Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise
201Toată adunarea copiilor
lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Și poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit
și a fost îngropată Maria. 2Adunarea
n-avea apă. Și s-au
răsculat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3Poporul a căutat
ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când
au murit fraţii noștri înaintea Domnului! 4Pentru ce
aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi și vitele noastre? 5Pentru ce ne-aţi scos din Egipt și ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?” 6Moise și Aaron au plecat de la adunare și s-au dus la ușa cortului întâlnirii. Au căzut
cu faţa la pământ și li s-a arătat slava
Domnului. 7Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 8„Ia
toiagul și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, și ea va da apă. Să le scoţi
105:41
114:8Is. 43:20
48:21
astfel apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor.” 9Moise a luat toiagul dinaintea
Domnului, cum îi poruncise Domnul. 10Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Și Moise le-a zis: „Ascultaţi
, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” 11Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă
din belșug, așa încât a băut și adunarea și au băut și vitele. 12Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi
crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi
36:23
38:161 Pet. 3:15
înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” 13Acestea sunt
106:32
apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei.
Edomiţii și israeliţii
14De la Cades, Moise
a trimis niște soli la împăratul Edomului ca să-i spună: „Așa
23:7Obad. 10,12
vorbește fratele tău Israel: ‘Tu știi toate suferinţele prin care am trecut. 15Părinţii
noștri s-au coborât în Egipt și am
1:11Deut. 26:6Fapte 7:19
locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinţii noștri. 16Am
3:7
strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimis
14:19
23:20
33:2
un Înger și ne-a scos din Egipt. Și iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău. 17Lasă-ne
să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii și nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.’” 18Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieși înainte cu sabia.” 19Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare și, dacă vom bea din apa ta eu și turmele mele, îţi voi
plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!” 20El a răspuns: „Să nu cumva
să treci!” Și Edom i-a ieșit înainte cu multă gloată și cu mână tare. 21Astfel
, Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Și Israel s-a abătut
de la el.
Moartea lui Aaron. Eleazar
22Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades
și a ajuns
la muntele Hor. 23Domnul a zis lui Moise și lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom: 24„Aaron are să fie adăugat
la poporul lui, căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi
împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. 25Ia pe Aaron
și pe fiul său Eleazar și suie-i pe muntele Hor. 26Dezbracă pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui și va muri.” 27Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări. 28Moise
a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron
a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise și Eleazar s-au coborât de pe munte. 29Toată adunarea a văzut că Aaron murise și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci
de zile.
Israeliţii în luptă cu canaaniţii
211Împăratul Aradului, un canaanit care locuia la miazăzi, a auzit
că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel și a luat mai mulţi prinși de război. 2Atunci
Israel a făcut Domnului o juruinţă și a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetăţile.” 3Domnul a auzit glasul lui Israel și a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârșire, pe ei și cetăţile lor, și locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).
Șerpii înfocaţi
4Au
plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să
ocolească ţara Edomului. Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum 5și a vorbit
împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru
17:3
ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit
sufletul de această hrană proastă.” 6Atunci, Domnul
a trimis împotriva poporului niște
șerpi înfocaţi, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulţi oameni în Israel. 7Poporul
a venit la Moise și a zis: „Am
păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te
Domnului ca să depărteze de la noi acești șerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. 8Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un șarpe înfocat și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi.” 9Moise
a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină și oricine era mușcat de un șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.
Alte călătorii ale israeliţilor
10Copiii lui Israel au plecat și au
tăbărât la Obot. 11Au plecat
din Obot și au tăbărât
la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui. 12De acolo au plecat și au tăbărât în valea Zered. 13De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieșind din ţinutul amoriţilor, căci Arnonul
face hotarul Moabului, între Moab și amoriţi.
14De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:
„Vaheb în Sufa,
Șuvoaiele Arnonului
15Și scurgerile șuvoaielor
Care se întind înspre Ar și se ating
cu hotarul lui Moab.”
16De acolo s-au dus
la Beer (Fântână). La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul și le voi da apă.”
17Atunci a cântat
106:12
Israel cântarea aceasta:
„Ţâșnește, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
18Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
Pe care au săpat-o mai-marii poporului,
Cu toiagul de cârmuire
, cu toiegele lor!”
Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 19din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 20din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre
pustie.
Sihon și Og
21Israel
a trimis soli la Sihon, împăratul amoriţilor, ca să-i spună: 22„Lasă-mă
să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.” 23Sihon
n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ
și s-a luptat împotriva lui Israel. 24Israel
29:7Ios. 12:1,2
24:8Neem. 9:22Ps. 135:10,11
136:19Amos 2:9
l-a bătut cu ascuţișul sabiei și i-a cucerit ţara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. 25Israel a luat toate cetăţile acelea și s-a așezat în toate cetăţile amoriţilor, în Hesbon și în toate satele de prin împrejurimi. 26Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului și-i luase toată ţara până la Arnon.
27De aceea zic poeţii:
„Veniţi la Hesbon!
Să se zidească din nou și să se întărească cetatea lui Sihon.
28Căci a ieșit
un foc din Hesbon,
O flacără din cetatea lui Sihon,
Și a mistuit pe
Ar-Moab,
Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
29Vai de tine, Moab!
