Neemia la Ierusalim
21În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe
, pe când vinul era înaintea lui, am
luat vinul și l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristare
a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică 3și am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul
5:10
6:6,21
în veac! Cum să n-am faţa tristă când cetatea
în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită și porţile ei sunt arse de foc?” 4Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor 5și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” 6Împăratul, lângă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i-am hotărât o
13:6
vreme. 7Apoi am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda, 8și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lângă casă
, pentru zidul cetăţii și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci
7:6,9,28
mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9M-am dus la dregătorii de dincolo de râu și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească niște mai-mari ai oastei și niște călăreţi. 10Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
Neemia îmbărbătează poporul
11Am
ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile. 12După aceea, m-am sculat noaptea cu câţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream. 13Am ieșit noaptea pe Poarta
Văii și m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate
ale Ierusalimului și la porţile lui arse de foc. 14Am trecut pe la Poarta
Izvorului și pe la Iazul Împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. 15M-am suit noaptea pe la
pârâu și m-am uitat iarăși cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii, și astfel m-am întors. 16Dregătorii nu știau unde fusesem și ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi. 17Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat și porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim de
Ps. 44:13
79:4Ier. 24:9Ezec. 5:14,15
22:4
ocară!” 18Și le-am istorisit cum mâna
cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit
în această hotărâre bună. 19Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, Arabul, fiind înștiinţaţi, și-au bătut joc
79:4
80:6
de noi și ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi
împotriva împăratului?” 20Și eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula și vom zidi, dar voi
n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.”