Paștele în pustia Sinai
91Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din ţara Egiptului. Și a zis: 2„Copiii lui Israel să prăznuiască Paștele
la vremea hotărâtă. 3Să le prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara9:3 Evreiește: între cele două seri.; să le prăznuiţi după toate legile și după toate poruncile privitoare la ele.” 4Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paștele. 5Și au
prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 6S-a întâmplat că niște oameni, fiind necuraţi
din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea. Ei s-au
înfăţișat în aceeași zi înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 7Și oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort. De ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” 8Moise le-a răspuns: „Așteptaţi
să văd ce vă poruncește Domnul.” 9Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 10„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului. 11Și să le prăznuiască în luna a doua
, în ziua a paisprezecea, seara; să le mănânce
cu azimi și ierburi amare. 12Să nu lase din
ele nimic până a doua zi dimineaţa și să nu frângă
niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate
poruncile privitoare la Paște. 13Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, și totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela să fie nimicit
din poporul lui, pentru că n-a adus
darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia
pedeapsa pentru păcatul lui. 14Dacă un străin care locuiește între voi prăznuiește Paștele Domnului, să se ţină de legile și poruncile privitoare la Paște. Aceeași
lege să fie între voi, pentru străin, ca și pentru băștinaș.’”
Norul
15În ziua
când a fost așezat cortul, norul a acoperit locașul cortului întâlnirii și, de seara
40:38
până dimineaţa, deasupra cortului era ca înfăţișarea unui foc. 16Totdeauna era așa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţișarea unui foc. 17Când se
ridica norul de pe cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copiii lui Israel. 18Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme
cât rămânea norul deasupra cortului. 19Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau
de porunca Domnului și nu porneau. 20Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului. 21Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa și se ridica dimineaţa, atunci porneau și ei. Dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci porneau și ei. 22Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an, copiii lui
Israel rămâneau tăbărâţi și nu porneau; și când se ridica, porneau și ei. 23Tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului; ascultau
de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
Trâmbiţele de argint
101Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea
adunării și pentru pornirea taberelor. 3Când se va suna
cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la ușa cortului întâlnirii. 4Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii
peste miile lui Israel. 5Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc
la răsărit; 6când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc
la miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. 7Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi
, dar să nu
sunaţi cu vâlvă. 8Din trâmbiţe
să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veșnică pentru voi și pentru urmașii voștri. 9Când veţi merge
la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmașului
4:3
6:9
10:8,121 Sam. 10:18Ps. 106:42
care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, și Domnul Dumnezeul vostru Își va aduce aminte
de voi și veţi fi izbăviţi de vrăjmașii voștri. 10În zilele
voastre de bucurie, la sărbătorile voastre și la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile-de-tot și jertfele de mulţumire, și ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Și aducă
aminte de voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
Plecarea din Sinai
11În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat
norul de pe cortul întâlnirii. 12Și copiii lui Israel au pornit
din pustia Sinai
după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia
Paran. 13Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca
Domnului dată prin Moise. 14Întâi
a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Iuda era mai-mare Nahșon
, fiul lui Aminadab; 15peste oștirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar; 16peste oștirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17Când a fost desfăcut cortul
, au pornit întâi fiii lui Gherșon și fiii lui Merari, ducând
cortul. 18Apoi a pornit steagul
taberei lui Ruben, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Ruben era mai-mare Eliţur, fiul lui Ședeur; 19peste oștirea seminţiei fiilor lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Ţurișadai; 20peste oștirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21Apoi au pornit chehatiţii, ducând Sfântul
Locaș; până la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul. 22Apoi a pornit steagul
taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Efraim era mai-mare Elișama, fiul lui Amihud; 23peste oștirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur; 24peste oștirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 25Apoi a pornit steagul
taberei fiilor lui Dan, împreună cu oștirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oștirea lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amișadai; 26peste oștirea seminţiei fiilor lui Așer era Paguiel, fiul lui Ocran; 27peste oștirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28Acesta
a fost șirul în care au pornit copiii lui Israel, după oștirile lor; așa au plecat.
Moise și socrul său
29Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel
, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l
voi da.’ Vino cu noi, și îţi vom face
4:11
bine, căci Domnul
6:7,8
a făgăduit că va face bine lui Israel.” 30Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în ţara mea și în locul meu de naștere.” 31Și Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoști locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii
călăuză. 32Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele
pe care ni-l va face Domnul.” 33Ei au plecat de la muntele
Domnului și au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor
și a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. 34Norul
Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. 35Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te
132:8
, Doamne, ca să se împrăștie vrăjmașii Tăi și să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!” 36Iar când îl așezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”
Focul Domnului
111Poporul
a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat
. S-a aprins
între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei. 2Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat
Domnului, și focul s-a stins. 3Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.
Prepeliţele
4Adunăturii
de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine
106:141 Cor. 10:6
ne va da carne să mâncăm? 5Ne aducem
aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6Acum ni s-a uscat
sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.” 7Mana
semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul
. 8Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul
unei turte făcute cu untdelemn. 9Când cădea roua
noaptea în tabără, cădea și mana. 10Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia
Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat 11și a zis
Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l
la sânul tău, cum poartă doica
pe copil, până în ţara pe care ai jurat
50:24Exod 13:5
părinţilor lui că i-o vei da’? 13De unde
să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ 14Eu
singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15Decât să Te porţi așa cu mine, mai bine omoară-mă
, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd
nenorocirea.” 16Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci
de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere
asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfăţișeze acolo împreună cu tine. 17Eu
Mă voi coborî și îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul
care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porţi tu singur. 18Să spui poporului: ‘Sfinţiţi-vă
pentru mâine și aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în
auzul Domnului și aţi zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi
o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veţi mânca. 19Aveţi să mâncaţi carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20ci o lună
106:15
întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce
am ieșit noi oare din Egipt?»’” 21Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul
38:26
căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’ 22Putem tăia
oare atâtea oi și atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peștii mării, ca să le ajungă?” 23Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva
59:1
s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va
întâmpla sau nu.” 24Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat
șaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului. 25Domnul S-a coborât
în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat
peste ei, au început să prorocească
19:20,21,23Ioel 2:28Fapte 2:17,181 Cor. 14:1
, dar după aceea n-au mai prorocit. 26Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu
se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără. 27Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.” 28Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise
, oprește-i.” 29Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu
ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!” 30Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt
105:40
, care a adus prepeliţe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului. 32În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. 33Pe când carnea
era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. 35De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat
la Haţerot și s-a oprit la Haţerot.