Ești pierdut, poporul lui Chemoș!
El a făcut pe fiii lui fugari,
Și pe fetele lui le-a dat roabe
Lui Sihon, împăratul amoriţilor.
30Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor:
Din Hesbon până la
Dibon totul este nimicit;
Am pustiit până la Nofah,
Care se întinde până la
Medeba.”
31Israel s-a așezat astfel în ţara amoriţilor. 32Moise a trimis să iscodească Iaezerul
. Au luat satele care ţineau de el și au izgonit pe amoriţii care erau în ele. 33Au schimbat apoi drumul și s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og
29:7
, împăratul Basanului, le-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la
Edrei. 34Domnul a zis lui Moise: „Nu
te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el și tot poporul lui și toată ţara lui; să-i
faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.” 35Și ei l-au
bătut, pe el și pe fiii lui și tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, și au pus mâna pe ţara lui.
Balac trimite după Balaam
221Copiii
lui Israel au pornit și au tăbărât în șesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului. 2Balac, fiul lui Ţipor
, a văzut tot ce făcuse Israel amoriţilor. 3Și Moab
a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel. 4Moab a zis bătrânilor
lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paște boul verdeaţa de pe câmp.” Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului. 5El a trimis
24:9Neem. 13:1,2Mica 6:52 Pet. 2:15Iuda 11Apoc. 2:14
soli la Balaam, fiul lui Beor, la
Petor pe Râu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, acoperă faţa pământului și s-a așezat în faţa mea! 6Vino, te rog, să-mi blestemi
pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine. Poate că așa îl voi putea bate și-l voi izgoni din ţară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat și pe cine blestemi tu este blestemat.” 7Bătrânii lui Moab și bătrânii lui Madian au plecat având cu ei daruri
pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam și i-au spus cuvintele lui Balac. 8Balaam le-a zis: „Rămâneţi
aici peste noapte și vă voi da răspuns după cum îmi va spune Domnul.” Și căpeteniile Moabului au rămas la Balaam. 9Dumnezeu
a venit la Balaam și a zis: „Cine sunt oamenii aceștia pe care-i ai la tine?” 10Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i-a trimis să-mi spună: 11‘Iată, un popor a ieșit din Egipt și acoperă faţa pământului; vino dar și blestemă-l; poate că așa îl voi putea bate și-l voi izgoni.’” 12Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei și nici să nu blestemi poporul acela, căci
este binecuvântat.” 13Balaam s-a sculat dimineaţa și a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.” 14Și mai-marii Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac și i-au spus: „Balaam n-a vrut să vină cu noi.”
Măgăriţa lui Balaam vorbește
15Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât cele dinainte. 16Au ajuns la Balaam și i-au zis: „Așa vorbește Balac, fiul lui Ţipor: ‘Nu mai pune piedici și vino la mine, 17căci îţi voi da multă cinste și voi face tot ce-mi vei spune; numai vino
, te rog, și blestemă-mi poporul acesta!’” 18Balaam a răspuns și a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi
dea Balac chiar și casa lui plină de argint și de aur, și tot
n-aș putea să fac niciun lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului Dumnezeului meu. 19Totuși, vă rog, rămâneţi
aici la noapte și voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.” 20Dumnezeu
a venit la Balaam în timpul nopţii și i-a zis: „Fiindcă oamenii aceștia au venit să te cheme, scoală-te și du-te cu ei, dar
să faci numai ce-ţi voi spune.” 21Balaam s-a sculat dimineaţă, a pus șaua pe măgăriţă și a plecat cu căpeteniile lui Moab. 22Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Și Îngerul
Domnului S-a așezat în drum, ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui și cei doi slujitori ai lui erau cu el. 23Măgăriţa
a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum și a luat-o pe câmp. Balaam și-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum. 24Îngerul Domnului S-a așezat într-o cărare dintre vii și de fiecare parte a cărării era câte un zid. 25Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului, s-a strâns spre zid și a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou. 26Îngerul Domnului a trecut mai departe și S-a așezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului și s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie și a bătut măgăriţa cu un băţ. 28Domnul a
deschis gura măgăriţei și ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?” 29Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aș avea o sabie în mână, te-aș ucide
pe loc.” 30Măgăriţa
a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac așa?” Și el a răspuns: „Nu.” 31Domnul a deschis
ochii lui Balaam, și Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Și s-a plecat
și s-a aruncat cu faţa la pământ. 32Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori?
Iată, Eu am ieșit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare
înaintea Mea. 33Măgăriţa M-a văzut și s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aș fi omorât, iar pe ea aș fi lăsat-o vie.” 34Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am
26:212 Sam. 12:13Iov 34:31,32
păcătuit, căci nu știam că Te-ai așezat înaintea mea în drum, și acum, dacă nu găsești că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.” 35Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceștia, dar
să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Și Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.
Întâmpinarea lui Balaam
36Balac a auzit că vine Balaam și i-a ieșit
înainte până la cetatea Moabului, care
este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat. 37Balac a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi
dau cinste?” 38Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine. Acum îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele
pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.” 39Balaam a mers cu Balac și au ajuns la Chiriat-Huţot. 40Balac a jertfit boi și oi și a trimis din ei lui Balaam și căpeteniilor care erau cu el. 41Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam și l-a suit
pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.
