Călcarea de lege a lui Eliașib
131În vremea aceea, s-a citit
în faţa poporului în cartea lui Moise și s-a găsit scris că amonitul
și moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu, 2pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pâine și apă și pentru că tocmiseră
împotriva lor cu preţ de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar
24:10Deut. 23:5
Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare. 3Când au auzit Legea, au deosebit
din Israel pe toţi străinii. 4Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia, 5pregătise pentru el o cămară mare, unde
puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn, părţile rânduite
pentru leviţi, cântăreţi și ușieri și darurile ridicate pentru preoţi. 6Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an
al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârșitul anului am căpătat de la împărat învoire 7să mă întorc la Ierusalim și am văzut răul pe care-l făcuse Eliașib, pregătind
o cămară pentru Tobia în curţile Casei lui Dumnezeu. 8Mi-a părut foarte rău și am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia. 9Apoi, am poruncit să se curăţească
odăile și am pus iarăși în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia.
Zeciuielile aduse din nou
10Am auzit, de asemenea, că părţile leviţilor nu
li se dăduseră și că leviţii și cântăreţii însărcinaţi cu slujba fugiseră fiecare în
ţinutul lui. 11Am mustrat
pe dregători și am zis: „Pentru ce
a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Și am strâns pe leviţi și pe cântăreţi și i-am pus iarăși în slujba lor. 12Atunci
, tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn. 13Am dat cămările
în grija preotului Șelemia, cărturarului Ţadoc și lui Pedaia, unul din leviţi, și le-am adăugat și pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioși
. Ei au fost însărcinaţi să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor. 14Adu-Ţi aminte
de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri și nu uita faptele mele evlavioase, făcute pentru Casa Dumnezeului meu și pentru lucrurile care trebuie păzite în ea!
Sfinţirea Sabatului
15Pe vremea aceea, am văzut în Iuda niște oameni călcând la teasc în ziua Sabatului
, aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri și smochine și cu tot felul de lucruri și aducându-le
la Ierusalim în ziua Sabatului. Și i-am mustrat chiar în ziua când își vindeau mărfurile. 16Mai erau și niște tirieni așezaţi în Ierusalim, care aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului și în Ierusalim. 17Am mustrat
pe mai-marii lui Iuda și le-am zis: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi pângărind ziua Sabatului? 18Oare n-au lucrat
așa părinţii voștri și nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi și peste cetatea aceasta? Și voi aduceţi din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!” 19Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra
, și să nu se deschidă decât după Sabat. Și am pus câţiva din slujitorii mei la porţi
, să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului. 20Și așa negustorii și vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată și de două ori afară din Ierusalim. 21I-am mustrat și le-am zis: „Pentru ce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi.” Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului. 22Am poruncit și leviţilor să se curăţească
și să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului.
Adu-Ţi aminte
de mine, Dumnezeule, și pentru aceste lucruri și ocrotește-mă după marea Ta îndurare!
Mustrarea pentru femeile străine
23Tot pe vremea aceea, am văzut pe niște iudei care își luaseră neveste
asdodiene, amonite și moabite. 24Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană și nu știau să vorbească limba evreiască; nu cunoșteau decât limba cutărui sau cutărui popor. 25I-am mustrat
și i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul și i-am pus să jure
în Numele lui Dumnezeu zicând: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor și să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voștri, nici pentru voi. 26Oare nu în aceasta a păcătuit
Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulţimea
popoarelor; el era iubit
de Dumnezeul lui și Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuși
femeile străine l-au târât și pe el în păcat. 27Și acum trebuie să auzim despre voi că săvârșiţi o nelegiuire atât de mare și că păcătuiţi
împotriva Dumnezeului nostru luând neveste străine?” 28Unul din fiii lui Ioiada
, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine. 29Adu-Ţi aminte
de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia și legământul
încheiat de preoţi și leviţi. 30I-am curăţit
de orice străin și am pus rânduială în tot ce trebuiau să păzească preoţii și leviţii, fiecare în slujba lui, 31în ce privea atât darul lemnelor
la vremuri hotărâte, cât și cele dintâi roade.
Adu-Ţi aminte de mine
spre bine, Dumnezeule!