Vaca roșie, apa de curăţire
191Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 2„Iată ce poruncește legea pe care a dat-o Domnul, zicând: ‘Vorbește copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roșie, fără pată, fără vreun cusur trupesc și care să nu
fi fost pusă la jug. 3S-o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată
16:27Evr. 13:11
din tabără și să fie junghiată înaintea lui. 4Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii și să
16:14,19Evr. 9:13
stropească de șapte ori înaintea cortului întâlnirii. 5Vaca să fie arsă sub ochii lui; să-i ardă pielea
, carnea și sângele, împreună cu balega. 6Preotul să ia
lemn de cedru, isop și cârmâz și să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca. 7Preotul
15:5
să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă, apoi să intre iarăși în tabără și să fie necurat până seara. 8Cel ce va arde vaca să-și spele hainele în apă și să-și scalde trupul în apă și să fie necurat până seara. 9Un om curat să strângă cenușa
vacii și s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire
. Aceasta este o apă de ispășire. 10Cel ce va strânge cenușa vacii să-și spele hainele și să fie necurat până seara. Aceasta să fie o lege veșnică atât pentru copiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor. 11Cine
se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de șapte zile. 12Să
se curăţească cu apa aceasta a treia zi și a șaptea zi și va fi curat, dar, dacă nu se curăţește a treia zi și a șaptea zi, nu va fi curat. 13Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, și nu se va curăţi pângărește
cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa
de curăţire, este necurat și necurăţia
22:3
lui este încă peste el. 14Iată legea când va muri un om într-un cort: oricine va intra în cort și oricine se va afla în cort va fi necurat șapte zile. 15De asemenea, orice
vas descoperit, care nu va avea un capac bine strâns pe el, va fi necurat. 16Oricine
se va atinge pe câmp de un om ucis de sabie sau de un mort sau de oase omenești sau de vreun mormânt va fi necurat timp de șapte zile. 17Pentru cel necurat, să se ia
cenușă de la jertfa de ispășire care a fost arsă și să toarne peste ea apă de izvor într-un vas. 18Un om curat să ia
isop și să-l înmoaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omenești sau de vreun om ucis sau de vreun mort sau de vreun mormânt.
19Cel curat să stropească pe cel necurat a treia zi și a șaptea zi și să-l curăţească în ziua
a șaptea. Să-și spele hainele și să se scalde în apă și seara va fi curat. 20Un om care va fi necurat și nu se va curăţi va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat
Sfântul Locaș al Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat. 21Aceasta să fie o lege veșnică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curăţire să-și spele hainele și cel ce se va atinge de apa de curăţire să fie necurat până seara. 22Orice
lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat și cine se va atinge de el să fie necurat până seara.’”
Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise
201Toată adunarea copiilor
lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Și poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit
și a fost îngropată Maria. 2Adunarea
n-avea apă. Și s-au
răsculat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3Poporul a căutat
ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când
au murit fraţii noștri înaintea Domnului! 4Pentru ce
aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi și vitele noastre? 5Pentru ce ne-aţi scos din Egipt și ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?” 6Moise și Aaron au plecat de la adunare și s-au dus la ușa cortului întâlnirii. Au căzut
cu faţa la pământ și li s-a arătat slava
Domnului. 7Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 8„Ia
toiagul și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, și ea va da apă. Să le scoţi
105:41
114:8Is. 43:20
48:21
astfel apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor.” 9Moise a luat toiagul dinaintea
Domnului, cum îi poruncise Domnul. 10Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Și Moise le-a zis: „Ascultaţi
, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” 11Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă
din belșug, așa încât a băut și adunarea și au băut și vitele. 12Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi
crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi
36:23
38:161 Pet. 3:15
înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” 13Acestea sunt
106:32
apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei.
Edomiţii și israeliţii
14De la Cades, Moise
a trimis niște soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Așa
23:7Obad. 10,12
vorbește fratele tău Israel: ‘Tu știi toate suferinţele prin care am trecut. 15Părinţii
noștri s-au coborât în Egipt și am
1:11Deut. 26:6Fapte 7:19
locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinţii noștri. 16Am
3:7
strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimis
14:19
23:20
33:2
un Înger și ne-a scos din Egipt. Și iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău. 17Lasă-ne
să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii și nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.’” 18Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieși înainte cu sabia.” 19Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare și, dacă vom bea din apa ta eu și turmele mele, îţi voi
plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!” 20El a răspuns: „Să nu cumva
să treci!” Și Edom i-a ieșit înainte cu multă gloată și cu mână tare. 21Astfel
, Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Și Israel s-a abătut
de la el.
