Cele douăsprezece iscoade trimise în Canaan
131Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Trimite
niște oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntașii lor.” 3Moise i-a trimis din pustia
Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceștia erau căpetenii ale copiilor lui Israel. 4Iată numele lor: pentru seminţia lui Ruben: Șamua, fiul lui Zacur; 5pentru seminţia lui Simeon: Șafat, fiul lui Hori; 6pentru seminţia lui Iuda
: Caleb
, fiul lui Iefune; 7pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif; 8pentru seminţia lui Efraim: Hosea
, fiul lui Nun; 9pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu; 10pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi; 11pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi; 12pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali; 13pentru seminţia lui Așer: Setur, fiul lui Micael; 14pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi; 15pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi. 16Acestea sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua. 17Moise i-a trimis să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici spre miazăzi
și apoi să vă suiţi
pe munte. 18Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuiește: dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr; 19vedeţi cum este ţara în care locuiește: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuiește: dacă sunt deschise sau întărite; 20cum este pământul: dacă este gras
sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiţi
cu inimă și luaţi cu voi roade din ţară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii. 21Ei s-au suit și au iscodit ţara, de la pustia
Ţin până la Rehob
, pe drumul care duce la Hamat. 22S-au suit pe la miazăzi și au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman
15:13,14Jud. 1:10
, Șeșai și Talmai, copiii lui Anac
. Hebronul
fusese zidit cu șapte ani înainte de cetatea Ţoan
30:4
din Egipt. 23Au ajuns
până la valea Eșcol. Acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugure și l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini. Au luat și rodii și smochine. 24Locul acela l-au numit valea Eșcol (Strugure) din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel. 25S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite. 26Au plecat și au ajuns la Moise și la Aaron și la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades
, în pustia
Paran. Le-au adus știri, lor și întregii adunări, și le-au arătat roadele ţării. 27Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte
33:3
și miere și iată-i
roadele. 28Dar poporul
9:1,2
care locuiește în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii
lui Anac. 29Amaleciţii
15:3
locuiesc ţinutul de la miazăzi; iebusiţii și amoriţii locuiesc muntele și canaaniţii și hetiţii locuiesc lângă mare și de-a lungul Iordanului.” 30Caleb
a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim și să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!” 31Dar
bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.” 32Și au înnegrit
înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia
pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. 33Apoi, am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac
2:10
9:2
, care se trag din neamul uriașilor: înaintea noastră și faţă
de ei parcă eram niște lăcuste
.”
Patruzeci de ani în pustie
141Toată adunarea a ridicat glasul și a început să ţipe. Și poporul
a plâns în noaptea aceea. 2Toţi copiii
17:3Ps. 106:25
lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron și toată adunarea le-a zis: „De
ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? 3Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 4Și au zis unul altuia: „Să
ne alegem o căpetenie și să ne
întoarcem în Egipt.” 5Moise
și Aaron au căzut cu faţa la pământ în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. 6Și, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua
, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele 7și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe
care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată. 8Dacă Domnul
22:201 Împ. 10:9Ps. 22:8
147:10,11Is. 62:4
va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta și ne-o va da: este o ţară
în care curge lapte și miere. 9Numai nu vă
răzvrătiţi împotriva Domnului și nu
20:3
vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca
. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul
31:6,8Ios. 1:5Jud. 1:222 Cron. 13:12
15:2
20:17
32:8Ps. 46:7,11Is. 41:10Amos 5:14Zah. 8:23
este cu noi, nu vă temeţi de ei!” 10Toată
adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava
24:16,17
40:34Lev. 9:2320:6
Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. 11Și Domnul a zis lui Moise: „Până
când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu
9:23Ps. 78:22,32,42
106:24Ioan 12:37Evr. 3:18
va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12De aceea îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine
te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el.” 13Moise
32:27Ezec. 20:9,14
a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14Și vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei știau
5:1
că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul
40:38Neem. 9:12Ps. 78:14
105:39
Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc. 15Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice: 16‘Domnul n-avea
putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18‘Domnul este încet
145:8Iona 4:2
la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește
34:7
fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’ 19Iartă
dar fărădelegea poporului acestuia
, după
mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” 20Și Domnul a spus: „Iert, cum ai
cerut. 21Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot
pământul, 22atât este de adevărat că toţi
106:26Evr. 3:17,18
cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de zece
ori acum și n-au ascultat glasul Meu, 23toţi aceia
nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, și anume toţi cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. 24Iar pentru că robul Meu Caleb
a fost însufleţit de un alt duh și a urmat în
totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni. 25Amaleciţii și canaaniţii locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceţi-vă și plecaţi
în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie.” 26Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 27„Până când
voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile
copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. 28Spune-le: ‘Pe
viaţa Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai
cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele! 29Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi
, a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus și care aţi cârtit împotriva Mea, 30nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară
de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. 31Pe
copilașii voștri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi
nesocotit-o voi. 32Iar cât despre voi, trupurile
voastre moarte vor cădea în pustie. 33Și copiii voștri vor rătăci
patruzeci
de ani în pustie și vor ispăși
astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 34După cum
în patruzeci de zile
aţi iscodit ţara, tot așa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, și veţi ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35Eu
, Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele
adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta și în ea vor muri.’” 36Bărbaţii
pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara, 37oamenii aceștia, care înnegriseră ţara, au murit
acolo, înaintea Domnului, loviţi de o moarte năprasnică. 38Numai Iosua, fiul
lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.
