Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
2

Neemia la Ierusalim

21În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe

2:1
Ezra 7:1
, pe când vinul era înaintea lui, am
2:1
Cap. 1:11.
luat vinul și l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristare
2:2
Prov. 15:13
a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică 3și am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul
2:3
1 Împ. 1:31Dan. 2:4
5:10
6:6,21
în veac! Cum să n-am faţa tristă când cetatea
2:3
Cap. 1:3.
în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită și porţile ei sunt arse de foc?” 4Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor 5și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” 6Împăratul, lângă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i-am hotărât o
2:6
Cap. 5:14;
vreme. 7Apoi am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda, 8și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lângă casă
2:8
Cap. 3:7.
, pentru zidul cetăţii și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci
2:8
Ezra 5:5
7:6,9,28
mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9M-am dus la dregătorii de dincolo de râu și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească niște mai-mari ai oastei și niște călăreţi. 10Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

Neemia îmbărbătează poporul

11Am

2:11
Ezra 8:32
ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile. 12După aceea, m-am sculat noaptea cu câţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream. 13Am ieșit noaptea pe Poarta
2:13
2 Cron. 26:9
Văii și m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate
2:13
Cap. 1:3. Vers. 17.
ale Ierusalimului și la porţile lui arse de foc. 14Am trecut pe la Poarta
2:14
Cap. 3:15.
Izvorului și pe la Iazul Împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. 15M-am suit noaptea pe la
2:15
2 Sam. 15:23Ier. 31:40
pârâu și m-am uitat iarăși cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii, și astfel m-am întors. 16Dregătorii nu știau unde fusesem și ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi. 17Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat și porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim de
2:17
Cap. 1:3.
ocară!” 18Și le-am istorisit cum mâna
2:18
Vers. 8.
cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit
2:18
2 Sam. 2:7
în această hotărâre bună. 19Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, Arabul, fiind înștiinţaţi, și-au bătut joc
2:19
Ps. 44:13
79:4
80:6
de noi și ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi
2:19
Cap. 6:6.
împotriva împăratului?” 20Și eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula și vom zidi, dar voi
2:20
Ezra 4:3
n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.”