Moartea lui Aaron. Eleazar
22Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades
și a ajuns
la muntele Hor. 23Domnul a zis lui Moise și lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom: 24„Aaron are să fie adăugat
la poporul lui, căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi
împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. 25Ia pe Aaron
și pe fiul său Eleazar și suie-i pe muntele Hor. 26Dezbracă pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui și va muri.” 27Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări. 28Moise
a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron
a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise și Eleazar s-au coborât de pe munte. 29Toată adunarea a văzut că Aaron murise și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci
de zile.
Israeliţii în luptă cu canaaniţii
211Împăratul Aradului, un canaanit care locuia la miazăzi, a auzit
că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel și a luat mai mulţi prinși de război. 2Atunci
Israel a făcut Domnului o juruinţă și a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetăţile.” 3Domnul a auzit glasul lui Israel și a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârșire, pe ei și cetăţile lor, și locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).
Șerpii înfocaţi
4Au
plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să
ocolească ţara Edomului. Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum 5și a vorbit
împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru
17:3
ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit
sufletul de această hrană proastă.” 6Atunci, Domnul
a trimis împotriva poporului niște
șerpi înfocaţi, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulţi oameni în Israel. 7Poporul
a venit la Moise și a zis: „Am
păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te
Domnului ca să depărteze de la noi acești șerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. 8Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un șarpe înfocat și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi.” 9Moise
a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină și oricine era mușcat de un șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.
Alte călătorii ale israeliţilor
10Copiii lui Israel au plecat și au
tăbărât la Obot. 11Au plecat
din Obot și au tăbărât
la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui. 12De acolo au plecat și au tăbărât în valea Zered. 13De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieșind din ţinutul amoriţilor, căci Arnonul
face hotarul Moabului, între Moab și amoriţi.
14De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:
„Vaheb în Sufa,
Șuvoaiele Arnonului
15Și scurgerile șuvoaielor
Care se întind înspre Ar și se ating
cu hotarul lui Moab.”
16De acolo s-au dus
la Beer (Fântână). La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul și le voi da apă.”
17Atunci a cântat
106:12
Israel cântarea aceasta:
„Ţâșnește, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
18Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
Pe care au săpat-o mai-marii poporului,
Cu toiagul de cârmuire
, cu toiegele lor!”
Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 19din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 20din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre
pustie.
Sihon și Og
21Israel
a trimis soli la Sihon, împăratul amoriţilor, ca să-i spună: 22„Lasă-mă
să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.” 23Sihon
n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ
și s-a luptat împotriva lui Israel. 24Israel
29:7Ios. 12:1,2
24:8Neem. 9:22Ps. 135:10,11
136:19Amos 2:9
l-a bătut cu ascuţișul sabiei și i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. 25Israel a luat toate cetăţile acelea și s-a așezat în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon și în toate satele de prin împrejurimi. 26Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului și-i luase toată ţara până la Arnon.
27De aceea zic poeţii:
„Veniţi la Hesbon!
Să se zidească din nou și să se întărească cetatea lui Sihon.
28Căci a ieșit
un foc din Hesbon,
O flacără din cetatea lui Sihon,
Și a mistuit pe
Ar-Moab,
Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
29Vai de tine, Moab!
Ești pierdut, poporul lui Chemoș!
El a făcut pe fiii lui fugari,
Și pe fetele lui le-a dat roabe
Lui Sihon, împăratul amoriţilor.
30Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor:
Din Hesbon până la
Dibon totul este nimicit;
Am pustiit până la Nofah,
Care se întinde până la
Medeba.”
31Israel s-a așezat astfel în ţara amoriţilor. 32Moise a trimis să iscodească Iaezerul
. Au luat satele care ţineau de el și au izgonit pe amoriţii care erau în ele. 33Au schimbat apoi drumul și s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og
29:7
, împăratul Basanului, le-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la
Edrei. 34Domnul a zis lui Moise: „Nu
te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el și tot poporul lui și toată ţara lui; să-i
faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.” 35Și ei l-au
bătut, pe el și pe fiii lui și tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, și au pus mâna pe ţara lui.