Neascultarea poporului pedepsit
39Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mare
jale. 40S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!
Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” 41Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca
Domnului? Nu veţi izbuti. 42Nu vă suiţi
, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmașii voștri. 43Căci amaleciţii și canaaniţii sunt înaintea voastră și veţi cădea uciși de sabie; odată ce v-aţi abătut
de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.” 44Ei s-au îndărătnicit
și s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei. 45Atunci
s-au coborât amaleciţii și canaaniţii care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăţi până la
Horma.
Legi asupra jertfelor
151Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește
copiilor lui Israel și spune-le:
‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să vă așezaţi locuinţele în ea 3și
veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere-de-tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea
22:18,21
unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie sau la sărbătorile voastre
, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros
plăcut Domnului, 4cel
6:14
ce își va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca
dar de mâncare a zecea parte
dintr-o efă de floare de făină frământată într-un sfert de hin de untdelemn, 5iar
vin pentru jertfa de băutură la arderea-de-tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel. 6Pentru un berbec
, să aduci ca dar de mâncare două zecimi de efă din floarea făinii frământată într-o treime de hin de untdelemn 7și să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. 8Dacă aduci un viţel, fie ca ardere-de-tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca jertfă de mulţumire
Domnului, 9să
aduci ca dar de mâncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii frământată într-o jumătate de hin de untdelemn 10și să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 11Așa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied. 12După numărul vitelor, așa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor. 13Așa
să facă lucrurile acestea orice băștinaș când va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 14Dacă un străin care locuiește la voi sau care se va găsi în viitor în mijlocul vostru aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s-o aducă în același fel ca voi. 15Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmașii voștri: cu străinul să fie ca și cu voi înaintea Domnului. 16O singură lege și o singură poruncă să fie atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi.’”
Pârga plămădelii
17Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 18„Vorbește
copiilor lui Israel și spune-le:
‘Când veţi intra în ţara în care vă voi duce 19și când veţi mânca pâine
din ţara aceea, să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul. 20Ca dar ridicat, să aduceţi o turtă din pârga
plămădelii voastre; s-o aduceţi cum aduceţi darul
23:10,16
care se ia întâi din arie. 21Din pârga plămădelii voastre să luaţi întâi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.
Păcatele fără voie
22Dacă
păcătuiţi fără voie și nu păziţi toate poruncile pe care le-a făcut cunoscute lui Moise Domnul, 23tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua când a dat Domnul porunci și mai târziu din neam în neam, 24dacă
păcatul a fost făcut fără voie și fără să știe adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere-de-tot, de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul
său de mâncare și cu jertfa sa de băutură, după rânduielile așezate; să mai aducă și un ţap
8:35
ca jertfă de ispășire. 25Preotul
să facă ispășire pentru toată adunarea copiilor lui Israel și li se va ierta, căci au păcătuit fără voie și și-au adus darul lor: o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului și o jertfă de ispășire înaintea Domnului pentru păcatul pe care l-au săvârșit fără voie. 26Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel și străinului care locuiește în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie. 27Dacă
unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 28Preotul
să facă ispășire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; când va face ispășire pentru el, i se va ierta. 29Atât pentru băștinașul dintre copiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor, să fie aceeași lege
, când va păcătui fără voie. 30Dar
, dacă cineva, fie băștinaș, fie străin, păcătuiește cu voie, hulește pe Domnul, acela va fi nimicit din mijlocul poporului său, 31căci a nesocotit
Cuvântul Domnului și a călcat porunca Lui; va fi nimicit și își va lua astfel pedeapsa
pentru nelegiuirea lui.’”
Pedepsirea omului pentru călcarea Sabatului
32Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit
35:2,3
pe un om strângând lemne în ziua Sabatului. 33Cei ce-l găsiseră strângând lemne l-au adus la Moise, la Aaron și la toată adunarea. 34L-au aruncat în temniţă
, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă. 35Domnul a zis lui Moise: „Omul acesta
să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea
să-l ucidă cu pietre afară din tabără.” 36Toată adunarea l-a scos afară din tabără și l-a ucis cu pietre; și a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
Ciucurii de la veșminte
37Domnul a zis lui Moise: 38„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le să-și facă
, din neam în neam, un ciucure la colţurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veșmintelor. 39Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el și să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi și să nu urmaţi
după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri, ca să vă lăsaţi târâţi
106:39Iac. 4:4
la curvie. 40Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi și să fiţi sfinţi
pentru Dumnezeul vostru. 41Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.”
