301Moise a vorbit căpeteniilor
seminţiilor copiilor lui Israel și a zis: „Iată ce poruncește Domnul. 2Când un
om va face o juruinţă
Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-și calce cuvântul, ci să facă
50:14
66:13,14
116:14,18Naum 1:15
potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.
3Când o femeie va face o juruinţă Domnului și se va lega printr-o făgăduială în tinereţea ei și în casa tatălui ei 4și tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea și de făgăduiala cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite și orice făgăduială cu care s-a legat ea va fi primită, 5dar, dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoștinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei și toate făgăduielile cu care se va fi legat ea nu vor avea nicio tărie; și Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei. 6Când se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieșit de pe buzele ei 7și bărbatul ei va lua cunoștinţă de lucrul acesta și nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoștinţă de ele, juruinţele ei vor rămâne în picioare și făgăduielile cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare, 8dar, dacă bărbatul ei nu-i
dă voie în ziua când ia cunoștinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a făcut-o și cuvântul scăpat de pe buzele ei cu care s-a legat ea și Domnul o va ierta. 9Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea. 10Când o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurământ 11și bărbatul ei va afla de lucrul acesta, dacă nu-i zice nimic și n-o oprește, toate juruinţele ei vor rămâne în picioare și toate făgăduinţele prin care se va fi legat ea vor rămâne în picioare, 12dar, dacă bărbatul ei nu le primește în ziua când află de ele, orice juruinţă și orice făgăduială ieșite de pe buzele ei nu vor avea niciun preţ, bărbatul ei nu le-a primit; și Domnul o va ierta. 13Bărbatul ei poate întări și bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-și mâhnească sufletul. 14Și anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi după ce află de lucrul acesta, el întărește astfel toate juruinţele și toate făgăduielile cu care s-a legat ea; le întărește pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a aflat de ele. 15Dar, dacă nu le primește, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui.” 16Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat și nevasta lui, între un tată și fata lui, când ea este în tinereţe și acasă la tatăl ei.
311Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Răzbună
pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău.” 3Moise a vorbit poporului și a zis: „Înarmaţi dintre voi niște bărbaţi pentru oștire și să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului. 4Să trimiteţi la oaste câte o mie de oameni de seminţie, din toate seminţiile lui Israel.” 5Au luat dintre miile lui Israel câte o mie de oameni de seminţie, adică douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru oaste. 6Moise a trimis la oaste pe acești o mie de oameni de seminţie și a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte și trâmbiţele
răsunătoare. 7Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul, și au
omorât pe toţi
bărbaţii. 8Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât și pe împăraţii Madianului: Evi
, Rechem, Ţur, Hur și Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia și pe Balaam
, fiul lui Beor. 9Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianiţilor cu pruncii lor și le-au jefuit toate vitele, toate turmele și toate bogăţiile. 10Le-au ars toate cetăţile pe care le locuiau și toate ocoalele lor. 11Au
luat toată prada și toate jafurile de oameni și dobitoace, 12și pe cei prinși, prada și jafurile le-au adus lui Moise, preotului Eleazar și adunării copiilor lui Israel, care erau tăbărâţi în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. 13Moise, preotul Eleazar și toţi mai-marii adunării le-au ieșit înainte, afară din tabără. 14Și Moise s-a mâniat pe căpeteniile oștirii, pe căpeteniile peste o mie și pe căpeteniile peste o sută care se întorceau de la război. 15El le-a zis: „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate
femeile? 16Iată
, ele sunt acelea care, după cuvântul
lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor, și atunci a izbucnit urgia
în adunarea Domnului. 17Acum dar omorâţi
pe orice prunc de parte bărbătească și omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el, 18dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască și pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat.
19Iar voi tăbărâţi
șapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi care au ucis pe cineva și toţi cei ce s-au atins
de vreun mort să se curăţească a treia și a șaptea zi, ei și cei prinși de voi. 20Să curăţiţi, de asemenea, orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de păr de capră și orice unealtă de lemn.” 21Preotul Eleazar a zis ostașilor care se duseseră la război: „Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise Domnul. 22Aurul, argintul, arama, fierul, cositorul și plumbul, 23orice lucru care poate suferi focul, să-l treceţi prin foc ca să se curăţească. Dar tot ce nu poate suferi focul să fie curăţit cu apa
de curăţire; să-l treceţi prin apă. 24Să
vă spălaţi hainele în ziua a șaptea și veţi fi curaţi, apoi veţi putea intra în tabără.”
