Patruzeci de ani în pustie
141Toată adunarea a ridicat glasul și a început să ţipe. Și poporul
a plâns în noaptea aceea. 2Toţi copiii
17:3Ps. 106:25
lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron și toată adunarea le-a zis: „De
ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? 3Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 4Și au zis unul altuia: „Să
ne alegem o căpetenie și să ne
întoarcem în Egipt.” 5Moise
și Aaron au căzut cu faţa la pământ în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. 6Și, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua
, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele 7și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe
care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată. 8Dacă Domnul
22:201 Împ. 10:9Ps. 22:8
147:10,11Is. 62:4
va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta și ne-o va da: este o ţară
în care curge lapte și miere. 9Numai nu vă
răzvrătiţi împotriva Domnului și nu
20:3
vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca
. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul
31:6,8Ios. 1:5Jud. 1:222 Cron. 13:12
15:2
20:17
32:8Ps. 46:7,11Is. 41:10Amos 5:14Zah. 8:23
este cu noi, nu vă temeţi de ei!” 10Toată
adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava
24:16,17
40:34Lev. 9:2320:6
Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. 11Și Domnul a zis lui Moise: „Până
când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu
9:23Ps. 78:22,32,42
106:24Ioan 12:37Evr. 3:18
va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12De aceea îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine
te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el.” 13Moise
32:27Ezec. 20:9,14
a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14Și vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei știau
5:1
că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul
40:38Neem. 9:12Ps. 78:14
105:39
Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc. 15Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice: 16‘Domnul n-avea
putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18‘Domnul este încet
145:8Iona 4:2
la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește
34:7
fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’ 19Iartă
dar fărădelegea poporului acestuia
, după
mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” 20Și Domnul a spus: „Iert, cum ai
cerut. 21Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot
pământul, 22atât este de adevărat că toţi
106:26Evr. 3:17,18
cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de zece
ori acum și n-au ascultat glasul Meu, 23toţi aceia
nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, și anume toţi cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. 24Iar pentru că robul Meu Caleb
a fost însufleţit de un alt duh și a urmat în
totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni. 25Amaleciţii și canaaniţii locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceţi-vă și plecaţi
în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie.” 26Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 27„Până când
voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile
copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. 28Spune-le: ‘Pe
viaţa Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai
cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele! 29Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi
, a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus și care aţi cârtit împotriva Mea, 30nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară
de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. 31Pe
copilașii voștri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi
nesocotit-o voi. 32Iar cât despre voi, trupurile
voastre moarte vor cădea în pustie. 33Și copiii voștri vor rătăci
patruzeci
de ani în pustie și vor ispăși
astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 34După cum
în patruzeci de zile
aţi iscodit ţara, tot așa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, și veţi ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35Eu
, Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele
adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta și în ea vor muri.’” 36Bărbaţii
pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara, 37oamenii aceștia, care înnegriseră ţara, au murit
acolo, înaintea Domnului, loviţi de o moarte năprasnică. 38Numai Iosua, fiul
lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.
Neascultarea poporului pedepsit
39Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mare
jale. 40S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!
Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” 41Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca
Domnului? Nu veţi izbuti. 42Nu vă suiţi
, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmașii voștri. 43Căci amaleciţii și canaaniţii sunt înaintea voastră și veţi cădea uciși de sabie; odată ce v-aţi abătut
de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.” 44Ei s-au îndărătnicit
și s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei. 45Atunci
s-au coborât amaleciţii și canaaniţii care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăţi până la
Horma.