestește patimile și moartea Sa
31Atunci a
17:22Luca 9:22
început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze. 32Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. 33Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” 34Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva
16:24Luca 9:23
14:27
să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 35Căci oricine
va vrea să-și scape viaţa o va pierde, dar oricine își va pierde viaţa din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. 36Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? 37Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38Pentru că
12:9
de oricine se
2:12
va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”
91El le-a mai zis: „Adevărat
vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia
25:31Luca 22:18
lui Dumnezeu venind cu putere.”
Schimbarea la faţă
2După
șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor. 3Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe
, de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. 4Ilie li s-a arătat împreună cu Moise și sta de vorbă cu Isus. 5Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 6Căci nu știa ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase. 7A venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” 8Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur și n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. 9Pe
când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi. 10Ei au păstrat în ei lucrul acesta și se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi. 11Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că
17:10
trebuie să vină întâi Ilie?” 12El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi și va așeza din nou toate lucrurile, tot așa după cum
este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult și să
fie defăimat. 13Dar Eu vă spun că Ilie
17:12Luca 1:17
a și venit și ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”
Vindecarea unui îndrăcit
14Când
au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor și pe cărturari întrebându-se cu ei. 15De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat și a alergat la El să I se închine. 16El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?” 17Și un om din norod I-a răspuns
: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. 18Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâșnește din dinţi și rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut.” 19„O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” 20L-au adus la El. Și, cum a văzut
copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă la gură. 21Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine așa?” „Din copilărie”, a răspuns el. 22„Și, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi și ajută-ne.” 23Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă
poţi.’ Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” 24Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” 25Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat și i-a zis: „Duh mut și surd, îţi poruncesc să ieși din copilul acesta și să nu mai intri în el.” 26Și duhul a ieșit, ţipând și scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulţi ziceau: „A murit!” 27Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare. 28Când
a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” 29„Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieși decât prin rugăciune și post.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
30Au plecat de acolo și au trecut prin Galileea. Isus nu voia să știe nimeni că trece. 31Căci
învăţa pe ucenicii Săi și zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.” 32Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea și se temeau să-L întrebe.
Cine este cel mai mare?
33Apoi
22:24
au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” 34Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei ca să știe cine este cel mai mare. 35Atunci, Isus a șezut jos, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: „Dacă vrea cineva
să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi și slujitorul tuturor!” 36Și a luat
un copilaș și l-a așezat în mijlocul lor, apoi l-a luat în braţe și le-a zis: 37„Oricine primește pe unul din acești copilași în Numele Meu Mă primește pe Mine și oricine
Mă primește pe Mine nu Mă primește pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Pricinile de păcătuire
38Ioan
I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” 39„Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci
nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu și să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. 40Cine
nu este împotriva noastră este pentru noi. 41Și
oricine vă va da de băut un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata. 42Dar
, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare. 43Dacă
18:8
mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât să ai două mâini și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44unde
viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 45Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă șchiop decât să ai două picioare și să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, 46unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 47Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei, 48unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 49Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc și orice
jertfă va fi sărată cu sare. 50Sarea este bună
, dar, dacă sarea își pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi
sare în voi înșivă și să trăiţi
14:192 Cor. 13:11Evr. 12:14
în pace unii cu alţii.”