25Domnul a zis lui Moise: 26„Fă, împreună cu preotul Eleazar și cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni, fie dobitoace. 27Împarte prada
între luptătorii care s-au dus la oaste și între toată adunarea. 28Să iei întâi din partea ostașilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, și anume unul
din cinci sute, atât din oameni, cât și din boi, măgari și oi. 29Să le iei din jumătatea cuvenită lor și să le dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul. 30Și din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să
iei unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din boi, măgari și oi, din orice dobitoc, și să le dai leviţilor care
păzesc cortul Domnului
.” 31Moise și preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise Domnul. 32Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi, 33șaptezeci și două de mii de boi, 34șaizeci și unu de mii de măgari 35și treizeci și două de mii de suflete, adică femei care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat. 36Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste a fost de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 37din care șase sute șaptezeci și cinci au fost luaţi ca dare Domnului; 38treizeci și șase de mii de boi, din care șaptezeci și doi luaţi ca dare Domnului; 39treizeci de mii cinci sute de măgari, din care șaizeci și unu luaţi ca dare Domnului, 40și șaisprezece mii de inși, din care treizeci și doi luaţi ca dare Domnului. 41Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul, după cum
îi poruncise Domnul. 42Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărţit-o Moise de a bărbaţilor care merseseră la oaste 43și care era partea adunării, a fost de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 44treizeci și șase de mii de boi, 45treizeci de mii cinci sute de măgari 46și șaisprezece mii de suflete. 47Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din dobitoace, și le-a dat leviţilor care păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul. 48Căpeteniile oștirii, căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută s-au apropiat de Moise 49și i-au zis: „Robii tăi au făcut socoteala ostașilor care erau sub poruncile noastre și nu lipsește niciun om dintre noi. 50Noi aducem deci ca dar Domnului fiecare ce a găsit ca scule de aur, și anume lănţișoare, brăţări, inele, cercei și salbe, ca să se facă ispășire
pentru sufletele noastre înaintea Domnului.” 51Moise și preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur. 52Tot aurul pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cântărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de sicli. 53Oamenii din oaste au păstrat, fiecare pentru sine, prada
pe care o făcuseră. 54Moise și preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie și de la căpeteniile peste o sută și l-au adus în cortul întâlnirii, ca aducere aminte
pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.
321Fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite și au văzut că ţara lui Iaezer
și ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite. 2Atunci, fiii lui Gad și fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar și la mai-marii adunării și le-au zis: 3„Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra
, Hesbon, Eleale, Sebam
, Nebo și Beon
, 4ţara aceasta pe care
a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel este un loc bun pentru vite, și robii tăi au vite.” 5Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpânirea robilor tăi și să nu ne treci peste Iordan.” 6Moise a răspuns fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben: „Fraţii voștri să meargă oare la război, și voi să rămâneţi aici? 7Pentru ce voiţi să înmuiaţi inima copiilor lui Israel și să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul? 8Așa au făcut și părinţii voștri când i-am
trimis din Cades-Barnea să
iscodească ţara. 9S-au suit
până la valea Eșcol și, după ce au iscodit ţara, au înmuiat inima copiilor lui Israel și i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul. 10Și Domnul
S-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat zicând: 11‘Oamenii aceștia care s-au suit din Egipt, de la vârsta
de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci n-au
urmat în totul calea Mea, 12afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, și Iosua, fiul lui Nun, care
au urmat în totul calea Domnului.’ 13Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a făcut să rătăcească
în pustie timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului
leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului. 14Și iată că voi luaţi locul părinţilor voștri, ca niște odrasle de oameni păcătoși, ca să faceţi pe Domnul să Se aprindă
și mai tare de mânie împotriva lui Israel. 15Căci, dacă vă întoarceţi
15:2
de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie și veţi aduce pierderea poporului acestuia întreg.” 16Ei s-au apropiat de Moise și au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre și cetăţi pentru pruncii noștri, 17apoi ne vom
înarma în grabă și vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit, și pruncii noștri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia. 18Nu ne
vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moștenirea lui 19și nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moștenirea
noastră dincoace de Iordan, la răsărit.” 20Moise
4:12,13
le-a zis: „Dacă faceţi așa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului, 21dacă toţi aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmașii Lui dinaintea Lui, 22și dacă vă veţi întoarce
18:1
înapoi numai după ce ţara
va fi supusă înaintea Domnului, atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, și ţinutul acesta va fi moșia
13:8,32
22:4,9
voastră înaintea Domnului. 23Dar, dacă nu faceţi așa, păcătuiţi împotriva Domnului și să știţi că păcatul
44:16Is. 59:12
vostru vă va ajunge. 24Zidiţi
cetăţi pentru pruncii voștri și ocoale pentru vitele voastre și faceţi ce aţi spus cu gura voastră.” 25Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce poruncește domnul nostru. 26Pruncii
noștri, nevestele, turmele noastre și toate vitele noastre vor rămâne în cetăţile Galaadului, 27iar robii
tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.” 28Moise a dat
porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel. 29El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpânire ţinutul Galaadului. 30Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se așeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.” 31Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul. 32Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului, dar noi să ne avem moștenirea noastră dincoace de Iordan.”
33Moise
29:8Ios. 12:6
13:8
22:4
a dat fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben și la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia
lui Sihon, împăratul amoriţilor, și împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur. 34Fiii lui Gad au zidit Dibonul
, Atarotul, Aroerul
, 35Atrot-Șofan, Iaezer
, Iogbeha, 36Bet-Nimra
și Bet-Haran, cetăţi întărite, și au făcut staule pentru turme. 37Fiii lui Ruben au zidit
Hesbonul, Eleale, Chiriataim, 38Nebo
și Baal-Meon
, ale căror nume au fost schimbate
, și Sibma și au pus alte nume cetăţilor pe care le-au zidit. 39Fiii lui Machir
, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului și au pus mâna pe el; au izgonit pe amoriţii care erau acolo. 40Moise a dat
17:1
Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s-a așezat acolo. 41Iair
, fiul lui Manase, a pornit și el și a luat târgurile, și le-a numit târgurile lui Iair
. 42Nobah a pornit și el și a luat Chenatul, împreună cu cetăţile care ţineau de el, și l-a numit Nobah, după numele lui.